„Dar v-aţi apropiat de un munte, adică de Sion; şi de o cetate a unui Zeu viu, adică de un Ierusalim ceresc; şi de zecile de mii de îngeri într-o adunare de sărbătoare; şi de o adunare a întâilor-născuţi scrişi în ceruri; şi de un Judecător, adică de un Zeu al tuturor; şi de nişte spirite ale unor drepţi făcuţi: perfecţi” (Evrei 12:22-23, SCC).

În acest text se învaţă că apropierea noastră este atât faţă de cer, cât şi faţă de o adunare a primilor creştini, martirizaţi, care sunt ca spirite în cer (comp. cu Filipeni 1:23). Ei sunt numiţi aici atât: „o adunare a întâilor-născuţi scrişi în ceruri”, cât şi: „spirite ale unor drepţi făcuţi: perfecţi”.

Aceşti martiri îi cuprinde pe acei creştinii, născuţi după cum este scris: „El după voinţa Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, pentru ca noi să fim nişte roade dintâi ale creaturilor Lui” Iacob 1:18, SCC. Ei sunt pârga (primul rod) ca adunare, ei deja ca spirite au ajuns în cer. Adunarea celor întâi născuţi, scrişi în ceruri, este primul rod din primul secol, după cum  cei 144.000 sunt primul rod din necazul cel mare (Apocalipsa 7:1-9; Apocalipsa 14:1-4).

Pe de altă parte, acest text e unul dintre cele mai clare texte, despre existenţa ca spirite a celor drepţi după moarte. Tocmai de aceea traducerea Martorilor lui Iehova îl şi falsifică, căci ei traduc: „...de viaţa spirituală a celor drepţi care au fost făcuţi perfecţi” (NW). În limba greacă nu este decât un cuvânt: „pneumasin” (derivat din pneuma, dar la neutru plural) care înseamnă „spirite” doar Martorii au tradus cu „viaţa spirituală” încălcând regulile de traducere, doar ca să încurce cititorul, ca acesta să nu vadă că Cuvântul lui Dumnezeu, vorbeşte de spiritele drepţilor. Aici nu se vorbeşte de viaţa spirituală a unor creştini de pe pământ; ci, despre lucrurile de care s-au apropiat creştinii evrei, la care le-a scris Pavel epistola, ei s-au apropiat nu de un munte pământesc (v.18); ci, de unul ceresc, de un oraş ceresc, de adunarea îngerilor din ceruri, de adunarea celor întâi născuţi, scrişi în ceruri, şi de spiritele celor drepţi. Astfel ei nu s-au apropiat de lucrurile de pe pământ; ci, de lucruri cereşti, de aceea, fraza: „spirite ale unor drepţi făcuţi: perfecţi”, se referă la creştinii care au murit, şi nu la drepţii din vechime, căci ei nu acces la Noul Ierusalim, la Ierusalimul ceresc decât după mia de ani, la învierea lor (Evrei 11:10-16; Apocalipsa 20:11-15).