📖 Biblie Online (SCC)

1Vă îndemn deci eu, cel legat în Domnul, să umblaţi vrednici de chemarea cu care aţi fost chemaţi,

2cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste,

3străduindu-vă să respectaţi unitatea Spiritului, în legătura păcii.

4Este un corp şi un Spirit, după cum aţi fost chemaţi într-o speranţă a chemării voastre;

5un Domn, o credinţă, un botez,

6un Dumnezeu şi Tată al tuturor, Cel ce este peste toţi şi prin toţi şi în toţi.

7Iar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul potrivit măsurii darului lui Christos.

8De aceea zice: „suindu-Se în înălţime, a dus captivi pe captivi, şi a dat daruri oamenilor.”

9Iar acest „S-a suit”, ce este, decât că înainte a şi coborât în părţile mai de jos ale pământului?

10Cel coborât; Acesta este şi Cel suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate.

11Şi El a dat pe unii apostoli, iar pe unii profeţi, iar pe unii evanghelizatori, iar pe unii păstori şi învăţători;

12pentru echiparea sfinţilor în lucrarea de serviciu, spre zidirea corpului lui Christos;

13până ce avem să ajungem cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat matur, la statura măsurii plinătăţii lui Christos;

14ca să nu mai fim prunci, loviţi de valuri şi purtaţi de orice vânt al învăţăturii, prin înşelătoria oamenilor, prin viclenie în uneltirea rătăcirii;

15ci, spunând adevărul, în dragoste, să creştem în toate, spre El care este capul; Christos,

16din care tot corpul, încheiat împreună şi legat împreună, prin orice încheietură de sprijin; face potrivit lucrării fiecărei părţi, în măsura ei, creşterea corpului pentru zidirea lui în dragoste.

17Spun deci aceasta, şi mărturisesc în Domnul; voi să nu mai umblaţi precum umblă naţiunile, într-o deşertăciune a minţii lor,

18fiind întunecaţi în minte, înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu prin necunoştinţa cea fiind în ei, prin împietrirea inimii lor;

19care, fiind nesimţiţi, s-au dat pe ei destrăbălării, pentru a lucra cu lăcomie orice necurăţie.

20Dar voi nu aţi învăţat aşa de la Christos;

21dacă, într-adevăr, L-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi prin El; după cum este adevăr în Iesus:

22Că, referitor la purtarea dinainte, voi să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, cel stricat potrivit cu poftele înşelăciunii;

23dar să vă înoiţi în spiritul minţii voastre,

24şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, cel creat potrivit lui Dumnezeu, în dreptate şi într-o sfinţenie a adevărului.

25De aceea, lepădând minciuna, vorbiţi adevărul fiecare cu aproapele lui; pentru că suntem mădulare unii altora.

26Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră,

27nici nu daţi loc Diavolului.

28Cel furând, să nu mai fure; ci, mai bine să se ostenească, lucrând binele cu mâinile, ca să aibă să dea celui având nevoie.

29Din gura voastră să nu iasă vreun cuvânt stricat; ci, dacă este vreunu bun, pentru zidire, după nevoie, ca să dea har ascultătorilor.

30Şi nu întristaţi Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost sigilaţi pentru ziua răscumpărării.

31Orice amărăciune, şi furie, şi mânie, şi strigare, şi hulă să fie înlăturate de la voi; împreună cu orice răutate.

32Faceţi-vă însă plăcuţi unii către alţii, miloşi, iertând unul pe altul; după cum v-a iertat şi Dumnezeu prin Christos.