Pentru ce, cine şi cum a construit piramidele ?

Pentru ce au fost construite piramidele?

Motivul construirii pirmidelor a fost credinţa lor în nemurire şi legătura lor cu Zeul egiptean al soarelui, Ra.

Din acest motiv stăpînitorii Egiptului şi–au făcut morminte, echipate cu obiecte uzuale şi de lux, în speranţa de a–şi asigura fericirea eternă în lumea cealaltă. Piramidele sînt cele mai remarcabile exemple privitoare la această practică. S–au pus cu grijă în aceste morminte bijuterii, veşminte, mobilier, vin, alimente, veselă, cutii de fildeş şi chiar mici plăcuţe pentru frecarea fardurilor pentru ochi. Se credea că aceste obiecte puteau fi utilizate în viaţa de dincolo de mormînt. În timpuri şi mai îndepărtate sclavii erau ucişi pentru a fi îngropaţi împreună cu stăpînul lor, ca să ţa lor în nemurîi slujească după moarte. În mii de sarcofage egiptene s–a găsit „Cartea morţilor“, o culegere de formule magice destinate, după cum se spera, să le ajute celor morţi să iasă cu bine din diferite primejdii din viaţa de apoi.

Piramidele egiptene din apropierea oraşului Cairo şi camerele funerare din Valea Regilor de lângă Luxor sunt unele dintre cele mai cunoscute morminte antice. În egipteana veche, cuvântul folosit pentru „casă“, şi anume per, însemna şi „mormânt“. „Prin urmare, exista o casă folosită în timpul vieţii şi una după moarte“, spune Christine El Mahdy în cartea sa Mummies, Myth and Magic in Ancient Egypt. Autoarea mai afirmă că, „potrivit credinţelor [egiptenilor], supravieţuirea corpului era necesară pentru supravieţuirea celorlalte părţi ale fiinţei umane, şi anume ka, ba şi akh“.

Ka reprezenta copia spirituală a corpului fizic şi avea năzuinţe, dorinţe şi necesităţi. După moarte, ka părăsea corpul şi locuia în mormânt. Întrucât ka avea nevoie de tot ceea ce avusese nevoie persoana respectivă în timpul vieţii, „bunurile puse în mormânt aveau în primul rând menirea de a-i satisface necesităţile“, scrie El Mahdy. Ba se referea la caracterul sau personalitatea cuiva şi era reprezentat de o pasăre cu cap de om. Ba intra în corp la naştere şi îl părăsea la moarte. A treia parte a fiinţei, akh, „ieşea“ din mumie în timp ce asupra acesteia erau rostite cuvinte magice. Akh locuia în lumea zeilor.

Crezând că omul era alcătuit din trei părţi, egiptenii aveau o credinţă diferită de filozofii greci din antichitate, care spuneau că omul e alcătuit din două părţi: trupul şi sufletul.

Piramidele de la Giza(Gizeh)

Motivele pentru care egiptenii au ales sa isi construiasca piramide cu varful ascutit sunt de natura religioasa. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era considerat tatăl tuturor faraonilor. Despre acesta se spune ca s-a autocreat dintr-o movilă de pamant care avea forma unei piramide, dupa care i-a creat și pe ceilalți zei.

Scopul acestor piramide era de a îngropa regii pentru a-i ajuta sa treaca în “lumea de dincolo”. Aceste piramide erau aranjate într-un anumit mod astfel încat sa se reflecte Luna în acestea. Dar înainte de a fi îngropaţi în aceste morminte, erau îmbodobiţi cu bunuri de preţ pentru ca Faraonii credeau ca vor învia în lumea de dincolo şi trebuia sa aiba tot ce le trebuie. Egiptenii munceau din greu pentru a putea construi aceste piramide.

Egiptenii aveau puternice cunoștințe astronomice. S-a descoperit că toate piramidele de pe platoul Gizeh sunt aranjate exact ca o oglindă pe Pământ a constelației Orion. Egiptenii credeau că acolo este casa lui Osiris, zeul morților și al lumii de dincolo.

Adevăratul motiv al construirii piramidelor:

Zeii la care egiptenii se închinau erau îngerii căzuţi numiţi în Biblie: demoni, căci orice idol, zeu fals, are în spate demoni (Deuteronom 32:16,17; 1Corinteni 10:20).

Motivul pe care demonii l-au avut pentru care i-au îndemnat pe egiptenii să construioasă piramidele, folosindu-se de mândria faraonilor, şi de iubirea lor de sine, ca să le meargă bine chipurile şi dincolo de momânt, a fost: ca ei să aibă locuinţe pe pământ care să fie în directă legătură cu iadul (locuinţa morţilor). Tempele păgâne avea legătură cu demonii, ce locuiau în ele, dar nu cu locuinţa morţilor.

