“Deci care are să desfiinţeze unu dintre poruncile acestea cele mai neînsemnate şi are să înveţe aşa oamenii, va fi chemat cel mai neînsemnat în regatul cerurilor; dar care are să împlinească şi să îi înveţe, acesta va fi chemat mare în Regatul cerurilor. Pentru că vă zic: dacă dreptatea voastră nu are să întreacă cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nicidecum nu aveţi să intraţi în Regatul cerurilor” – Matei 5:19-20, SCC.

De dreptatea noastră depinde ce poziție vom avea în cer, mică sau mare! Da darul harului este viața veșnică în Isus Cristos (Romani 6:23), însă de dreptatea noastră depinde cât de mult utilizăm harul primit ca să trăim în epoca aceasta cu cumpătare, evlavie și dreptate (Tit 2:11-12).

Fariseii călcau legea lui Dumnezeu de dragul tradiției lor, Domnul nu a permis discipolilor Săi să facă aceasta, chiar dacă știa că poruncile vechiului legământ vor fi șterse la cruce (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14). Oricine desființa una dintre porunci suferea consecința, pierderii din rangul de rege, devenind: „cel mai neînsemnat în regatul cerurilor”. Astfel, El nu a poruncit ca mai repede de moartea Sa, ele să fie desfințate!

El a considerat că cine este credincios în poruncile legii lui Moise, va fi credincios și în poruncile Noului Legământ.

Este clar că aici Domnul nu vorbește de poruncile lui Dumnezeu date prin El, ci cele date prin Moise! De unde știm aceasta?

Pentru că, observăm că a desfiinţa vreo poruncă a legii, nu duce la a pierde viața cea eternă, ca şi în cazul ne-respectării vreunei porunci a noii legii din noul legământ.

Dar ce consecinţe vor fi dacă călcăm vreo lege a Noului legământ? În mai multe pasaje se spune că „nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:21).

Iar Ioan în Apocalipsa arată că cel desfiinţează vreo iotă din cartea revelată - Apocalipsa, care face parte din poruncile noului legământ, „îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:19).