Romani 9:5: „patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!”

 

Astfel potrivit cu BC şi cu alte versiuni din limba română şi din alte limbi, prin acest text se susţine că Cristos este peste toate sau mai presus de toate şi Dumnezeu în etern.

Alte versiuni ale Bibliei redau altfel acest pasaj, sugerând că de fapt în acest text, este vorba de două persoane:

1) Cristos; 2) Dumnezeu (Tatăl).

Astfel NW traduce astfel: care îi au pe strămoşi şi din care a provenit după carne Cristosul: Binecuvântat să fie pentru totdeauna Dumnezeu, care este deasupra tuturor! Amin!”

Iar NTTF-2008 traduce: „ai cărora sunt patriarhii, şi din care este Christosul după carne. [- Dumnezeul Cel fiind peste toţi, fie binecuvântat în eternităţi. Amin! -]

Într-un mod asemănător traduce şi The New American Bible: „... Dumnezeu care este peste toate fie binecuvântat pentru totdeauna. Amin.” Dar în acelaşi sens traduc şi următoarele traduceri: The Riverside New Testament, Boston and New York (1934); A New Translation  of the Bible, by James Moffatt, New York and London (1935); Revised Standard  Version, New York (1952); The New English Bible, Oxford and Cambridge (1961); Today’s English Version, American Bible Society, New York (1966); The New American Bible, New York and London (1970).

Acuma după care versiune să mergem? Cele care ar sugera că ‚Cristos este peste toate şi Dumnezeu’, sau cele în care sugerează că datorită faptului că Cristos a provenit din patriarhi, pentru aceasta Dumnezeu (Tatăl) să fie binecuvântat în veci?

Întrucât în greaca lipseşte punctuaţia, rezultând astfel trei variante de redare şi interpretare a textului, rămâne să conteze alte aspecte din frază, precum şi contextul textului, contextul epistolei, şi alte pasaje asemănătoare sau cu legătură din întreaga Biblie pentru a stabili redarea pasajului şi sensul lui.

Astfel gramatica greacă, permite trei posibile traduceri şi acest lucru este recunoscut chiar de către cercetătorii trinitarieni (vezi Noua Traducere românească 2007 la n.s.). Problema cheie sunt semnele de punctuaţie, Pavel nu a folosit semne de punctuaţie moderne pe care le folosim astăzi. El nu a oferit virgule şi puncte în Romani 9:5, ca traducători să-l traducă dându-i un sens cât mai exact, astfel acest pasaj a fost tradus în funcţie de teologia traducătorului. Aceste trei opţiuni sunt:

 

1. patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

2. patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu să fie binecuvântat în veci. Amin!

3. patriarhii şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul. Cel fiind mai presus de toate lucrurile: Dumnezeu, să fie binecuvântat în veci. Amin!

Astfel în varianta 1: Cristos este peste toate şi Dumnezeu binecuvântat în veci; în varianta 2: Cristos este peste toate şi de aceea Dumnezeu (Tatăl) să fie binecuvântat în veci; în varianta 3: Datorită faptului că Cristos a provenit din patriarhi, Dumnezeu (Tatăl) care este peste toate să fie binecuvântat în veci.

Chiar mergând pe varianta 1, aceasta nu ar susţine trinitatea care învaţă că există un singur Dumnezeu dar în trei persoane, nici nu ar susţine neapărat egalitatea dintre Fiul şi Tatăl. De ce spun asta? Deoarece Isus are autoritate peste toate lucrurile, conform cu alte pasaje din Scripturi, însă El are această autoritate datorită Tatălui ceresc care i-a dat-o şi nu prin Sine (Matei 11:27; 28:18; Ioan 6:37; 13:3; 16:13).

