Mai există bărbat, sau femeie în Cristos?

Biblia prezintă uneori adevăruri greu de înţeles, pe care unii din păcate le succesc ca şi pe celelalte Scripturi spre pierzarea lor (2Petru 3:16). Unul dintre aceste adevăruri este cel exprimat în Galateni 3:27-29: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” Şi în Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.”

Unele culte şi grupuri religioase, se folosesc de aceste pasaje ca să susţină egalitatea dintre bărbat şi femeie ca poziţie, să susţină că femeia poate învăţa în adunare, că poate purta haine bărbăteşti, că nu e nevoie să-şi acopere capul când se roagă, sau să aibă părul lung, că poate fi rânduită în slujba de păstor în adunare.

De multe ori, vorbind cu oameni din astfel de grupuri şi spunându-le că femeii îi este interzis să vorbească în adunare, sau că nu poate fi rânduită ca păstor în adunare (biserică), am primit următoarea replică: ‚în Cristos nu există bărbat şi femeie’, şi astfel şi femeile (surorile) pot învăţa în adunare.

Ba chiar cei ce susţin punctul de vedere biblic cu privire la diferenţierea dintre bărbaţi şi femei sunt acuzaţi de a fi misogini [Misogin = bărbat care urăşte femeile sau are repulsie faţă de femei] sau cu prejudecăţi învechite.

Însă să analizăm textele Biblice prin care se încearcă să se anuleze ceea ce Pavel învaţă prin Duhul Sfânt în 1Corinteni 11:3-15; 14:34-37; 1Timotei 2:11,12.

În primul rând, trebuie să precizăm că Scripturile fiind inspirate ele nu se contrazic; ci, se complectează, astfel este clar că Pavel nu se contrazice singur, cu atât mai mult cu cât el scrie sub inspiraţie şi afirmaţiile prin care face o diferenţiere între bărbat şi femeie şi afirmaţiile prin care învaţă că în Cristos nu mai este bărbat şi femeie; ci, sunt un om nou.

Observăm din Galateni 3:27-29; Coloseni 3:11, că creştinii prin unirea lor cu Cristos, şi-au pierdut identitatea, naţionalitatea, rasa, sexul, sau chiar starea socială, şi au devenit: „una în Hristos”; traducerea corectă din textul grecesc este: „toţi sunteţiunu în Christos Iesus” (NTTF – 2008).

Înseamna aceasta că în Cristos nu mai este bărbat şi femie? Dintr-un unghi da, din altul nu, căci tot Pavel face o departajare între sexe când spune în 1Corinteni 11:11:„Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.” Iată că„în Domnul”, există şi femeie şi bărbat, şi tot în Domnul (Cristos), nu există bărbat şi femeie.

Acum cu siguranţă că aceste afirmaţii nu se contrazic, nu putem anula o afirmaţie pe baza altei afirmaţii; ci, cu siguranţă că aceste afirmaţii se complectează şi astfel ne oferă un tablou complet din două unghiuri diferite. Cele două tipuri de afirmaţii descriu din unghiuri diferite starea noastră în Cristos.

În timp ce în Galateni 3:27-29; Coloseni 3:11, se arată că credincioşii de diferite sexe, naţionalităţi, nivele sociale, devin „unu”, adică un om nou, o persoană îmbrăcată cu Cristos, o manifestare a lui Cristos, căci textul spune că „Hristos este totul şi în toţi.” În contextul din Galateni 3, Pavel pune în contrast legea care despărţea pe iudeu de celelalte naţiuni, cu omul cel nou, fiu al lui Dumnezeu prin credinţă, şi îmbrăcat cu Cristos. În contextul din Coloseni 3, Pavel face un contrast dintre starea omului celui vechi, umblarea lui, şi îmbrăcarea cu omul cel nou, în care nu mai există diferenţe sexuale, naţionale, sociale; ci, Cristos este totul.

