În Aprilie 2006, ziare din întreaga lume publicau o ştire senzaţională: O echipă de specialişti punea la dispoziţia publicului larg un text vechi, descoperit de puţin timp, intitulat „Evanghelia după Iuda“. Articolele din presă conţineau declaraţiile unor cercetători care susţineau că acest text va schimba radical modul în care este privit Iuda, discipolul care l-a trădat pe Isus. În opinia lor, Iuda a fost de fapt un erou, apostolul care l-a înţeles cel mai bine pe Isus şi care, la cererea lui, l-a predat pentru a fi executat. Este autentic acest text?

Cum s-a descoperit această carte?

Nu se ştie cu exactitate cum a fost descoperită „Evanghelia după Iuda“. Acest document nu a fost găsit şi atestat de arheologi, ci a apărut în mod neaşteptat pe piaţa de antichităţi la sfârşitul anilor ’70.  

Din anumite informaţii reiese că manuscrisul a fost descoperit în Egipt în anul 1978 într-un mormânt părăsit, foarte probabil într-o grotă. Împreună cu alte trei texte, el făcea parte dintr-un codex (cea mai veche formă de carte) scris în coptă (limbă derivată din vechea egipteană).

După ce a fost scos din Egipt, unde s-a păstrat de-a lungul secolelor datorită climei uscate, codexul legat în piele a început să se deterioreze cu rapiditate. În 1983 le-a fost arătat unor specialişti, care însă n-au putut să-l cumpere deoarece avea un preţ exorbitant. După alţi ani în care codexul a continuat să se deterioreze din cauza condiţiilor improprii în care a fost ţinut, în 2000 acesta a fost cumpărat de o femeie din Elveţia, care făcea tranzacţii cu antichităţi. În cele din urmă, ea l-a dat unei echipe internaţionale de experţi care lucrau sub patronajul Fundaţiei pentru Artă Veche „Maecenas“ şi al Societăţii National Geographic. Aceştia au primit misiunea dificilă de a restaura şi de a recompune codexul, din care o parte era ruptă în bucăţi foarte mici. De asemenea, ei trebuiau să-l dateze, să-l traducă şi să-l interpreteze.

În urma datării cu radiocarbon, s-a stabilit că manuscrisul este din secolul al III-lea sau al IV-lea e.n. Cu toate acestea, specialiştii sunt de părere că originalul grecesc, după care a fost tradus textul în coptă al „Evangheliei după Iuda“ este mult mai vechi. Când şi unde a fost redactat originalul „Evangheliei după Iuda“?

O PSEUDO-EVANGHELIE GNOSTICĂ

Prima referire la existenţa unui text intitulat „Evanghelia după Iuda“, se găseşte în scrierile lui Irineu, episcop de Lyon, care a trăit la sfârşitul secolului al II-lea e.n. Într-o lucrare, Irineu scrie despre unul dintre numeroasele grupuri cu ale căror învăţături nu era de acord: „Aceştia spun că Iuda trădătorul a cunoscut aceste lucruri şi că numai el a cunoscut adevărul ca nimeni altul, fapt pentru care a împlinit taina trădării. Prin el, atât cele cereşti, cât şi cele pământeşti s-au umplut de confuzie. Aceştia produc o istorie ficţională, aidoma Evangheliei lui Iuda“ (Irineu, Contra ereziilor, vol. 1, cap. 31, pag. 157, Ed. Teologie pentru azi, Bucureşti, 2007).

Irineu era hotărât să combată învăţăturile gnosticilor, care susţineau că deţineau cunoaşterea tainică. Cuvântul „gnosticism“ este un termen generic care se referă la mai multe grupuri, fiecare cu propria înţelegere şi interpretare a „adevărului creştin“. Gnosticii au promovat învăţături bazate pe scrierile lor, care au cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al II-lea e.n.

