„Lauda voastră nu este bună. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte întreg aluatul? Renunţaţi deci la drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, precum sunteţi fără drojdie, pentru că şi Hristos, Paştele nostru a fost sacrificat. De aceea să sărbătorim nu cu o plămădeală veche, nici cu o plămădeală a răutăţii şi a vicleniei; ci, cu azimi ale sincerităţi şi ale adevărului”. - 1Corinteni 5:6-7
După cum puţină drojdie face ca întreg aluatul să dospească şi să crească, tot aşa carnea (natura veche) reprezentată de acel corintean curvar, dospea, adică făcea ca întreeaga adunare să fie o plămădeală veche. Pavel prin călăuzire divină i-a îndemnat să excludă pe curvar (1 Corinteni 5:4-5), şi astfel corinteni să renunţe la drojdia veche ca ei să devină un aluat nou, pentru că ei prin jertfa lui Isus erau sfinţi (1 Corinteni 1:1-2), erau„fără drojdie”, fără păcat, în mod similar ca Cristosul sacrificat, Mielul fără cusur şi pată (1 Petru 1:19).
Pavel îi îndeamnă ca ei să i-a parte la sărbătoare, poate cineva s-ar întreba: la care sărbătoare? Cu siguranţă la sărbătoarea cinei Domnului, care avea loc atunci când ei erau adunaţi (1 Corinteni 5:2,1 Corinteni 1:3), adică la masa Domnului care se ţinea de fiecare dată când se adunau (1 Corinteni 11:20-21), adică în fiecare zi întâi a săptămânii (1 Corinteni 16:1-2).
Ei nu puteau lua parte la sărbătoare din cauza drojdiei vechi, adică a omului vechi reprezentat de curvar, dar o dată ce acesta a fost dat afară din adunare, ei puteau sărbători „cu azimi ale sincerităţi şi ale adevărului”, adică în starea de curăţie a omului nou.