Iată că în ambele cazuri este vorba de natura nouă spirituală cu care se îmbracă un creştin, aceea natură nouă, om nou, care aduce chipul lui Cristos şi creştinul devine manifestarea lui Cristos pe pământ (Galateni 1:15,16; 2:20; vezi şi 2Corinteni 4:11). Deci este clar că în aceste texte, creştinii sunt priviţi ca fiind „unu”, adică ca fiind un singur om, cu un singur chip: chipul lui Cristos; un singur caracter, un singur comportament, o singură viaţa, o singură natură, etc. Creştinul este privit aici din punct de vedere spiritual al calităţilor creştine, al omului cel nou, nu din punct de vedere fizic, sau din punct de vedere al diferenţelor de chemare, daruri, slujbe, roluri. Cu siguranţă că omul nou cu calităţi ca: dragostea, bunătatea, bucuria, credincioşia, pacea, etc. (Galateni 5:22,23) nu are sex, aceste calităţi, acest om nou, fiind prezent şi în femeie şi în bărbat, cu alte cuvinte şi femeia şi bărbatul în Cristos au acelaşi caracter, aceiaşi mântuire, acelaşi Duh, acelaşi Cristos se manifestă prin ei. Deoarece, credinciosul lepădându-se de sine şi murind faţă de el, nu mai trăieşte el, ci Cristos trăieşte în el (Galateni 2:20; Filipeni 1:21; Coloseni 3.3,4). Iar creştinii astfel sunt manifestarea lui Cristos, cum spune Pavel: „...să descopere pe Fiul Său în mine...” (Galateni 1:15,16; vezi şi 2Corinteni 4:11). Prin urmare, ei Îl lasă pe El să se manifeste în ei şi prin ei; încât ei îşi pierd într-un fel identitatea, după cum se spune şi în Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” (vezi şi Efeseni 2:14,15).

Însă, creştinul este atât o manifestare a lui Cristos, dar el este şi o parte din Cristos, sau un mădular din trupul lui Cristos care se difernţează de alte mădulare (1Corinteni 12:12-28). Deci privind oamenii dintr-un punct de vedere (dintr-un unghi), nu mai este: grec, iudeu, român, maghiar, etc. ci este Cristos, manifestându-se ca Cel fiind totul în toţi. Însă din punct de vedere natural (firesc), bărbatul rămâne tot bărbat, femeia tot femeie, dar chiar şi în Domnul, bărbatul se distinge de femeie, şi în trupul lui Cristos există aceste diferenţă ca mădulare distincte (1Corinteni 11:3,11; 12:12,13). Bărbatul în alte texte se diferenţiază de femeie ca poziţie, căci el a fost creat primul (vezi 1Timotei 2:11-13), dar ei ca om nou, având aceleaşi calităţi creştine sunt „unu”, însă ca ordine, în rânduiala lui Dumnezeu şi în trupul lui Cristos, ei sunt doi, iar bărbatul este capul femeii (1Corinteni 11:3).

În adunare toţi suntem unu, toţi purtăm acelaşi chip, aceleaşi calităţi creştine, părtaşi la acelaşi har al vieţii (1Petru 3:7), însă din punct de vedere al rânduielii divine, ca mădulare în trup, există servicii (slujbe) de conducere, care sunt expresia ordinii divine (1Corinteni 12:28-30).

Biblic este să acceptăm ambele adevăruri, bărbatul cu femeia pot fi unu (o singură carne), însă din alt unghi, ei sunt doi (Matei 19:4-6); astfel nu sunt nici aceiaşi persoană, nici având aceiaşi poziţie de răspundere (Efeseni 5:22-31). Sau un alt exemplu, eu şi Domnul suntem două persoane, însă ca unire a Duhului suntem ‚un singur Duh’ (1Corinteni 6:17).

Cei ce nu acceptă ambele adevăruri despre bărbat şi femeie, se opun ordinii, rânduielii, şi diferenţierii create de Dumnezeu, şi acest lucru este o urâciune în faţa lui Dumnezeu (Deut. 22:5). Ba mai mult, este o mândrie fantastică să spui că eşti mai deştept ca Dumnezeu şi că Dumnezeu a greşit când a rânduit aceste difernţe şi că acum în sec. XX şi XXI, trebuie rearanjată ordinea corectă. Biblia însă ne învaţă să rămânem la înţelepciunea lui Dumnezeu şi să nu mutăm hotarele rânduite de El (1Corinteni 3:18; Deuteronom 19:14).