În plus, în alte pasaje El este numit: „Dumnezeu” (Isaia 9:6; Ioan 1:1; Evrei 1:8), însă El este Dumnezeu datorită faptului că Tatăl l-a născut, şi i-a dat putere, autoritate şi prerogative de Dumnezeu (Ioan 1:14; 5:19,30; 8:28; 17:2), astfel Isus este Dumnezeu datorită Tatălui, care este capul lui Isus (1Corinteni 11:3), şi unicul Dumnezeu absolut, deplin şi suprem (Ioan 17:3; Iuda 25), care le dă şi altor fiinţe autoritatea de ‚Dumnezeu’, însă nu doar Isus este numit: Dumnezeu; ci, chiar şi oamenii şi îngerii fideli (Psalmul 8:5; Ioan 10:34-36).

De asemenea, observaţi cum explică acest pasaj o lucrare de referinţă: „Rom. 9:5 este un verset controversat. ... Ar fi uşor şi perfect posibil din punct de vedere lingvistic să aplicăm expresia respectivă la Cristos. Versetul s-ar putea reda atunci: «Cristos care este Dumnezeu deasupra tuturor, binecuvântat pentru totdeauna. Amin!» Dar, chiar şi aşa, aceasta nu ar însemna că Cristos este absolut egal cu Dumnezeu, ci doar că este descris ca o fiinţă de natură divină, deoarece cuvântul theos nu are articol. ... Cea mai probabilă explicaţie este că această afirmaţie constituie o doxologie la adresa lui Dumnezeu”. — Theologisches Begriffslexikonzum Neuen Testament (Studien-Ausgabe, vol. I, Wuppertal, 1977, p. 606).

Astfel chiar şi unii cercetători recunosc că partea b a versetului se referă la Dumnezeu Tată ca o frază cu scopul glorificării Lui.

Însă controversa asupra acestui verset este: vrea să spună aici Pavel că Cristos este „deasupra tuturor” şi că, prin urmare, este „Dumnezeu”? Sau mai degrabă vorbeşte despre „Dumnezeu” şi despre „Cristos” ca despre două persoane distincte, afirmând că Dumnezeu este „deasupra tuturor”?

Varianta cea mai plauzibilă de interpretare este varianta 3, de ce? Deoarece argumentele, indică spre o astfel de interpretare.

În primul rând, este demn de reţinut că unele manuscrise vechi greceşti, aduc lumină cu privire la modul în care acest pasaj a fost înţeles de către unii scribi. Some manuscripts, including Codex A, have a middle point after "flesh," creating a pause or break between the reference to "Christ" and the reference to "God."Unele manuscrise, inclusiv Codex A, au un punct de mijloc, după „carne”, astfel se face o întrerupere sau o pauza între trimiterea la „Hristos după carne” şi referirea la „Dumnezeu”. Other manuscripts, such as B, L, 0142 and 0151 have a high point after "flesh," also indicating a pause or break of some kind.  Metzger also notes that the scribe of C left a noticeable space between "flesh" and what follows. Alte manuscrise, cum ar fi B, L, 0142 şi 0151, au un punct după „carne”, de asemenea, indicând o pauză sau un fel de pauza între referirea la Cristos provenit din patriarhi după carne (trup), şi Dumnezeu care este mai presus de toţi.

În al doilea rând, argumentul contextual, în contextul apropiat, termenul Theos = Dumnezeu, peste tot se referă la Tatăl ceresc, astfel ne întrebăm: Care traducere a versetului din Romani 9:5 concordă cu contextul?

În Romani cap. 8, se vorbeşte de Dumnezeu ca fiind distinct de Isus, care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte (Romani 8:28-34), apoi se vorbeşte de dragostea lui Dumnezeu care este prin Isus (8:39), din nou se diferenţiază Dumnezeu de Isus. Apoi în cap. 9, se vorbeşte de Dumnezeu în relaţia cu oamenii din V.T., în relaţia cu Iacov, Moise, Faraon, în versetele 6–13, arată că îndeplinirea scopului lui Dumnezeu nu depinde de o moştenire conform cărnii, ci de voinţa lui Dumnezeu. Versetele 14-18 fac referire la mesajul transmis de Dumnezeu faraonului şi consemnat în Exodul 9:16, subliniind că Dumnezeu este deasupra tuturor. În versetele 19–24, superioritatea lui Dumnezeu este ilustrată în continuare printr-o comparaţie cu un olar care face vase de lut.

