În secolele 8 și 9, în Imperiul și în Biserica Bizantină au avut loc vreme de peste o sută de ani, lupte sângeroase între cei care au susținut introducerea icoanelor în biserici și cei care erau împotriva icoanelor.
Este cunoscut faptul că în primele cinci secole ale erei creștine nu existau deloc icoane în Bisericile creștine, deoarece creștinii din acele timpuri considerau că a face asemenea obiecte ar fi reprezentat o încălcare flagrantă a primelor două porunci din Decalog. (Ieșirea 20:1-5).
Catacombele și Bisericile creștine care s-au păstrat din această perioadă ne arată că aceste locașuri de închinare erau cel mai adesea neîmpodobite iar atunci când erau totuși decorate, se foloseau numai motive florale îmbinate cu imagini de plante, păsări și animale și anume din cele care sunt menționate în Sfintele Scripturi (de exemplu: grâul, vița de vie, floarea de crin, palmierul, smochinul, măslinul, apoi mielul, peștele, porumbelul etc.).
Toate aceste reprezentări aveau un rol pur decorativ. Totuși spre sfârșitul secolului trei, pe alocurea apar și reprezentări de chipuri umane, de exemplu reprezentarea Bunului Păstor, ducând pe umeri oaia cea pierdută și acum regăsită.
Însă decorarea caselor de rugăciune cu chipuri umane a fost interzisă de către Sinodul de la Elvira, ținut în anul 306 (articolul 39).
Chiar și în următoarele două secole nu existau icoane în Biserici.
Un exemplu în acest sens este ceea ce spune scriitorul latin Lactanțiu, în cartea sa „De mortibus persecutorum” („Despre morțile persecutorilor”) spune că în ziua de 23 februarie
303 când, din ordinul împăratului Dioclețian și a ginerelui său Galeriu, s-a dat semnalul de declanșare a unei progoane contra creștinilor, prefectul orașului Nicomidia împreună cu o puternică gardă militară, au venit la Biserica Creștină din oraș. Au spart porțile clădirii bisericii și intrând acolo, au căutat reprezentări (statui, icoane) ale Dumnezeului creștinilor, deoarece romanii nu-și puteau imagina un cult fără reprezentări ale Divinității. Dar nu au găsit nimic din toate acestea, decât numai niște Scripturi, cărora le-au dat foc imediat, după care au devastat și jefuit Biserica, iar în cele din urmă, au și demolat-o.
Au pictat primii creștini icoane?
Poate ați auzit de părerea pe care o au astăzi unii creștini care spun că doctorul Luca, autorul Evangheliei care îi poartă numele, ar fi fost și pictor și ar fi pictat icoane cu chipul Maicii Domnului. Există astăzi Biserici și mănăstiri care chiar pretind că posedă astfel de icoane pictate de însăși mâna Evanghelistului Luca.
De asemenea, o altă legendă spune că atunci când Domnul Iisus mergea cu crucea în spate pe străzile Ierusalimului, fiind dus la răstignire, o femeie miloasă, numită Veronica, I-a șters fața obosită și chinuită, cu o maramă curată, iar pe maramă în mod miraculos, s-a imprimat chipul Domnului.
Se susține că ulterior, de pe această maramă, chipul Domnului a fost copiat pe icoane.
Dar primii creștini erau evreii care cunoșteau foarte bine poruncile care interzicea facerea de chip cipolit (statui) și de înfățișări (icoane) ale lui Dumnezeu (Ieșirea 20:4; Deuteronom 5:8; Avacum 2:18).
Sunt oare adevărate aceste relatări?
În Sfânta Scriptură nu găsim nimic care să le confirme. De asemenea, din datele istorice prezentate mai sus, se vede că în primele secole, creștinii nu aveau și nu se închinau la icoane, deci aceste povești sunt pure fantezii ale unora!
Adevărul este că asemenea relatări nu sunt decât niște legende basme și mituri, inventate cu sute de ani mai târziu de către închinătorii la icoane. Ei au dorit ca prin asemenea povestiri care au mare priză în popor, să dea un răspuns celor care, pe bună dreptate, se întrebau: de unde au știut pictorii de icoane cum arăta Domnul Iisus la față?
Însă, pe măsura trecerii timpului, sub pretextul că ar fi picturi cu caracter didactic, icoanele au pătruns treptat în locașurile de cult, din secolele următoare, susținându-se că asemenea reprezentări pot fi foarte grăitoare și explicative, mai ales pentru neștiutorii de carte.
