Dumnezeu a avertizat în Apocalipsa 22:18-19, ca nimeni să nu adauge sau să scoată cuvinte, fraze, nici măcar o iotă, adică o literă din textul sacru. La sfâşitul Evangheliei după Luca ca şi la sfârşitul Evanghelilor: Matei şi Marcu apare o interpolare. Este vorba de Luca 24:50-53.
Evanghelistul Luca nu se putea contrazice singur, în v.51 se spune că El: „Isus” s-a înălţat la cer, iar în v. 52 că ucenicii i s-au închinat, adică s-au plecat înaintea Lui. Apoi în v.50,51, se afirmă că în timp ce îi „binecuvânta” prin punerea mâinilor s-a înălţat la cer, dar această relatare se contrazice flagrant cu Fapte 1:9, care afirmă că „Şi, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălţat şi un nor L-a luat dinaintea ochilor lor”.
Această interpolare a v.50-53, a fost făcută devreme în sec. II, ca şi fraza trinitară din Matei 28:19, şi pasajul din Marcu 16:9-20.
Apostolii au avertizat ca creştinii să nu i-a aminte la basme (1Timotei 1:4; Tit 1:14), ca şi „evangheliile” apocrife, care nu sunt altceva decât „o altă evanghelie” (Galateni 1:6-8), lucrări false, scribi au introdus în evanghelia Domnului Isus consemnată de cei patru evanghelişti, fragmente din scrieri apocrife, închipuiri sau basme, ce existau şi circulau în sec. II după moartea apostolilor.
Toate aceste modificări ale textului sacru, nu sunt altceva decât atacuri ale satanei care doreşte să semene învăţăturile lui (comp. Geneza 3:5, cu Matei 13:25), prin aceşti scribi care au scos, modificat sau adăugat fraze la Cuvântul scris al lui Dumnezeu.