De ce ia zis Isus lui maria sa nu-L atingă ?

Întrebare: Ioan 20:17 (GBV 2001): „Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“

De ce să nu-L atingă Maria pe Isus? Ce înseamna că încă nu sa suit la cer? Când putea atunci Maria să-L atingă pe Domnul, asa cum Isus i-a dat posibilitatea lui Toma sa-L atinga la a doua lui ,,arătare”?

Răspuns: Contextul ne ajută să înţelegem motivul pentru care Domnul i-a spus Mariei să nu-L atingă! Citim: „Dar Maria stătea afară lângă mormânt, plângând. Deci, pe când plângea, s-a plecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în alb, stând unul la cap şi unul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus. Şi aceştia i-au spus: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a spus: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus“. Şi, spunând acestea, s-a întors înapoi şi L-a văzut pe Isus stând în picioare şi nu ştia că este Isus. Isus i-a spus: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Ea, gândind că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus, şi eu Îl voi lua“. Isus i-a spus: „Maria!“ Ea, întorcându-se, I-a spus în evreieşte: „Rabuni!“, care înseamnă: „Învăţătorule!“ Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“ – Ioan 20:9-17, GBV 2001.

Observăm că Maria plângea că trupul lui Isus a dispărut, crezând că cineva la furat, ea nu avea credinţa că El a înviat, nici nu-L recunoaşte pe Isus decât în momentul când Domnul îi spune pe nume: „Maria!“ Astfel motivul pentru care Isus nu s-a lăsat atins a fost ca ea să creadă fără să pipăie trupul înviat! Ea şi discipoli trebuiau să cunoască Scripturile cât şi profeţiile spuse de El că va învia, era suficient că L-au văzut nu era necesar să-L pipăie. Doar la Toma care era cu nivel de credinţă mai slab ca ei, Domnul s-a oferit singur să fie pipăit, datorită necredinţei lui exprimată prin cuvintele: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede“ – Ioan 20:25, GBV 2001. Era în joc sufletul lui Toma, credinţa Lui în învierea lui Isus, într-un cuvânt: viaţa veşnică! De aceea, Domnul s-a oferit, însă Toma nu s-a atins de El, Toma nu a răspuns la invitaţia lui Isus de a-L pipăi, ci văzându-L a crezut! El singur s-a dezis de necredinţa lui care a afirmat: „dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede“. Căci relatarea ne spune: „Apoi i-a spus lui Toma: „Adu degetul tău aici şi vezi mâinile Mele; şi adu mâna ta şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios“. Şi Toma a răspuns şi I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Isus i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut şi au crezut“ - Ioan 20:27-29, GBV 2001.

Doar după 40 de zile de la înviere, Isus s-a înălţat la cer (Fapte 1:2,3).

Maria Îl va putea atinge în cer pe Isus, după cum El însuşi motivează: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu”.

De ce în cer doar? Deoarece acum credinţa în înviere nu trebuie să se bazeze pe pipăite, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu, a fost suficient că ei L-au văzut!

Dar ajunşi în cer, nu mai este o problemă de credinţă: atingerea Domnului (vezi şi Luca 12:37), acolo doar dragoste va mai fi, speranţa se va împlini, şi nu va mai fi nevoie de a crede, o dată ce Dumnezeu, Isus, cerul vor fi o realitate (comp. 1Corinteni 13:12,13; 2Corinteni 5:7; cu Evrei 11:1).