Cum şi de cine au fost construite piramidele:

Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcţia unei piramide în momentul urcării pe tron. Acesta stabilea înca de la început membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, format dintr-un architect, un inginer şi un şef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcţii este înca subiect de studiu pentru cercetatori. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai putin dure au fost identificate, dar încă se mai lucrează la identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi: granitul sau dioritul.

Forța oamenilor era de ajuns pentru a mişca pietrele foarte grele, în proces intervenind şi inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite să uşureze munca fizica a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niste sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură.

De asemenea, blocurile de piatră (unele având și 2,5 tone) erau transportate prin deșert tot cu ajutorul unor sănii de lemn. Potrivit unor savanți olandezi, nisipul era udat în prealabil pentru a înlesni transportul.

Pietrele din cariere erau transportate cu plutele pe Nil, apoi înălțate pe țărm cu ajutorul unor frânghii și pârghii. De aici erau târâte pe o rampă de sute de muncitori. În fața blocurilor se turna apă sau ulei, pentru a aluneca mai ușor. Un supraveghetor bătea din două plăci de lemn pentru a ritma efortul muncitorilor.

Miezul piramidelor era de obicei format din calcarul de la fata locului, iar exteriorul era imbracat cu un calcar special care stralucea in lumina soarelui de la kilometri distanta. Varful piramidei era constituit de obicei de un bloc masiv de granit, bazalt sau alta roca dura, placata cu aur, argint sau o combinatie din aceste doua metale, ceea ce dadea varfului o stralucire aparte.

Procesul taierii si transportului bucatilor mari de roca era destul de complex si implica o serie intreaga de metode. Pentru roci mai slabe, erau folosite dalti de cupru, dar pentru granit sau bazalt, se foloseau strategii mai complexe de pulverizare. Si, cum siturile unde se gasea granit puteau fi destul de indepartate de locul in care se construia piramida, se putea asista la procesiuni intregi de oameni si boi care trageau bucatile de piatra dura.

Odata ajunşi la locul constructiei, erau folosite diferite rampe pentru a ridica uriasele bucati de granit.

De altfel, o scena dintr-o piramidă care datează din secolul XIX î.Ch. descrie o statuie de alabastru de aproximativ şase metri trasă de 173 de oameni cu ajutorul a patru franghii şi un om care pregateste terenul în faţa caravanei.

Istoricul grec Herodot, a scris că forţa de muncă în construirea piramidelor număra în jur de 100.000 de oameni.

După o perioadă în care au construit piramide pentru a-şi îngropa morţii iluştri, egiptenii antici au renunţat la aceste construcţii şi au trecut la îngroparea în mormintele din Valea Regilor

Piramidele de pe continentul American:

SE SPUNE că Mayaşii, au fost una dintre cele mai mari civilizaţii din emisfera vestică. Şi pe bună dreptate, dacă ne gândim că membrii acestui popor antic care a trăit pe teritoriul actualelor state Belize, El Salvador, Guatemala, Honduras şi Mexic au fost creatorii unor extraordinare lucrări din domeniul arhitecturii, al picturii, al ceramicii şi al sculpturii. Ei au creat un sistem avansat de scriere şi au înregistrat mari progrese în domeniul matematicii. Ei chiar au conceput un calendar care avea la bază anul solar. Cine au fost aceşti oameni? Mayaşii, fondatorii celei mai impresionante şi mai strălucite civilizaţii precolumbiene.

O mare parte din informaţiile pe care le deţinem în legătură cu civilizaţia maya ne este furnizată de inscripţiile şi sculpturile în piatră. Folosind un sistem de scriere alcătuit din peste 800 de caractere, majoritatea hieroglife, populaţia maya şi-a consemnat istoria şi obiceiurile pe scări, pe pragurile de sus ale caselor şi pe lespezi sau piloni de piatră. Membrii acestei populaţii scriau şi pe hârtie confecţionată din pulpa scoarţei de smochin sălbatic. Împăturind în formă de armonică foile, ei făceau cărţi (numite codice), pe care le copertau cu piele de jaguar. Cele mai multe cărţi de acest fel au fost distruse când populaţia maya a fost cucerită de spanioli în jurul anului 1540 d.Ch.; totuşi, câteva dintre ele s-au păstrat până în zilele noastre.

Mayaşii erau maeştri ai sculpturii în piatră, construind piramide şi temple uriaşe din mortar şi piatră calcaroasă. Piramidele se asemănau foarte mult cu cele egiptene. Ruine ale oraşelor de piatră aparţinând populaţiei maya s-au găsit în Guatemala, Honduras şi Yucatán (sudul Mexicului). În perioada sa de înflorire, imperiul maya avea peste 40 de astfel de oraşe, fiecare cu o populaţie de 5 000 până la 50 000 de locuitori. Potrivit cu The New Encyclopædia Britannica, „nivelul maxim al populaţiei maya a ajuns, după cât se pare, la 2 000 000 de persoane, majoritatea locuind în depresiunile actualei Guatemale“.