În majoritatea scrierilor gnostice apare ideea că apostolii proeminenţi ai lui Isus nu i-au înţeles mesajul şi că a existat o învăţătură tainică, transmisă de Isus şi înţeleasă doar de câţiva „aleşi”. Unii gnostici credeau că lumea materială este o închisoare. De aceea, ei considerau că „dumnezeul-creator“ din Scripturile ebraice era un dumnezeu inferior, diferit de ceilalţi dumnezei perfecţi. Cel care deţinea „cunoaşterea“ adevărată înţelegea această „taină“ şi încerca să se elibereze din închisoarea corpului fizic.

Este acesta textul la care s-a referit Irineu şi despre care s-a crezut multe secole că s-a pierdut? Marvin Meyer, membru al primei echipe care s-a ocupat cu studierea şi traducerea codexului, spune că „descrierea succintă [făcută de Irineu] se potriveşte foarte bine cu textul în coptă, intitulat Evanghelia după Iuda“.

Această lucrare este o lucrare apocrifă, o lucrare demonică, nu a lui Dumnezeu!

Această scriere este demonică!

Această scriere este demonică din următoarele motive:

1.    În Iuda Iscarioteanul, a intrat satan şi l-a posedat ca să-l vândă pe Fiul lui Dumnezeu! – Ioan 13:27.

2.    Iuda apoi s-a sinucis, când a putut scrie vreo lucrare? – (Matei 27:5).

3.    Anumiţi eretici, şi-au permis să scrie în secolul II, III, etc. e.n., luând numele unor personaje din Scripturi şi uzând de numele lor au scris: Evnghelia după Toma, Apocalipsa lui Petru, etc. fără că scriitori acestor cărţi să fie însuşi Toma sau Petru sau vreun al apostol! Fiindcă aceste scrieri se bazează pe minciună, pe o uzurpare de identitate, ele sunt de la Tatăl minciunii – Satan (Ioan 8:44).

Bart Ehrman explică: „Nu este o evanghelie scrisă de Iuda şi nici măcar una care pretinde acest lucru. . . . Nu este o evanghelie scrisă în timpul lui Iuda de cineva care l-a cunoscut personal . . . Prin urmare, nu este un document care să ne ofere informaţii suplimentare despre ce s-a întâmplat în realitate când Isus a fost pe pământ“.

„Evanghelia după Iuda“ este un text gnostic din secolul al II-lea e.n., al cărui original a fost scris în greacă. Specialiştii nu sunt încă siguri dacă această evanghelie, recent descoperită, este aceeaşi cu textul la care s-a referit Irineu. Însă „Evanghelia după Iuda“ oferă dovezi importante că a existat o perioadă în care creştinii falşi şi-au promovat învăţăturile, ceea ce a dus la apariţia multor secte cu idei contradictorii.

Din păcate în prezent, oamenii în loc să citească Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, caută tot felul de cărţi, de noi apariţii, de lucrări senzaţionale, şi cu cât sunt mai senzaţionale ca şi „evanghelia după Iuda“, cu atât este mai clar că ele nu sunt autentice!

Oamenii în loc să caute pe Dumnezeu şi Cuvântul Său, caută lucrări, cărţi care îi despart de Dumnezeul adevărului, şi îi uneşte cu eretici, cu mincinoşi, cu uzurpatori de identitate!

Observaţi următoarele declaraţii ale unor erudiţi cu privire la cărţile necanonice:

„Problema nu este cine le-a exclus din Noul Testament; ele s-au exclus de la sine.” - The Apocryphal New Testament, paginile xi, xii.

Sau: „Este suficient să comparăm cărţile Noului Testament în ansamblu cu altă literatură de acelaşi gen ca să înţelegem cât de adâncă este prăpastia care le desparte. Se spune adesea că evangheliile necanonice sunt, de fapt, cea mai bună dovadă a canonicităţii celorlalte.” - G. Milligan, The New Testament Documents, pagina 228.

Dragă cititor în loc să citeşti cartea falsificată a unui trădător, mai bine ai citi cărţile unor oameni fideli care apostolii care şi-au pecetluit mărturia cu viaţa lor, când au murit ca martiri pentru Cristos!