Ca să avem răbdare trebuie să ştim de ce?

Îl imităm pe Tatăl care răbdare e.

Chipul Lui ni-l însuşim, răbdarea Lui,

Prin cunoştinţa exactă a persoanei Lui.

 

Cunoscând Cuvântul şi promisiunea Lui

prin speranţă, însufleţiţi spre răbdarea Lui.

Speranţa ne dă aripi ca să răbdăm

Speranţa ne ajută, dincolo de necaz să vedem.

 

O altă cheie a răbdării:

Este credinţa, bazată pe adevăr.

Credinţa ne face să răbdăm,

să nu ne pierdem tihna, să perseverăm.

 

Şi prin credinţă: odihna în Iesus,

Luând a Lui jug, privim problema de sus.

Şi nu ne tulburăm, răbdarea pierzând,

Ci ştim că a lui jug este umil şi blând.

 

Dragostea ne ajută să fim îndelung răbdători

Să suferim toate, umblând pe ale răbdări căi.

Ea ne dă putere, toate mereu sperând

Ea nu deznădăjduieşte, toate crezând.

 

Şi ca să avem răbdare când totul e deşert

Privim prin ochii profeţiei la viitorul cert.

Privim şi la toţi sfinţii care au răbdat

Şi care prin răbdare de Iah au ascultat.

 

 

Lupta Spirituală

Să lupți în Domnul până biruiești

Până la capăt tu să nu te-oprești,

Să fii perseverent, răbdător în lupta grea

Ca cununa ta, să reflecte gloria Sa.

 

Să înveți în Domnul să te odihnești

Ca în lupta grea să nu te obosești,

Să ataci doar când este voința Sa

Și atunci vei vedea biruința Sa.

 

Tu nu ai voie să lași armele jos

Să renunți la luptă trântindu-te jos,

Căci Domnul a promis că nu ne va lăsa

Cu noi El este permanent în lupta cea grea.

 

Nu-i suficient că câștigi o bătălie

Tu trebuie să învingi de câte ori cel rău vine,

Să fi puternic, înțelept și răbdător

Dar smerit, consumând din al vieții izvor.

 

La timpul potrivit Iah te va-nălța

Căci tu n-ai dat ‘napoi în lupta cea grea,

Tu ai învins și n-ai obosit,

Armatele dușmane când tu ai izgonit.

 

Chiar singur când ai fost în luptă

Ți-ai luat: armura, și sabia de luptă

Și din credință ți-ai făcut scut.

Tu cu Domnul, pe cel rău a-ți biruit.