Evrei 1:3:care fiind o reflectare a gloriei şi o reprezentare a Fiinţei Lui, şi ţinând toate prin cuvântul puterii Lui; făcând o curăţire a păcatelor, S-a aşezat la dreapta maiestăţii în înălţimi.

 

Trinitarienii folosesc acest pasaj schimbându-i adevăratul sens! Ei spuns că Isus este identic cu Dumnezeu, fiind reprezentarea lui! Care este însă tălmăcirea corectă a acestui pasaj?

În acest verset sunt două aspecte ce trebuie intepretate corect pentru o înţelegere bună a textului!

În primul rând: o reflectare a gloriei”, astfel Fiul nu este Dumnezeu, căci El nu are Însuşi gloria lui Dumnezeu, ci gloria Lui este o reflectarea a gloriei Tatălui! Reflectarea gloriei este ca reflectarea unui bec aprins ce emană lumină într-o oglindă, adică Isus are o glorie ce reflectă gloria strălucitoare a Tatălui, nu însuşi gloria divină!

Un exemplu pentru înţelegerea noastră este femeia, care este asemănătoare cu bărbatul, ea este slava bărbatului, după cum Cristos Fiul lui Dumnezeu, este reflecatarea gloriei lui Dumnezeu (1Corinteni 11:7-9; Evrei 1:3).

În al doilea rând: „o reprezentare a Fiinţei Lui”, nu se referă că El este identic la atribute cu Tatăl; ci că El are o înfăţişare exterioară ce seamnă cu Tatăl!

Fiul are reprezentarea sau întipărirea Tatălui, în Evrei 1:3, apare cuvântul grecesc: character, care are sensul de: reprezentare exactă, reproducerea precisă, întipărire. Acest cuvânt are sensul de un model care întipăreşte forma lui pe altceva, ca o ştampilă, sau o literă de tipografie care întipăreşte pe hârtie caracterul respectiv, iar întipărirea reprezintă litera respectivă.

De aici unii pot deduce o egalitate, dar nu este aşa, de ce? Căci dacă ar fi o egalitate, dacă Fiul care este imaginea Tatălui, ar fi fost egal cu Tatăl, atunci am fi avut doi Dumnezei absoluţi şi deplini şi nu un singur Dumnezeu aşa cum susţine doctrina creştină.

În primul rând, Cel care întipăreşte ar fi Dumnezeu şi ar exista ca Dumnezeu cu însuşirile respective (ca ştampilă) înainte de Cel Întipărit.

În al doilea rând, ce nevoie are Fiul care în viziunea trinitarienilor este egal cu Tatăl şi co-etern să fie întipărit de Tatăl? Conform trinităţii ar trebui să fie din totdeauna trei persoane ca o şatampilă unică divină! Nu unul să-L marcheze pe Altul ca să spunem aşa!

Iar în al treilea rând, de ce Tatăl este modelul originar, după care este întipărit Fiul, dacă ei sunt egali, eterni, şi au aceiaşi natură din totdeauna şi şi nu există nici o diferenţă în ce priveşte calităţile, atributele dintre ei! Deci, de ce este Fiul întipărirea Tatălui atunci? De ce în acest pasaj Dumnezeu care ar trebui să fie în viziunea trinitară: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este distinct de Fiul? Şi El este Cel ce trasează (defineşte) trăsăturile Fiului!

Simplu pentru că există un SINGUR Dumnezeu, care este Tată, şi a născut un Fiu care seamnă cu El, în care este imprimat chipul Tatălui, nu ca o egalitate, ci ca o asemănare!

