2Corinteni 11:4, Biblia Ortodoxă 1988 (BO):Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, – voi l-aţi îngădui foarte bine”.

 

Trebuie creștinii să sărbătorească înălțarea la cer a Domnului, numită sărbătoarea Ispas?!?

Să analizăm pe baza Cuvântului scris a lui Dumnezeu, câteva aspecte despre această sărbătoare:

 

Ispasul sărbătorit la o dată greșită:

Prima abatere de la adevăr, este că cultele tradiționale nu țin cont în calcularea datei: paștelui, de data de 14 nisan (prima noapte cu lună plină la Ierusalim, după echinocțiu de primăvară 21 martie), care nu cade în fiecare an: vinerea, iar ea nu a căzut pe 28 aprilie în anul 2019; ca înălțarea să fie pe 6 iunie 2019, așa cum a stabilit-o cultul ortodox; ci pe 19 aprilie.

Astfel data înălțării este greșită fiindcă data paștelui este greșită! Calendarul lor este nebiblic!

 

Acest eveniment din trecut al înălțării Fiului lui Dumnezeu la cer nu trebuie sărbătorit:

Viața Domnului este descrisă în Biblie, înălțarea Lui după patruzeci de zile de la învierea Sa, în care s-a arătat ucenicilor ca fiind viu (Fapte 1:2-3), dar nu ne spune ca să facem o sărbătoare a înălțării Lui la cer, ba mai mult, exemplul Său pe care trebuie să-l imităm (1Corinteni 11:1), ne învață să nu facem nimic de la noi înșine (Ioan 5:19,Ioan 5:30); ci, numai ceea ce ni se poruncește, și dacă păzim poruncile Lui, prin aceasta demonstrând dragostea noastră față de El (Ioan 14:15) și putem deveni prieteni cu El (Ioan 15:14)! Nu prin inventarea de sărbători devenim prieteni cu El, însuși Învățătorul spune în Luca 6:46, BO: “Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?” De fapt, inventarea de sărbători, de obiciuri noi este apostazie, adică: lepădarea de credința dată sfinților în primul secol (Iuda 1:3), pentru o credință nouă, semănată de cel rău (Matei 13:27-28), care nu își are originea în Dumnezeu; ci, în obiceiurile păgâne idolatre (comp. cu Deuteronom 19:29-32)!

 

 

Legenda Ispas:

În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, un cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care în traducere înseamnă (Mântuitorul).

Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălţarea Domnului, alături de Apostoli. El era un om bun şi vesel şi, de aceea, la praznicul Înălţării Domnului este bine ca oamenii să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuşi, să evite supărările şi să nu-şi facă necazuri unul altuia.

Legendele sunt basme, mituri, pe care nu trebuie să le credem, conform Scripturii, nu trebuie introdu-se în credința creștină, doar pentru că sunt populare!

Apostolul Pavel îl avertizează pe Timotei și pe toți credincioșii: Nici să ia aminte la basme…” (1Timotei 1:4), ba mai mult el spune inspirat de Dumnezeu, că unii: îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme”.

 

Obiceiuri păgâne ale sărbătorii Ispas

Se crede ca cine moare de Ispas ajunge în cer, Domnul a spus în Ioan 3:3, BO: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Fără nașterea din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu nu poate ajunge nimeni în cer (vezi și 1Petru 1:3,1Petru 1:23-25).

La Ispas se săvârşesc, local, sacrificii sângeroase (mielul), se taie părul din vârful cozilor la vitele cornute, se ţineau renumitele târguri şi nedei, cel mai important fiind Târgul de Fete de la Blaj.

La Ispas abundă obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor: pomeni, ospătarea sufletelor morţilor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, pomenirea morţilor. Formulele de salut în ziua de Ispas sunt: „Hristos S-a Înălţat!“ şi „Adevărat S-a înălţat!“. Cu toate că Christos s-a înălțat acum aproape 2000 de ani, ei vorbesc ca și cum acum s-a înălțat, și se comportă în viața de zi cu zi fără principiile lui Christos, prin minciuni, bârfe, curvii, suduieli, chiar îl înjură pe Dumnezeu, etc.! 

Sărbătoarea acesta demonică are legătură cu spiritul moarții, cu cultul morții!

În drumul lor din mormintele părăsite spre cer la Joimari, unele spirite ale morţilor se pot însă rătăci. Rămânând pe Pământ, acestea devin moroi sau strigoi care provoacă rele animalelor, în special vacilor cu lapte şi oamenilor. De aceea, în noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor apotropaice de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să alunge relele, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece.

În ziua de Ispas sa nu se dea foc și sare din casa; foc, pentru ca tot anul vor avea oamenii inimă rea în casa ca focul; și sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smântană, etc.

Toate aceste tradiții bazate pe credința populară este o dezicere de credința bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru o credință demonică care exista înainte de creștinism și care a rămas în poporul "creștinat formal", dar care este de fapt un păgânism vopsit și tapisat cu evenimente ce par fi luat din biblie însă motivația sărbătorilor este hrănirii firi păcătoase nu închinarea față de Creator, și nici onorarea Domnului și Fiului lui Dumnezeu!

Biblia avertizează: Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Coloseni 2:8, BO).