„În început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeul; şi un Dumnezeu era Cuvântul.” - Ioan 1:1, SCC.
Am folosit această traducere pentru că redă corect sensul acestui pasaj din Sfânta Scriptură.
Mulţi oameni, „teologi”, „păstori”, „învăţători”, înţeleg greşit acest pasaj!
Ei înţeleg că Ioan prin inspiraţie divină a vrut să spună că: Isus este Dumnezeu la fel ca Tatăl! Că Tatăl şi Fiul au aceiaşi natură divină! Că sunt de-o fiinţă! Că în acel singur Dumnezeu este şi Tatăl şi Fiul!
Dar textul nici pe de parte nu sugerează o astfel de înţelegere!
De ce mulţi nu înţeleg corect textul? Deoarece au fost învăţaţi într-un fel, şi ei citesc Biblia prin acei ochelari dogmatici care li s-au pus în şcolile lor „teologice”. Astfel ei au vederile sucite şi nu pot să vadă ceea ce Biblia afirmă, iar ei văd altceva, ceea ce Biblia nu afirmă !!!
În primul rând, vedem că Dumnezeu l-a inspirat pe Ioan să afirmă că „În început era Cuvântul”!
De când era Cuvântul? Din început! Nu din veşnicie! Din start, Cuvântul nu poate avea natura Tatălui care este din veşnicie (Psalmi 90:2). Cuvântul nu există din veşnicie, ci din început (vezi şi: Geneza 1:1; Proverbe 8:22-25; Coloseni 1:18; Apocalipsa 3:14). Începutul la care face referire Ioan este tocmai începutul creaţiei (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14), este începutul primei zile a creaţiei (Geneza 1:1-4).
Ioan nu se contrazice, „începutul” din Ioan 1:1, nu are alt sens! Acelaşi apostol Ioan scrie prin inspiraţie că Isus există de la început în 1 Ioan 1:1-3; 1 Ioan 2:13-14! Şi că El este născut din Dumnezeu (1 Ioan 5:18), şi prin urmare nu este din totdeauna!
Mai departe, El învaţă prin călăuzirea Spiritului Sfânt următoarele: „Cuvântul era la Dumnezeul”, astfel Cuvântul nu este Dumnezeul, nu face parte din Dumnezeul, nu are natura Dumnezeului (fiind din început, nu veşnic ca Dumnezeul), nu este de o fiinţă cu Dumnezeul, El este la Dumnezeul sau cu Dumnezeul. El este o altă fiinţă lângă Dumnezeul! Fiind Cuvântul Dumnezeului şi nu Dumnezeul Însuşi!
Apoi Dumnezeul mai afirmă prin apostolul Ioan: „şi Dumnezeu era Cuvântul”. Cuvântul nu era Dumnezeul (articulat), dar şi El era Dumnezeu! Să nu uităm că Ioan scris „era”, la trecut! Căci Cuvântul a devenit carne şi a luat chip de om (Ioan 1:14). Prin urmare El nu poate fi Veşnicul şi neschimbătorul: Dumnezeu!
Ci El era Dumnezeu, în sensul că avea forma Dumnezeului, după cum ne descoperă Dumnezeul prin Pavel în Filipeni 2:6 şi Evrei 1:3. El avea înfăţişarea exterioară a Dumnezeului! El semăna cu Dumnezeul, avea unele calităţi asemănătoare Dumnezeului, dar El nu era Însuşi Dumnezeul, ci o altă Fiinţă! Un alt dumnezeu inferior şi supus Dumnezeului care L-a născut (Ioan 1:14,Ioan 1:18; 1 Ioan 5:18).
Să nu uităm că Dumnezeul, adică Tatăl ceresc, locuieşte în mijlocul dumnezeilor (Psalmi 82:1)! Dar nici un „teolog”, „păstor”, „învăţător”, nu susţine prin acest adevăr că Dumnezeul ar fi compus din o mulţime de zei! Pentru că şi alte persoane sunt numite zei! Ei nu susţin o „Sfântă Mulţime” în Dumnezeul!
Deci ei sunt inconsecvenţi, şi mintea lor fără pricepere s-a întunecat, căci ei susţin pe baza lui Ioan 1:1, două persoane într-un Dumnezeu, cu toate că acolo este vorba de doi Dumnezei! 1) Dumnezeul şi 2) Cuvântul care era Dumnezeu, însă nu fac acelaşi lucru cu alte pasaje care vorbesc de mai mulţi dumnezei lângă Dumnezeul!
Un pasaj similar cu Ioan 1:1, este Psalmi 45:7: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”. În acest pasaj este vorba de doi dumnezei! Unul este Iehova, iar celălalt este Solomon uns ca rege peste naţiunea Israel! (vezi Psalmi 45:1) Cu siguranţă că Iehova şi Solomon nu sunt aceiaşi fiinţă, nici egali, nici nu au aceiaşi natură divină!!!
Însă apostolul Pavel, citează din acest Psalm şi Îl aplică la Cristos, urmaşul lui Solomon şi Unsul Dumnezeului, când a scris sub inspiraţie divină în Evrei 1:9.
Atunci poate fi Isus acelaşi Dumnezeu cu Iehova? Poate fi Cel ce unge cu Cel uns de o fiinţă? Egali în toate? Un singur Dumnezeu? Sau de fapt sunt doi dumnezei! Unul suprem şi celălalt rânduit de acesta ca Dumnezeu (comp. Cu Faptele Apostolilor 5:31).
Iar dacă sunt doi dumnezei: Unul suprem, veşnic, neschimător, El naşte, El unge, un alt dumnezeu, dar acesta nu este Dumnezeul, nu este egal cu El, şi nu are aceiaşi natură veşnică şi neschimbătoare ca Dumnezeul, a căruia este gloria, puterea, onoarea în veci de veci!