Așa se face că în secolul 7, Sinodul numit „cvintisext” (adică al 5-lea și al 6-lea împreună), ținut în anii 691-692, a permis zugrăvirea și chiar cinstirea icoanelor în Biserici. Această hotărâre a deschis drumul pentru multe exagerări din partea credincioșilor, mai ales a femeilor, care erau foarte atașate de icoane. Așa se face că unele icoane au început să fie considerate ca „făcătoare de minuni”. Au mai apărut și așa-numitele icoane „acheropoete”, despre care se spunea că nu sunt pictate de mână omenească, ci de către… îngeri. Aceasta ducea în mod clar la idolatrie, întrucât oamenii își dirijau închinarea lor către obiectul material, deci către icoana propriu-zisă.
După mai multe lupte, în așa zisul Sinod iconodul din anul 787 la Niceea, ținut între 24 septembrie – 13 octombrie 787, s-a hotărât că închinarea la cruce, la Evanghelie, la icoane și la moaștele sfinților este bună.
Să vedem ce învață Biblia care este Cuvântul adevărului (Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16-17).
Care este diferența dintre „latreia” şi „proskyneo”?
Cultul ortodox susţine că ei nu se închină la icoane, doar le cinstesc. Ei aduc ca argument, cuvintele din limba greacă, și anume: „latreia”, închinarea rezervată doar lui Dumnezeu, tradus în Biblia ortodoxă, tradus cu slujire sau închinare, şi cuvântul: „proskyneo”, referindu-se la cinstirea lui Dumnezeu, dar în Vechiul Testament şi a regilor, profeţilor, oamenilor proeminenţi („proskyneo”).
Noi cunoaștem din Scripturi că „latreia”: serviciu, sacru, este un serviciu ce trebuie adus doar lui Dumnezeu (vezi: Luca 2:37; Faptele Apostolilor 7:7 Faptele Apostolilor 24:14; Faptele Apostolilor 27:23; Romani 1:9,Romani 1:25; Filipeni 3:3; 2 Timotei 1:3; Apocalipsa 7:15; 22:3).
Tot din Biblie știm, că termenul ebraic: şa-ha şi corespondentul lui din greacă: proskyneo, este folosit pentru Creator, pentru a-L cinsti pe El în calitatea Lui de Dumnezeu, iar când se aplică la oameni, el are sensul de cinstire sau onoare pentru poziția respectivă a omului.
Să dăm câteva exemple din Scripturi cu cuvântul ebraic şi cuvântul grec din Septuaginta:
„Lot...s-a plecat până la pământ [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,]” înaintea a doi din cei doi îngeri - Geneza 19:1.
„Avraam s-a plecat până la pământ [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,]” înaintea poporului din Canaan - Geneza 23:7,Geneza 1:12.
Isaac a binecuvântat pe Iacob spunând: „Neamuri să se închine [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,] înaintea ta! ... şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,]” - Geneza 27:29.
„David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,]” înaintea regelui Saul - 1 Samuel 24:8.
Abigail „s-a închinat [ebr. şa-ha, gr. proskynéo,] până la pământ” înaintea lui David şi apoi înaintea reprezentanţilor lui David - 1 Samuel 25:23,1 Samuel 1:41.
Însă cercetând toate versetele din Noul Testament, unde apare acest termen în toate formele lui gramaticale, în nici un verset care vorbește de închinarea creștină, nu se referă la o închinare la alte persoane în afară de Tatăl și Fiul!
Vezi: Matei 2:2,Matei 1:8,Matei 1:11; Matei 4:9-10; Matei 8:2; Matei 9:18; Matei 14:33; Matei 15:25; Matei 18:26; Matei 20:20; Matei 28:9,Matei 1:17; Marcu 5:6; Marcu 15:19; Luca 4:7-8; Luca 24:52; Ioan 4:20,Ioan 1:21,Ioan 1:22,Ioan 1:23,Ioan 1:24; Ioan 9:38; Ioan 12:20; Faptele Apostolilor 7:43; Faptele Apostolilor 8:27; Faptele Apostolilor 10:25; Faptele Apostolilor 24:11; 1 Corinteni 14:25; 1 Corinteni 11:21; Evrei 1:6; Apocalipsa 3:9[1]; Apocalipsa 4:10; Apocalipsa 5:14; Apocalipsa 7:11; Apocalipsa 9:20; Apocalipsa 11:1,Apocalipsa 1:16; Apocalipsa 13:4,Apocalipsa 1:8,Apocalipsa 1:12,Apocalipsa 1:15; Apocalipsa 14:7,Apocalipsa 1:9,Apocalipsa 1:11; Apocalipsa 15:4; Apocalipsa 16:2; Apocalipsa 19:4,Apocalipsa 1:10,Apocalipsa 1:20; Apocalipsa 20:4; Apocalipsa 22:8-9.
