Conform cu Geneza 1:3 (GBV 2001): “Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!“ Si a fost lumina.”

Însa conform cu Geneza 1:14-19 (GBV 2001): „Si Dumnezeu a zis: „Sa fie luminatori în întinderea cerurilor, ca sa faca despartire între zi si noapte; si sa fie ca semne si ca anotimpuri si ca zile si ani; si sa fie ca luminatori în întinderea cerurilor, ca sa dea lumina pe pamânt“. Si asa a fost. Si Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori: luminatorul cel mare, ca sa stapâneasca ziua, si luminatorul cel mic, ca sa stapâneasca noaptea; a facut si stelele. Si Dumnezeu i-a pus în întinderea cerurilor ca sa dea lumina pe pamânt si ca sa stapâneasca asupra zilei si asupra noptii si ca sa faca despartire între lumina si întuneric. Si Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra.”

Daca Dumnezeu a creat soarele doar în ziua a patra, cine sau ce a fost lumina din ziua a întâia care a luminat pamântul?

Multi speculeaza, inventând raspunsuri...unii spun ca Dumnezeu a fost lumina, însa cum Dumnezeu si-a dat porunci lui Însusi? Plus ca dumnezeu exista din vesnicie, El de atunci este lumina, nu doar din prima zi a creatiei!

Nici Fiul, nu poate fi aceea lumina, caci prin El s-au facut toate (Ioan 1:3), deci si aceea lumina!

Biblia se talmaceste corect doar prin Spiritul Sfânt (1Corinteni 2:12-15), ea este sabia Spiritului (Efeseni 6:17), nu sabia filozofilor, sau a celor ce speculeaza!!!

Explicatia simpla si biblica este:

Atunci când Dumnezeu ne-a informat prin Moise ca: „La început Dumnezeu a creat cerurile si pamântul”

(Geneza 1:1), El n-a învatat ca la începutul primei zile a creatiei, Dumnezeu a facut prima data cerurile spirituale si apoi pamântul. Expresia „cerurile”, implica ca el a creat atât locul (cerul) cât si creaturile spirituale (heruvimi, serafimi, îngeri etc.), care vor avea ca locuinta: cerul. Prima data cerul ca loc de existanta si apoi ostirea lui, adica: îngerii (comp. cu Psalmul 33:6).

Cerul spiritual este compus si din stele spirituale care sunt îngerii! (Judecatori 5:20-23). Atunci când privim la cerul fizic, vedem: astre fizice (stele) – Deut. 4:19, când însa privim la cel spiritual prin ochii credintei, vedem un univers format din stele-îngeri (Iov 38:4-7), ce au numele: „ostirea cerurilor” (1Regi 22:19; Neemia 9:6), univers ce exista înca de la începutul primei zile a creatiei! Priveste prin credinta la cerul spiritual, si vei vedea un univers format din stele-îngeri ce emana: lumina. Astfel, când Dumnezeu a spus: „Sa fie lumina!“, una dintre stele-îngeri a început sa emane si lumina fizica (comp. cu Luca 24:4)! Si astfel "a fost lumina.”

Apoi, acel înger în ziua a patra, dupa ce soarele a fost creat, nu a mai emanat lumina fizica, caci soarele a început sa de-a lumina (Geneza 1:14-16), însa acel înger a devenit supraveghetor peste astru propriu zis al soarelui. Fiecare parte din cosmosul fizic este condus de îngerii lui Dumnezeu.

Capeteniile sau arhanghelii (Efeseni 1:21), cuvântul arhanghel înseamna: „înger conducator”. Fiecare capetenie este rânduit peste un sistem solar (Iov 38:32).

Apoi urmeaza: domniile (Coloseni 1:16) numite si „gloriile” (2Petru 2:10), fiecare domnie conduce o stea sau o planeta indiferent de marime (Apocalipsa 8:10), si o legiune de îngeri.

Apoi urmeaza: autoritatile, fiecare autoritate conduce satelitii naturali ai unei planete.

Apoi urmeaza: puterile, fiecare satelit natural al unei planete este condus de o putere, iar daca sunt mai multi sateliti, peste ei este o autoritate.

Apoi urmeaza: santinelele sau strajerii, care se ocupa cu anumite procese, fenomene sau activitati naturale ale fiecarei planete, stele sau staeliti.

Apoi urmeaza: îngerii, ei ajuta santinele în lucrarea lor.