Construirea acestor oraşe cu impresionantele lor structuri de piatră ar fi fost imposibilă fără eforturile asidue ale cultivatorilor de porumb. Pe lângă faptul că asigurau hrana necesară familiilor lor, de la aceşti oameni harnici se aştepta să contribuie cu munca lor la activitatea de construire. În plus, ei trebuiau să asigure hrana şi pentru nobili şi preoţi, despre care se spunea că aveau o muncă mult mai importantă.

Religia juca un rol important în viaţa populaţiei maya, care se închina la o multitudine de zeităţi, dintre care 160 au fost menţionate într-un singur document. Exista zeul-creator, zeul porumbului, zeul ploii şi zeul-soare, ca să menţionăm doar câţiva. Pentru mayaşi, fiecare zi avea o anumită semnificaţie religioasă, iar fiecare lună avea sărbătoarea ei. De asemenea, cu ocazia înmormântărilor se ţineau ceremonii speciale.

MAJORITATEA oamenilor ştiu câte ceva despre piramidele din Egipt. Arheologii au descoperit şi în America, îndeosebi în Mexic, multe structuri piramidale. Asemenea perechilor lor din Egipt, piramidele mexicane sunt vechi de secole.

O piramidă egipteană este un mormânt în jurul căruia s-a clădit un morman simetric şi imens de pietre. Nişte coridoare interioare duc la mormânt, cea mai importantă parte a piramidei.

Însă piramida mexicană este o movilă mare de pământ, în vârful căreia se află un templu, pe panta movilei existând o scară exterioară ce duce spre vârf. Cu câteva excepţii, piramidele găsite în America nu sunt morminte.

Însă pretutindeni în Mexic există ruine şi piramide. Şi în Guatemala şi în Honduras există piramide enorme. Toate aceste structuri antice demonstrează că locuitorii Mezoamericii doreau să-şi construiască locurile de închinare pe un fundament mai înalt. În cartea sa Las Antiguas Culturas Mexicanas (Culturile mexicane din antichitate), Walter Krickeberg a scris: „Obiceiul de a construi temple pe un fundament prevăzut cu trepte îşi are originile în străvechea închinare la înălţimi“. El a adăugat: „Deşi noi considerăm cerul o «boltă», la alte popoare cerul este reprezentat ca un munte pe care soarele îl urcă dimineaţa şi îl coboară seara; prin urmare, pantele sale sunt prevăzute cu trepte asemenea treptelor unei structuri imense. Aşadar, «muntele artificial» . . . a fost transformat într-o piramidă cu trepte şi, aşa cum reiese din legendele şi obiceiurile multor popoare ale Mezoamericii, şi într-un simbol al cerului“.

Acest concept le poate aduce aminte celor ce studiază Biblia de relatarea biblică despre turnul Babel, situat într-un oraş cunoscut mai târziu sub numele de Babilon. În Geneza 11:4 se spun următoarele despre constructorii acestui turn: „Au mai zis: «Hai să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume»“. Nu prea departe de ruinele Babilonului, arheologii au descoperit structuri piramidale, cunoscute sub denumirea de zigurate.

Forma de închinare ce îşi are originile în Babilon, prin demoni s-a răspândit în multe părţi ale lumii, ajungând probabil până în regiunea cunoscută mai târziu sub numele de Mexic. Nu ar fi surprinzător ca ziguratele Babilonului, precum şi religia practicată acolo să fi fost prototipul misterioaselor şi impresionantelor piramide din Mexic!?! Aceiaşi slujitori ai satanei care au lucrat prin religia falsă, au călăuzit diferite popoare spre un fel de închinare la demoni, nu la Adevăarul Zeu!

Adevăratul motiv al construirii piramidelor de pe continentul American:

Zeii la care Mayaşii se închinau erau îngerii căzuţi numiţi în Biblie: demoni, căci orice idol, zeu fals, are în spate demoni (Deuteronom 32:16,17; 1Corinteni 10:20).

Motivul pe care demonii l-au avut pentru care i-au îndemnat pe Mayaşii să construiasă piramidele, folosindu-se de mândria lor, a fost ca religia idolatră să dăinuie mult prin templele-piramide, astfel ca ei să aibă locuinţe pe pământ tempele păgâne unde locuiau demonii. Iar pe de altă parte omul fireac este mult mai uşor atras la o religie cu clădiri sau forme impunătoare!