Astfel, din păcate clerul ortodox nu și-a făcut bine lecțiile nici la această problemă, chiar dacă în Vechiul Testament, „proskyneo” era folosit pentru cinstirea oamenilor de vază, el nu mai este folosit în Noul Testament!
Prin urmare, cultele care îl folosesc pentru alte ființe decât Dumnezeu și Fiul Său, acest termen: sunt idolatre și nu sunt creștine! Și sunt împotriva învățăturii Domnului, care a spus atunci când a fost ispitit de Diavolul, că atât închinarea („proskyneo”), precum şi slujirea sau serviciul sacru („latreia”) îi aparţine strict lui Dumnezeu!
Domnul a învăţat: „Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini („proskyneo”) şi Lui singur să-I slujeşti („latreia”)»” – Matei 4:10 BO, vezi şi Luca 4:8.
De fapt, chiar închinarea adusă Fiului, El o dă mai departe Tatălui (comp. cu Ioan 16:26), căci de la El a primit autoritatea și ungerea (Matei 28:18; Faptele Apostolilor 5:31; Evrei 1:9) de aceea, rămâne pentru creștini:
„«Domnului Dumnezeului tău să te închini („proskyneo”) şi Lui singur să-I slujeşti („latreia”)»”!
În Noul Testament apare închinarea la icoane, dar în sensul negativ de închinare la icoana fiarei și i se va aduce „proskyneo”, de către cei apostați (Apocalipsa 13:15; Apocalipsa 14:9), dar ei vor fi pedepsiți etern (Apocalipsa 16:2; Apocalipsa 14:11; Apocalipsa 19:20).
Apostolul Ioan dorește să-i de-a „proskyneo”, la îngerul care i s-a arătat, dar îngerul nu acceptă închinarea și îi spune lui Ioan: “Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin [proskynéo] lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te [proskynéo], căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei” (Apocalipsa 19:10, BO, vezi și: Apocalipsa 22:9)
Prin urmare orice cinstire dată altcuiva decât Tatălui și Fiului, încalcă învăţătura Domnului și Mântuitorului nostru!
De ce icoanele sunt idoli și închinarea la ele este: idolatrie?
Să vedem în primul rând: ce este idolatria?
Idolatrie însemnă conform cu Orthodox Wiki: “Închinarea la idoli reprezintă un caz particular al închinării la dumnezei străini”. - Închinarea la dumnezei străini
Ce însemnă cuvântul închinare?
Închinare însemnă conform cu Orthodox Wiki: “Închinarea (gr. proskynesis) este termenul general în teologia și limba bisericească pentru actul general de venerare sau de cinstire… închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie) specifice și distincte, rugăciuni, în gesturi de pietate și reverență”.
Ținând cont de aceste definiri de teremeni așa cum îi definește Enciclopedia creştinismului ortodox online, atunci din start faptul că ortodocși și catolici și alții, se închină la o icoană, adică o sărută (comp. cu 1 Regi 19:18), se prostearnă în fața ei (îngenunchiază), este: IDOLATRIE! Dacă nu consideră acea icoană Dumnezeul lor, Mântuitorul lor, atunci de ce se închină în fața ei și o sărută?
Dacă Dumnezeul lor este în cer (Matei 6:9), atunci s-ar închina la Cel din cer, ar privi în sus și inima lor ar fi la El, dar faptul că se închină la un obiect, și face rugăciuni și gesturi de reverență, ca sărutul, plecăciunea, adorarea, față d eobiect nu este altceva decât IDOLATRIE!
Faptul că majoritatea icaonelor zugrăvesc creaturi ca „Maica Domnului”, diferiți „sfinți”, „îngeri”, aceasta indică că închinătorii la icoane au mai mulți dumnezei pe care îi adoră și în fața cărora se plecaă! Și atunci toate aceste ființe create, care devin idoli prin închinarea la ei, devin o idolatrie, adică o închinare la Dumnezei străini diferiți de Dumnezeul Creator, care a spus în Exod 20:2-3, Biblia Ortodoxă 1988 (sigla BO): “«Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” Noul Testament susține acest principiu în 1 Corinteni 8:5-6; 2 Corinteni 6:14-18; 1 Ioan 5:21.
