Este potrivit pentru credincioşi să poarte cravată sau papion ?

Biblia ne învaţă că: „ceea ce are să semene un om, aceasta va şi secera. Pentru că cel semănând în carnea lui, va secera stricăciune; iar cel semănând în Spiritul, va secera din Spiritul viaţă eternă” – Galateni 6:7,8, SCC.

Ceea ce trebuie creştini să cerceteze este dacă un anumit lucru îi face să semene în carne sau în Spiritul !?!

Este important să cercetăm originea, izvorul, ca să vedem de unde a pornit un obicei, un lucru!

Istoria cravatei şi a papionului:

în timpul împăratului Chinez Cheng (Shih Huang Ti) războinici împăratului îşi arătau rangul purtând în jurul gâtului ceva asemănător cu o eşarfă. Astfel izvorul cravatei este mândria, arătarea puterii, a rangului!!!

Chiar dacă este ruşinos, mai trebuie să precizăm că tot în China antică bărbaţii îşi puneau cravate proporţionale cu lungimea penisului lor. Astfel cravata era un simbol falic, venită tot din mândrie!

Ulterior, în Europa, în 1660, sărbatorind victoria asupra Imperiului Otoman, un regiment din Croaţia (pe atunci o parte a Imperiului Austro-Ungar) a vizitat Parisul. Soldaţii i-au fost prezentati ca niste eroi Regelui Ludovic al XIV-lea. Placut impresionat de eşarfele de matase viu colorate pe care le-a zărit în jurul gâtului ofiţerilor croaţi, Ludovic le-a transformat în însemne ale regalităţii, introducându-le până şi în ţinuta militară. Şi, pentru ca trebuiau să poarte un nume, regele Frantei le-a spus "cravate", un derivat al cuvantului "croat".

Iar francezii au fost încântaţi, şi au început să le poarte şi ei. În timpul revoluţiei franceze (1789-1799) un bărbat îşi arăta apartenenţa politică prin culoarea eşarfei (cravatei), pe care o purta.

Unii din eşarfele de la soldaţi croaţi, au făcut un fel de papioane, foloseau bucăţi de pânză pentru a strânge în jurul gâtului gulerul cămăşilor pe care le purtau. Aceste eşarfe mai aveau şi un alt rol: erau colorate diferit şi ajutau la distingerea gradului militar între ofiţeri.

Dacă „le noeud papillon”, care se traduce prin „nodul fluture”, a fost adoptat de clasa aristocrată franceză şi a evoluat mai târziu în cravată sau invers în papion – acesta este încă un subiect controversat. Se bănuieşte doar că papionul şi cravata au un strămoş comun: eşarfele croate. Mulţi au spus că, de fapt, ar fi vorba despre moduri diferite de a face un nod şi nu despre obiecte vestimentare separate.

În sec. XIX-lea societatea europeană a descoperit aceast element de lux, un simbol al unei îmbrăcăminte elegante, şi de atunci a devenit un accesoriu nu doar pentru arena politică şi militară, ci pentru garderobele bărbaţilor.

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, papionul cunoaşte apogeul în moda vremii. Istoria ne-a păstrat amintirea lui Beau Brummel, un dandy celebru de la jumătatea secolului al XIX-lea, care ar fi petrecut ore în şir în faţa oglinzii pentru a realiza un nod perfect al papionului, în aşa fel încât imaginea sa să fie pe măsura faimei.

Honore de Balzac scrie în Tratatul de viaţă elegantă despre felul în care ar trebui înnodată cravata, vorbind în fapt despre nodul folosit la legarea papionului.

Toate acestea indică spiritul: mândriei, şi nu al modestiei aşa cum ne încurajează Sfintele Scripturi (comp. 1Petru 5:5, cu 1Timotei 2:9).

Din păcate lideri religioşi mai ales neprotestanţi poartă de regulă cravata, ca şi unele secte, de pildă: martorii care sunt obligaţi de regulile organizaţiei ca pe teren, în lucrare şi la întruniri, să poartă cravată!!!

Creştini adevăraţi, nu trebuie să uite că cravata vine din mândrie, ea are o origine păgână, a fost un simbol falic, un accesoriu pentru militari şi pentru a arăta apartenenţa politică.

Deci orginea cravatei din punct de vedere istoric are trei conotaţii rele: conotaţie sexuală, soldăţească şi politică, toate motivate de: mândria organului sexual, mândria militară a gradului, şi de mândria apartenenţei politice!

Cravata şi papionul nu au nici un fel de utilitate în vestimentaţia masculină: nu ţin de cald, nu sunt un element de susţinere al altor piese din îmbrăcăminte (ca nasturii, cureaua, bretele, etc.), ele sunt inutile din punct de vedere practic! Ele ţin doar de mândrie, lux, ieşire în evidenţă!

Aceste accesorii sunt o piedică să umblăm smerit (Iacob 4:4-6), purtându-le nu vom semăna în Spirit, ci în carne, şi astfel vom secera stricăciunea!!!