Evrei 1:8-9, BC: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”

 

Acesta este un pasaj controversat şi ca traducere şi ca sens.

În timp ce trinitarienii văd în acest pasaj că Isus este de două ori numit ‚Dumnezeu’, şi consideră că el susţine divinitatea Lui deplină.

Alţi cercetători susţin că expresia „Dumnezeule”, doar în v.8, se referă la Isus, după cum indică şi traducerea literală NTTF – 2008: „Iar către Fiul: Tronul Tău, Dumnezeule, este în eternitatea eternităţii; şi sceptrul dreptăţii, este un sceptrul al Regatului Tău. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea Te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu ulei de veselie mai mult decât pe partenerii Tăi.”

Un motiv în plus de a traduce: „Te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău” şi nu Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a unseste textul ebraic, de unde este citat acest pasaj, unde apare aceiaşi expresie: Elohe Elohim, ca în Psalm 50:7, unde acolo este tradus cu „Dumnezeu, Dumnezeul tău” (BC), iar aici cu „Dumnezeule, Dumnezeul Tău” (BC), iarăşi o inconsecvenţă.

Însă adevărul că Isus este numit aici „Dumnezeule”, nu putem interpreta acest pasaj în sensul că Isus Cristos face parte dintr-un Dumnezeu trinitar, şi că El ar fi deo-fiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu deplin.

De ce nu putem interpret aşa?

Acest text este un citat din Psalm 45:6-7, unde Psalmistul se gândea la un rege uman, când a scris aceste cuvinte, astfel ele se aplică şi la un rege uman, probabil: Solomon (vezi contextul – Psalm 45:1-3, Psalm 45:8-12). Chiar dacă în mod profetic ele se aplică la Isus. Dar oare să tragem concluzia că un rege uman, (Solomon) este Dumnezeu şi deo-fiinţă cu Tatăl?

De fapt, trebuie să remarcăm că acest ‘Dumnezeu’, în V.T. referindu-se la Solomon; în N.T. la Domnul Isus, are un Dumnezeu care este superior Lui, şi care la uns cu ulei (undelemn – vezi Fapte 4:27; Fapte 10:38). Astfel cu toate că Isus este numit:„Dumnezeule”, El are un Dumnezeu al Lui, la care se închină şi se raportează (Apocalipsa 3:12).

Acest pasaj nu susţine nici un Dumnezeu trinitar, nici că Isus ar fi Dumnezeul suprem; ci, El este un Dumnezeu, care are un Dumnezeu peste El, care-l unge cu undelemn de veselie!!!

Nu cred că putem afirma că Dumnezeul Cel Unic este Isus, deoarece atunci ar trebui să admitem că acest Dumnezeu nu este suprem deoarece El la rândul Lui are un Dumnezeu, iar Acest Dumnezeu suprem, Îl unge cu undelemn.

Dumnezeul suprem nu are nevoie de nimic şi nimeni în nici un domeniu, El este auto-suficient prin Sine, El este mai presus de toţi (Fapte 17:251Corinteni 11:3; Efeseni 4:6).

Dar ce putem spune despre Evrei 1:6 unde se spune despre Fiul: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine”? În limba greacă aici este un cuvânt derivat din:„proskyneo”,  care însemnă: „a săruta mâna cuiva în semn de reverenţă sau a aduce omagiu” (Unger’s Bible Dictionary). În lucrarea An Expository Dictionary ofNew Testament Words, de William Vine, se afirmă că aceste cuvânt „indică un act de reverenţă, înfăptuit fie înaintea unui om . . . fie înaintea lui Dumnezeu”. În timpurile biblice, de multe ori termenul proskynéo includea ideea de plecăciune înaintea unei persoane de rang înalt, unui rege sau profet (Geneza 22:5; Geneza 33:3; Geneza 42:6; 2Samuel 24:20; 1Regi 1:23); tot la fel şi în N.T. (vezi: Matei 2:2,Matei 2:11; Matei 18:26).

Iar dacă Scriptura prezintă închinări de tip proskynéo dat şi regilor sau oamenilor cu vază, cu atât mai mult regele regilor merită o astfel de închinare (vezi şi Apocalipsa 5:12-14). Însă acest cuvânt este diferit de „latreia” = închinare, serviciu divin, adus Singurului Dumnezeu Adevărat (Romani 9:4; Romani 12:1; Evrei 9:1,Evrei 9:6).

În concluzie, chiar dacă în Evrei 1:8, mergem pe varianta că Fiul este numit acolo: „Dumnezeule”, nu trebuie să scăpăm din vedere raportarea acestui Dumnezeu (Fiul) la Dumnezeul suprem (Tatăl), astfel nu putem vorbi de o egalitate sau că cei doi sunt deo-fiinţă, atât timp cât Unul este dependent de Celălalt, Unul are toate datorită Celuilalt.

În nici un caz pasajul din Evrei 1:8-9, nu susţine un Dumnezeu trinitar, deoarece doctrina trinităţii susţine Un Dumnezeu în trei persoane, ori aici nu vedem că se vorbeşte de mai multe persoane în cadrul Fiinţei lui Dumnezeu. Nu, aici nu se vorbeşte de Tatăl şi Fiul ca fiind, un singur şi Acelaşi Dumnezeu, ci de doi Dumnezei, Unul care unge pe Altul, în cazul în care ambii ar fi Dumnezei deplini, nu am mai avea monoteism (Un singur Dumnezeu adevărat); ci, politeism (mai mulţi dumnezei).

Însă datorită faptului că Biblia vorbeşte de un Singur Dumnezeu Adevărat (Ioan 17:3), un Singur Dumnezeu suprem: Tatăl (Efeseni 4:6), Acesta nu poate fi decât Tatăl ceresc, care L-a uns cu undelemn pe Isus mai presus de însoţitorii Lui (Evrei 1:8-9). Dependenţa Fiului de Tatăl, se observă şi din context, unde se prezintă cum Dumnezeu Tatăl L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor pe Fiul (Evrei 1:2), L-a pus la dreapta Sa (Evrei 1:3), L-a născut sau la înviat din morţi (Evrei 1:5), şi îi îndemnă pe îngeri să i se închine (plece, îngenuncheze) Regelui numit, adică Fiului înviat (Evrei 1:6); şi care de fapt este uns cu undelemn şi făcut rege (Evrei 1:9), de către acest Dumnezeu suprem, care nu este doar Dumnezeul nostru; ci, şi al Domnului Isus (vezi şi: Ioan 20:17; Efeseni 1:17;  Apocalipsa 3:2,Apocalipsa 3:12).