În Biblie plecăciunea în faţa unui obiect şi sărutul lui prin care îl adori, însemna: idolatrie!
Când profetul Ilie se plânge la Iahve, că a rămas singur dintre închinătorii adevăraţi, Dumnezeu îi spune în 1 Regi 19:18 (BO): „Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!”
Noul Testament susţine acelaşi lucru. În Romani 1:22-25 (Biblia Ortodoxă), se spune: „Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor...Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!” Nu se poate nega că icoana și crucea indiferent din ce material e făcută, lemn, aur, argint, piatră, fier, aramă, etc. este un obiect creat de mâna omului, chiar crucea pe care a fost răstignit Iisus a fost un obiect creat de mâna omului.
Apostolul Pavel avertizează că nu cinstim făptura, sau creatura, în locul Creatorului sau Făcătorului, adică în locul lui Dumnezeu!
Faptul că trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său în toate rugăciunile este scris în Coloseni 3:17 și în Efeseni 5:20, BO, unde se spune: “Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl”. Vedem că Biblia este exclusivă TOTDEAUNA să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru TOATE! Nu există loc în porunca divină de rugăciune la altcineva!
Astfel rugăciunile la altcineva este: idolatrie, închinare la un dumnezeu străin și contrar poruncilor divine!
Cum este închinarea la o imagine care chipurile l-ar reprezenta pe Dumnezeu?
Conform Bibliei îdolatrie este și închinarea la Dumnezeu prin imagini, chipuri cipoplite sau simboluri!
Vă voi da mai multe exemple din Biblie, că idol înseamnă să mă închin la Dumnezeu (Exod 34:6; Ioan 17:3), printr-un chip cioplit.
Toţi care au citit Biblia, ştiu că viţelul de aur făcut de Aron, din Exod 32, era un idol, dar mulţi nu realizează ca el a fost făcut cu intenţia de a-L reprezenta pe Dumnezeu, pe Iahve Dumnezeul lui Israel care l-a scos pe Israel din Egipt. Exod 32:4-5 (BO), spune: „Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: „Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului! Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis: „Mâine este sărbătoarea Domnului!”. A călcat Aron şi poporul Israel, porunca lui Dumnezeu de a nu face chipuri cioplite şi de a nu se închina decât Lui? Păi potrivit teoriei tradiţionale cu privire la icoane-cruce, nu a călcat, căci doareau să-L cinstească pe Iahve, prin viţel, ei nu au dorit să cinstească un Zeu străin! Doar să-şi aducă aminte de Iahve Dumnezeu prin viţel şi să-L sărbătorească pe Dumnezeu. Observaţi sărbătoarea nu este în cinstea viţelului, ci în cinstea Domnului, în original în cinstea lui Iahve. Care a fost reacţia lui Dumnezeu?
În Exod 32:7-10, se descrie reacţia lui Iahve: „Atunci a zis Domnul către Moise: „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a răzvrătit. Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat la el, aducându-i jertfe şi zicând: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!” Şi a mai zis Domnul către Moise: „Eu Mă uit la poporul acesta şi văd că este popor tare de cerbice; Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd şi să fac din tine un popor mare!”
Curios Dumnezeu nu susţine teoria cultelor tradiţionale. Dumnezeu nu-i spune lui Moise: ‚ce bine că au făcut ceva să-şi aducă aminte de Mine şi să mă sărbătorească, şi aşa le-am dat cam puţine sărbători’. Nu, El a descrie fapta lor ca act de idolatrie, ca o răzvrătire, o abatere de la calea Lui, şi în consecinţă Dumnezeu doreşte să-i distrugă.
În lucrarea: ,,Dicţionar al Noului Testament” făcut de Editura Institutului Biblic şi de misiune Al bisericii ortodoxe române p. 216, se spune despre această relatare cu viţelul de aur: „israeliţii n-aveau intenţia să adore un zeu egiptean; dar totuşi influenţaţi din perioada când au asistat la o asemenea adorare, au reprezentat şi ei, sub forma unui viţel, pe Iahve care-i eliberase din Egipt”. Iată că acest dicţionar ortodox, recunoaşte că viţelul nu a fost un alt Zeu; ci o reprezentare a lui Iahve. Oare câte biserici ortotoxe nu au reprezentări ale lui Iahve pictate în interiorul lor? Iahve potrivit teologiei ortodoxe, este Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, câţi oameni, nu îngenunchiază, sărută, se roagă în faţa unei astfel de interpretări, care este diferenţa dintre ei şi Israel apostat care nu a ascultat de Dumnezeu?