Însă acest pasaj din Evrei 1:3, nu se vorbeşte de o singură Fiinţă în trei persoane sau în două persoane; ci, despre Fiinţa lui Dumnezeu şi despre Fiinţa Fiului Său, despre două Fiinţe. Fiul este distinct de Fiinţa numită Dumnezeu, chiar dacă seamănă cu Tatăl, având chipul sau imaginea Sa! Şi atunci nu pot fi trei personae într-o Fiinţă aşa cum susţine trinitatea, ci o singură Fiinţă, o persoană, un Dumnezeu. Iar lângă El o altă Fiinţă, Fiul Său, care este în afara Fiinţei divine, chiar dacă seamănă cu Ea!

Dacă vom căuta ocurenţele lui character”, vom vedea că în Septuaginta, în Levitic 13:28, unde se referă o pată produsă de o arsură, ca şi cum elementul încins care a produs arsura este ceea ce întipăreşte, iar pata, buba este întipărirea, textul spune: „Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii”.

În cărţile necanonice din Septuaginta mai apare la 2Macabei 4:10:

„Regele a încuviinţat, şi [lason], punând mâna pe putere, îndată i-a impins pe concetăţenii săi la obiceiuri greceşti”.

4Macabei 15:4: „Cum ar putea descrie pasiunile părinţilor care îşi iubesc copiii? Noi imprimăm în copil, de mic, asemănarea la suflet şi la înfăţişare, ca pe o pecete minunată, mai ales [femeile], deoarece ele sunt într-o uniune mai strănsă cu cei pe care i-au născut decât taţii”.

Dar nici unul din aceste pasaje nu indică că cel întipărit şi cu cel ce a făcut întipărirea ar fi egali, ei ar putea fi asemănători. Exemplele Scripturii: arsura cu pata poate fi egală ca zonă afectată, dar nu neaparat, ea se poate extinde sau să scadă ca întindere, apoi ea poate diferi ca culoare, sau în unele aspectele. Apoi, cu siguranţă evreii nu vor fi identic educaţi greceşte ca Iason, sau copilul nu va fi identic ca şi mama lui, după cum precizează citatul respectiv când spune: „asemănarea la suflet şi la înfăţişare”. Iată rezultatul întipăririi: asemănarea nu egalitatea!!!

La ce se referă întipărirea, la înfăţişarea exterioară, sau la atribute?

Întipărirea în Evrei 1:3, se referă la înfăţişarea exterioară, ca şi morfe”, în Filipeni 2:6, ea nu se referă la atribute! Domnul Isus seamnă în exterior cu Tatăl, chipul Lui fiind asemănător Tatălui, gloria Lui este o reflectare a gloriei Tatălui.

De fapt, Fiul întipărit de Dumnezeu nu devine Dumnezeu!!! Textul spune clar în continuare: S-a aşezat la dreapta maiestăţii în înălţimi, Dumnezeul Tatăl este Maiestatea!!! Iar Fiul este reflecatarea ei la cel mai înalt nivel, căci Isus stă la dreapta măreţiei, fiind Cel prin care lucraează Tatăl.

Cu toate că Pavel spune că Fiul este reprezentarea Tatălui, totuşi el spune că Fiul stă la dreapta maiestăţii (măreţiei, proeminenţei), El nu este o parte din maiestate! În Lexiconul Friberg, defineşte cuvântul: „megalosune” = lit. proeminenţă, măreţie, importanţă, utilizată de singurul Dumnezeu (Iuda 25), maiestate utilizat ca nume pentru Dumnezeu (Evrei 1:3).

Iată! În Evrei 1, singurul Dumnezeu poartă numirea (titlul) de Maiestate; iar Fiul Său, care este imaginea Lui, conform textului este la dreapta Lui, este o altă fiinţă ce Îl reprezintă, fiind asemănător cu El.

Atât Filipeni 2:6 (morfe: forma, chipul); cât şi Evrei 1:3 (character: reprezentarea, întipărirea), se referă la forma sau înfăţişarea exterioară a Fiului, asemănătoare Tatălui, numai că în Filipeni 2:6, înainte de a deveni om, iar Evrei 1:3, se referă la înfăţişarea exterioară a Fiului după înviere şi înălţarea la cer a Fiului.