Unde vor ajunge copiii creştinilor la venirea Domnului Isus ?

Înainte de revenirea Domnului are loc necazul cel mare, timp de cca. 3 ani jumate (Apocalipsa 12:6-14). Domnul Isus a profeţit spunând: „Vai însă de cele însărcinate şi de cele alăptând în zilele acelea. Rugaţi-vă dar, ca fuga voastră să nu se facă iarna, nici în sabat. Pentru că atunci va fi necaz mare, cum nu s-a făcut de la începutul lumii până acum; şi nici nu se va mai face.” Matei 24:19-21, SCC.

Dumnezeu prin Pavel a îndemnat: „Dar spun aceasta, fraţilor: timpul este scurtat; ca, de acum, şi cei având neveste, să fie ca şi cum nu ar avea” (1Corinteni 7:29, SCC).

Creştinii vor ţine cont de avertizări în ce priveşte facerea de copii, în timpul necazului cel mare!

Căci la venirea Domnului, cei morţi în Cristos vor învia, apoi creştinii cei vii împreună cu cei înviaţi vor fi luaţi în aer pentru a întâlni pe Domnul (1Tesaloniceni 4:14-17).

Cei ce au parte de răpire sunt cei născuţi din apă şi Spirit (Ioan 3:3-5). Această renaştere are loc în botezul în apă făcut în Numele lui Isus (Fapte 2:38; Tit 3:5). Dar există şi alte condiţii pentru răpire: botezul în Spirit, sau pecetluirea cu Spirit Sfânt, adică primirea darului Spiritului: vorbirea în alte limbi (Efeseni 1:13,14; 4:30; Fapte 2:4), dar şi răbdarea până la sfârşit (Matei 24:13).

Biblia arată că copiii sunt sfinţi prin părinţii credincioşi (1Corinteni 7:14). Însă ei nu sunt sfinţi prin sîngele lui Isus şi prin Spiritul Sfânt, care lucrează sfinţirea şi regenerarea în botez (1Petru 1:1-4).

Prin urmare, copiii credincioşilor nu au cum să fie duşi la cer, doar cei care au fost născuţi din Spirit, sunt spirit (Ioan 3:6), şi vor putea merge la cer.

Ce se va întâmpla cu copiii creştinilor?

Dumnezeu nu-i va nimici, căci ei au avut părinţi credincioşi, astfel Dumnezeu se îndură de ei (Exod 20:6).

Singura lor posibilitate este să rămână pe pământ împreună cu Israelul şi cu oameni din toate naţiunile ce au adoptat religia iudaică (Mica 4:1-5; Isaia 44:1-5; Amos 9:11-15; Zaharia 8:7-23; 14:12-19).

Dumnezeu se va îngriji de ei pe pământ, aşa cum s-a îngrijit de copiii din Israel, care s-au născut în pustie şi apoi au intrat în ţara promisă (Numeri 14:31; Deuteronom 1:39).

Să nu uităm că vârsta maturității este de la 30 de ani în sus (Numeri 4:3; Luca 3:21-23), astfel copiii mai mici vor fi îngrijiți de tinerii de între 20-29 de ani, și de națiunea Israel! Acești copiii din familii creștine vor rămîne pe pământ, beneficiind de binecuvântări, chiar mai mari decât cele avute în Canaan după cum putem vedea în continuare:

Ţara promisă, Canaanului (Levitic 20:24), a fost cât timp israeliţi au ascultat de Dumnezeu: Regatul pământesc al lui Iehova, ţara sau teritoriu stăpânit de Dumnezeu prin conducătorii desemnaţi de El (Judecători 2:18; 2Samuel 2:4; 1Regi 1:39). Ţara promisă este descrisă astfel:

» „ţară în care curge lapte şi miere” – Exod 13:5.

» „Şi, când veţi intra în ţară şi veţi planta tot felul de pomi pentru hrană” – Levitic 19:23.

» „Şi au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună”. – Numeri 14:7.

» „Pentru că Domnul Dumnezeul tău te face să intri într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi” – Deuteronom 8:7.

» „ţară de grâu şi orz şi vii şi smochini şi rodii, ţară cu măslini şi cu miere” – Deuteronom 8:8.

» „ţară unde-ţi vei mânca pâinea fără sărăcie, unde nu-ţi va lipsi nimic, ţară ale cărei pietre sunt fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă”. – Deuteronom 8:9.

» „Şi Israel va locui singur în siguranţă; fântâna lui Iacob, într-o ţară de grâu şi de must, şi cerurile sale vor picura rouă”. – Deuteronom 32:28.

Dumnezeu treptat va duce pământul la starea de paradis ce a fost în Grădina Eden:

Grădina Edenului era un paradis, în traducerea Septuaginta pentru expresia: „grădină” este „paradeisos”, care însemnă: paradis! Cuvântul ebraic pentru Eden înseamnă: plăcere, farmec (vezi: Geneza 2:8,15 n.s. BCR). Astfel tălmăcit ar fi: „paradisul plăcerii”.

Primii oameni putea să mănânce din orice pom din grădină, aveau acces în toată grădina, prin grădina Edenului treceau un fluviu care se împărţia în patru râuri ce udau bine grădina, făcând-o un paradis în adevăratul sens al cuvântului! Animalele nu erau carnivore, feroce, erau blânde supuse omului! Adam chiar a pus nume la toate animalele (Geneza 2:19).

Totul era conceput să-ţi încânte privirea, gusutul, auzul, simţurile!!! Biblia declară: „Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. Şi Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat” – Geneza 2:8,9 NW.

Grădina Edenului făcea parte din Regatul lui Dumnezeu!

Şi pământul înnoit va face parte din Regatul lui Dumnezeu condus de Domnul şi sfinţii Săi, spre regenerarea tutror lucrurilor (Matei 19:28).