În 1 Regi 12:28 (BO), Ieroboam regele a 10 triburi din Israel, temându-se ca multimea se va întoarce spre regele Roboam a lui Iuda şi Beniamin (două triburi), deoarece acolo la Ierusalim era templul lui Iahve, a conceput un plan: „Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: "Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată Israele dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!”
În limba ebraică pentru traducerea: „dumnezeii”, este Elohim, aceiaşi expreie care este folosită şi în cazul lui Iahve în Geneza 1:1 şi urm. Aceşti viţei reprezentau pe Dumnezeul care a scos pe Israel din Egipt.
În DICŢIONARUL BIBLIC ILUSTRAT, se spune: „Principalele forme de idolatrie în care a căzut Israel foloseau *chipuri cioplite şi turnate, stâlpi, *aşera şi *terafimi. masseka, sau chipul turnat, era confecţionat prin turnarea metalului într-un tipar şi apoi modelarea lui cu unelte (Exod 32:4,Exod 1:24). Nu se ştie dacă acest chip, ca şi viţeii făcuţi mai târziu de Ieroboam, au fost destinaţi să-L reprezinte pe Iahve, sau dacă au fost consideraţi piedestalul pe care era întronat Iahve. Analogia cu heruvimii (cf. 2 Samuel 6:2) sugerează a doua idee, care este sprijinită şi de dovezile arheologice (cf. G. E. Wright, Biblical Archaeology, p. 148, o ilustraţie a zeului Hadad călare pe un taur). Heruvimii, însă, erau ascunşi vederii şi aveau o înfăţişare „nepământeană". Ei nu pot indica nici o afiliere inacceptabilă a Dumnezeului întronat, cu paralele pământeşti. Viţeii, pe de altă parte, nu erau ascunşi vederii (din câte sugerează naraţiunea) şi nu puteau decât să indice participarea lui Iahve la religia şi teologia fertilităţii”.
Relatarea continuă cu cuvintele:
1 Regi 12:29-33 (BO): „Şi a pus unul în Betel, iar pe celălalt în Dan. Însă fapta aceasta a dus la păcat, căci poporul a început să meargă pentru a se închina unuia din ei, până la Dan, şi a părăsit templul Domnului. Şi a zidit el şi capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi, luaţi din popor, care nu erau fii ai lui Levi. Şi a aşezat Ieroboam şi o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea cu sărbătoarea care era în Iuda, şi a adus jertfe pe jertfelnic. Tot aşa a făcut el şi la Betel, ca să aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse. Şi a aşezat la Betel preoţi pentru înălţimile făcute de el. Şi a adus jertfe pe jertfelnicul pe care l-a făcut la Betel în ziua a cincisprezecea din luna a opta, lună pe care şi-o alesese el după placul lui pentru sărbătorire. Şi a făcut sărbătoare pentru fiii lui Israel şi s-a apropiat de jertfelnic, ca să săvârşească tămâiere”.
În această închinare la viţei, Ieroboam a încercat să copieze adevărata închinare, a rânduit preoţi ca la Ierusalim (dar nu din tribul lui Iuda), a făcut o sărbătoare la data care se ţinea şi în Ierusalim, a făcut şi altare de închinare.
La care se mai adaugă invenţii proprii, cum şi Ieroboam, a inventat o sărbătoare. Câte sărbători nu sunt inventate de oamenii faţă de cele din Biblie?
Închinarea la Dumnezeul care i-a scos din Egipt prin statui era: păcat, după cum spune textul: „fapta aceasta a dus la păcat”.
Chiar dacă cineva dorește să facă o imagine care chipurile l-ar reprezenta pe Dumnezeu ea în ochii lui Dumnezeu este idolatrie!
Să vedem în continuare:
Poate fi Dumnezeu reprodus într-o icoană?
Cuvântul lui Dumnezeu condamnă fabricarea de icoane religioase și a te închina lor, căci Dumnezeu spune în Deuteronom 4:12-24, BC: „Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, DAR N-AŢI VĂZUT NICI UN CHIP, ci aţi auzit doar un glas. Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei...şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare… Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos”.
