Ca pedeapsă a păcatului lui Adam şi Eva, au fost rostite următoarele blesteme descrise în Geneza 3:14-19. Dar care este înţelesul literal al acestui pasaj?
Mergând în primul rând, la personajele la care se face referire literal, vedem că pedeapsa pentru căderea în păcat este dată lui Adam, soţiei lui Eva, şarpelui, după cum urmează:
Observăm pedeapsa femeii: „Îţi voi mări foarte mult durerile naşterii şi sarcina ta; cu durere vei naşte copii; şi dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine”.
Observăm pedeapsa bărbatului: „Pentru că ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care ţi-am poruncit, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieţii tale; şi îţi va da spini şi mărăcini; şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; pentru că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”.
Observăm pedeapsa şarpului, animalului de care s-a folosit cel rău: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat eşti tu între toate vitele şi între toate animalele câmpului. Vei merge pe pântecele tău şi vei mânca ţărână în toate zilele vieţii tale.” Din pedeapsă deducem că aceast şarpe de care s-a folosit cel rău, nu era târâtor, Biblia vorbeşte de şarpele zburător (Isaia 30:6). Şarpele folosit de diavol, era un şarpe zburător! Dar de ce este pedepsit şi animalul? Deoarece el şi-a dezvoltat progresiv o înclinaţie spre şiretenie, aşa cum căderea diavolului a fost progresivă, prima dată lăuntrică şi apoi pe faţă şi apoi trecând la fapte. Şarpele este descris ca fiind: „mai şiret decât orice animal al câmpului”, expresia ebraică însemnă: subtil, perspicace, viclean, şiret. Satan nu ar fi putut intra în el să-l posede dacă el nu s-ar fi abătut de la scopul pentru care a fost creat.
Astfel şarpele şi implicit urmaşii lui (toate specile de şerpi) sunt pedepsiţi să se târască pe pământ şi să mănânce ţărână (vezi Mica 7:17).
Satan a posedat acest şarpe aşa cum demonii posedă oamenii sau animalele, ca de pildă legiunea de demoni ce a fost în porci (Matei 8:28-32).
Dar vedem că acest pasaj conţine o profeţie ce viza o vrăşmăşie, o luptă care se va finaliza cu zdrobirea capului şarpelui. Această profeţie nu viza cum ar putea crede unii, că un copil al lui Eva va fi muşcat de călâi, iar el îi va zdrobi capul şarpelui (animalului)!? Nu! Scriptura se interpretează pe sine, astfel un alt pasaj ne ajută să înţelegem înţelesul spiritual din v.15!
Care este înţelesul spiritual al lui Geneza 3:15?
Dacă facem o observare corectă a textului, observăm că în Geneza 3:15, se face referire la patru personaje, după cum urmează: 1.Şarpele, 2.Femeia, 3.Sămânţa şarpelui, 4.Sămânţa femeii.
Unele personaje sunt mai uşor de identificat, altele mai greu, dar observăm din text, două tabere adverse:
I – Şarpele şi sămânţa Lui.
II – Femeia şi săminţa ei.
Există pasaje în Biblie care sunt literale şi pasaje cu un înţeles spiritual, care trebuie înţelese spiritual (1 Corinteni 2:11-14; 2 Corinteni 3:6).
Există pasaje unde se întrepătrunde referiri la persoane sau lucruri fizice, cu referiri la persoane sau lucruri spirituale! Un astfel de pasaj este Ezechiel cap. 28, care vorbeşte de regele Tirului, dar şi de regele din locurile cereşti al Tirului, adică de satan (comp. cu Luca 10:13-19; vezi şi Daniel 10:13,Daniel 1:20; Efeseni 6:12). De unde ştim? Regele Tirului nu a fost niciodată heruvim ocrotitor.
În mod asemănător, Geneza 3:14-19, se întrepătrunde referirile literale: şarpele (animalul), Eva, Adam, dar şi referirile spirituale: satan şi copiii lui, precum şi femeia cerească şi sămânţa ei: Isus şi creştinii!
În primul rând, să vedem cine este şarpele din v.15?
În Apocalipsa 12:9, găsim scris: „şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan”.
Dacă am identificat şarpele din v.15, cine este atunci sămânţa lui?
Ei sunt oamenii răi, copiii Diavolului (Ioan 8:41-47; Matei 23:29-33; 1 Ioan 3:8-10). Aceştia au muşcat călcâiul seminţei femeii pe Domnul Isus, atunci când L-au dat la moarte ca să fie răstignit (Ioan 19:6-16). Atunci copii diavolului s-au bucurat (Ioan 16:20), iar copiii lui Dumnezeu s-au întristat (comp. cu Matei 17:23).
Dar cine este femeia?
Unii „teologi” spun că este omenirea în asamblu, alţii că este Eva, alţii că este Maria, alţii că este Israelul, etc.
Biblia vorbeşte de o femeie spirituală în locurile cereşti care este Ierusalimul de sus (Galateni 4:26-28), sau Ierusalimul ceresc, cetatea lui Dumnezeu (Evrei 12:22,Evrei 1:23).
Domnul Isus provine de sus, astfel El vine pe pământ din cer de la Tatăl (Ioan 16:28), mai precis din Ierusalimul ceresc, despre care Pavel prin inspiraţie spune că este„mama noastră” (Galateni 4:26). Iersusalimul de sus, sau ceresc cum mai este numit, este compus din acel oraş cu temelii tari al căruit constructor şi arhitect este Dumnezeu, şi putem găsi descrierea lui în Apocalipsa cap. 21,22:1-4.
Dar cine este sămânţa femeii?
Sămânţa spirituală a acestei femei este Domnul Isus (Galateni 3:16), care provine din cer (Ioan 3:31), dar şi fraţii lui, adică: adunarea creştină (Galateni 3:28,Galateni 1:29; 4:26,31), care are parte de naşterea de sus (naşterea din nou) – Ioan 3:3-5.
Domnul Isus este cel ca va zdrobi capul şarpelui (1 Corinteni 15:24-26). Astfel este clar că sămânţa femeii care omoară pe Diavol este Isus (Evrei 2:14), dar şi fraţii Lui (Romani 16:20), cu care Isus este una! (Galateni 3:27-29).
În concluzie, personajele spirituale din Geneza 3:15 sunt: femeia care este Ierusalimul de sus, sămânţa femeii care este Cristos Isus şi creştinii, şarpele care este Satan, iar sămânţa şarpelui care sunt copii lui, adică oamenii răi.