Matei 27:52-53: „şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviat; şi, ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora”.
În Manuscrisul Sinaitic nu apare: „mormintele s-au deschis”, şi nici: „au intrat”.
În manuscrisele existente care nu sunt timpurii, fiind vorba de manuscrise din sec IV d.C. şi de după sec. IV d.C. acest pasaj apare, cât şi în scrierile unora din sec. II d.C., ceea ce denotă că foarte devreme această interpolare s-a strecurat în textul sacru. De unde ştim că Matei 27:52-53 este o interpolare?
Textul ridică multe probleme, ca de pildă: care sfinţi au înviat? Cum i-au recunoscut oamenii că sunt sfinţi? De cei ceilalţi evanghelişti sau scriitori ai Bibliei nu pomenesc episodul? De asemenea, nici Pavel sau alţii, nu-l includ în argumentarea lor în ce priveşte: învierea lui Isus şi învierea morţilor? De ce Josepus Flavius istoricul evreu nu pomeneşte de o înviere a sfinţilor din Scripturile ebraice? Cum, ar fi neglijat apostolul Petru să menționeze în discursul său la doar cincizeci de zile după învierea lui Isus, această dovadă a învierii în faţa celor prezenţi la Penticostă? Ce au făcut „sfinţii înviaţi” din ziua morţi până la o zi după înviere, de nu s-au arătat decât: „după învierea Lui”?!?
Ideea din acest pasaj apare în „evanghelile apocrife”, de pildă în ev. după Petru este scris: „Iar pământul s-a cutremurat şi spaimă mare s-a făcut.” (VI 21), iar în ev. apocrifă a celor doisprăzece, la CAP.LXXXII CRUCIFICAREA, v. 27, se spune: „Iată că a fost atunci tunet mare şi fulgere, iar catapeteasma Sfântului lăcaş a căzut sfâşiindu-se în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat”.
După unii acest pasaj problematic, este luat din Ev. Nazarienienilor (ebioniţilor, nazarinienilor), numită şi: „Evanghelia după evrei” este o prelucrare a evangheliei originale a lui Matei, pentru ebioniţi şi secta lor.
Astfel, acest pasaj este luat probabil din ev. apocrife şi interpolat după unii la începutul sec. II d.C. în Evanghelia după Matei. Apostolul Pavel a avertizat de faptul că unii îşi vor îndrepta mintea faţă de „basme evreieşti” (Tit 1:14 BCR).
Revenind la învierea sfinţilor, de fapt, conform adevărului, sfinţii din Scripturile ebraice nu au putut învia atunci, ei vor învia la sfârşitul mileniului la partea de moştenire (Apocalipsa 20:5; Daniel 12:13), ei aşteaptă „să dobîndească o înviere mai bună”, decât o înviere pentru o viaţă trecătoare (Evrei 11:35-39).
Acest pasaj din Matei 27:52-53, este o interpolare timpurie, căci în toate timpurile au fost oameni care „şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme” (2Timotei 4:4).