În al treilea rând, argumentul contextual al întregii cărţii, încă de la începutul cărţii Pavel face o distincţie dintre Dumnezeu şi Isus Cristos Fiul Său (Romani 1:4-7). În Romani 15:5, 6, după ce face distincţie între Dumnezeu şi Cristos Isus, îşi îndeamnă cititorii să-l glorifice pe „Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”? (Vezi şi 2Corinteni 1:3 şi Efeseni 1:3). Tot la fel şi la sfârşitul cărţii încheie cu cuvintele: „a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin IsusHristos, în vecii vecilor! Amin.” (16:27). De fapt, pe parcursul întregii cărţii expresia: „Dumnezeu” apare de peste 120 de ori, şi peste tot se referă la Tatăl ceresc, nicăieri această expresia nu se referă la Isus în cartea Romani.

În al patrulea rând, expresia „epi panton” = „peste toate”, mai apare doar la Efeseni 4:6, unde se referă în mod clar la Tatăl ceresc.

În al cincilea rând, fraza Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” (BC), este considerată o benedicţie sau doxologie [un cuvânt de glorificare la adresa lui Dumnezeu]. Peste tot în Biblie benedicţia de acest tip, se aplică întotdeauna la Dumnezeu Tatăl. Chiar dacă există benedicţii cu referire la Cristos (2Timotei 4:18; 2Petru 3:18), ele în nici un text nu-l glorifică ca „Dumnezeu”.

Este interesant că cartea Romani mai conţine două benedicţii asemănătoare referindu-se ambele la Tatăl, în 1:25; 11:36, tot la fel şi alte pasaje din N.T. (vezi Galateni 1:4,Galateni 1:5; Efeseni 3:21; Filipeni 4:20; 1Timotei 1:17; Evrei 13:21; 1Petru 1:3; 4:11; 5:10,11; Apocalipsa 1:6; 5:13,14; 7:12). În unele dintre aceste benedicţii sau doxologii, se face o distincţie clară dintre Dumnezeu şi Isus prin intermediul căruia acordăm această glorie şi cinste, sau care primeşte gloria alături de Tatăl.

Astfel, NTTF-2008 la n.s. explică: „sau: Cel fiind peste toţi (deasupra tuturor), Dumnezeu, fie binecuvântat în etern. Amin! Sau: Peste toţi (desupra tuturor) fiind Dumnezeu binecuvântat în etern. Amin! Sau: Dumnezeul fiind peste toţi, (deasupra tuturor) fie binecuvânatat în etern. Amin! În greacă: O on epi panton Theos eulogetos eis tous aionas. Amen! Doxologia (benedicţia; glorificarea) de aici este asemănătoare cu cea din Romani 1:25 (nota 3370a); 11:36 (nota 3734); 2Corinteni 11:31,(nota 4519); Efeseni 4:6 (nota 4859); Filipeni 4:20 (nota: 5088a); 1Timotei 6:15,1Timotei 6:16; şi este adresată Dumnezeului-Tată.”

În concluzie, cercetând mai multe tipuri de argumente, toate converg spre sensul că acest pasaj se referă la două persoane: 1) Cristos care provine din patriarhi potrivit cărnii (trupului), şi 2) Dumnezeu (Tatăl) care este peste toţi şi care este binecuvântat în veci. amin. Nu ne rămâne, decât ca şi noi să spunem împreună cu Pavel: „...Dumnezeu care este peste toate fie binecuvântat pentru totdeauna. Amin.”(NAB).