Deci observăm, căci Dumnezeu interzice confecţionarea de chipuri cioplite (statui) dar și de înfățișarea sau chipul (icoane) a vreunui bărbat care ar semăna chipurile cu divinitatea, și prin care să ne închinăm, căci Dumnezeu Cel Adevărat este nevăzut, nu l-a văzut nimeni (Ioan 1:18), deci El nu poate fi reprezentat printr-o imagine fizică, căci El este duh, ceva nevăzut, de aceea noi trebuie să ne închinăm în duh (Ioan 4:23-24).
Iar în Deuteronom 5:8, Biblia Ortodoxă 1988, la fel se spune: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ”. Deci porunca lui Dumnezeu interzicea atât confecționarea de statui (chipuri cipolite) cât și de icoane (înfățișări), ale lucrurilor “ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ”.
Iar reprezentarea Dumnezeului nevăzut într-o icoană este o necinstire a Lui şi o nebunie după cum spune Romani 1:22-25, BC, unde se precizează:
„S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor… căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Da este o nebunie, să-l pictezi sau să-l sculptezi pe Dumnezeu în formă de chip de om material, este o necinstire a Sfântului şi Nevăzutului Dumnezeu.
Atunci de unde vin așa zisele minuni ale icoanelor?
Având în vedere că icoanele sunt idoli și închinarea le ele este idolatrie, iar în spatele icoanelor (idolilor) stau demonii după cum se arată în Deuteronom 32:17; Osea 12:12; 1 Corinteni 10:20!
Iar demonii sau dracii din fiecare icoană doresc să dirijeze închinarea omului, spre Satan, Diavolul, tatăl minciunii, care a dorit să fie “asemenea cu Cel Preaînalt” (Isaia 14:14 BO), care susținea: “Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu” (Iezechiel 28:2, BO).
Și atunci nu ne mirăm de așa zise minuni care apar pe icoane sau prin intermediul acestor icoane (idoli), icoane care plâng, așa zise vindecări, etc.
Chiar dacă unele sunt mistificări făcute de oamenii, unele sunt lucrări demonice ale demonilor care sălășuiesc în acești idoli!
De pildă, “Maica Domnului cu pruncul”, zugrăviți în multe icoane, de fapt nu este Maria o evreică monoteistă care se închina doar la Dumnezeul lui Israel și care nu acceptă închinarea la ea, și nici pruncul Iisus, căci Fiul lui Dumnezeu a fost uns ca Rege, Domn, Mântuitor, doar de la botez, al 30 de ani (Matei 3:16-17; Faptele Apostolilor 5:31; Faptele Apostolilor 10:38), și doar după botez, El a făcut minuni de la Dumnezeu (Ioan 2:1-11).
Ci această femeie este demonul: înțelepciunii firești, drăcești (Iacob 3:15-16), la care se închinau păgânii și chiar evreii când s-au apoztaziat au numit-o: “împărăteasa cerului” (Ieremia 7:18; Ieremia 44:17-19,Ieremia 1:25). În Biblia ortodoxă ca să falsifice adevărul biblic: „zeița cerului” în loc de “împărăteasa cerului”, în Biblia catolică: „regina cerului”, așa cum este și în textul ebraic și în Septuagina, vezi Ieremia 44:19, așa cum o numesc ortodocși pe Maria, dar de fapt nu este Maria din Biblie; ci, duhul demonic al înțelepciunii firești, drăcești care conduce activitățile religioase false!
Iar pruncul din icoane nu este altul decât: anticrist, care lucrează în cei care nu rămân în învățătura lui Christos (2 Ioan 1:7-11).
Antihrist prin duhul lui uitați ce minuni poate face: “Iar venirea aceluia [aticristului] va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tesaloniceni 2:8-12 BO).
Iubite cititor, întreabă-te în mod sincer: iubești tu adevărul? Citești, crezi și urmezi Cuvântul lui Dumnezeu? Faci lucruri religioase învățat de Cuvântul Adevărului sau de oameni?
Observați ce se întâmplă cu cei ce se închină la icoana fiarei adică a lui anticrist din necazul cel mare, cele din prezent sunt doar o avam premieră a lucrării anticriste de atunci: “Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apocalipsa 14:9-11 BO).
Și în Apocalipsa 21:8, BO, se precizează: “Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”.
[1] În Apocalipsa 3:9, vorbește de „proskyneo”, față de îngerul bisericii din Filadelfia, dar această plecăciune a evreilor în fața lui, nu este una literală; ci, este una figurată, în sensul că îi va supune lui, adică că și aceștia vor recunoaște autoritatea lui dată de Domnul și învățătura creștină la care ei se împotriveau până atunci!