Organizaţiile religioase nu sunt rele în sine. Ele pot concentra şi canaliza resursele umane divizate ca talentele, timpul, energia şi banii spre obiective de amploare. Aflate însă în mâini rele, în mâini dictatoriale, sau chiar în mâini omeneşti cu intenţi bune din punct de vedere uman, însă fără ca aceste organizaţii să fie conectate la mintea lui Cristos, sub călăuzirea Domnului Isus, capul adunării creştine, organizaţiile sau adunările, ar putea risipi aceste resurse spre scopuri care au la bază eforturi omeneşti de promovare a propriei poziţii şi de înlocuire a lui Isus Cristos ca şi cap şi coordonator al lucrării creştine mondiale, cu oameni, cu elite, cu lideri. Liderii organizaţiilor religioase, se pot erija în călăuze, învăţători, îşi pot promova  propriile idei, drept „adevăr biblic”şi îi pot abuza spiritual pe membrii organizaţiei lor. Ei le pot fura libertatea în Cristos, făcându-i pe oameni dependenţi de ei şi de vederile lor, jefuindu-i de lucrul cel mai important în viaţa unui creştin: o relaţie liberă cu Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. O relaţie fără intermediari umani imperfecţi, o legătură cu divinitatea prin Cristos, care să nu fie gâtuită sau cenzurată de forme omeneşti, care să ofere libertatea creştină biblică şi să respecte adevărul că: fiecare creştin poate înţelege Scripturile, şi poate fi învăţat de Învăţătorului Isus prin Spiritul Sfânt (Proverbe 28:5; 1 Corinteni 2:12; Matei 23:8-10).

În organizaţiile abuzive spiritual, dacă unii din membrii lor aleg să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu, sau să-şi urmeze propria conştiinţa, în locul măsurilor oficiale discutabile, pot ajunge în dezacord cu ceilalţi membri ai organizaţiei. În acest caz, liderii i-ar putea ameninţa, cataloga drept „periculoşi” pentru ceilalţi sau chiar excomunica ca „apostaţi”. Dacă însă ne amintim cuvintele consolatoare ale lui Isus, aceste acţiuni nu sunt deloc un lucru nou: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă urăsc şi când vă exclud şi vă defăimează şi vă resping numele ca fiind rău, din cauza Fiului omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, pentru că, iată, recompensa voastră este mare în cer” (Luca 6:22-23 NW).

Atunci când cineva alege să plece sau este ‘exclus’ pentru că este urât din motive de doctrină, se va afla în faţa dilemei de a căuta din nou „adevărul”, de a-şi reseta sistemul de gândire, de valori, de a redescoperii adevărul, sau de a găsi „turma lui Dumnezeu”, „poporul lui Dumnezeu”. Aceste căutări în cele mai multe cazuri se concentrează spre un alt grup religios sau spre o altă biserică. Căutarea adevărului la organizaţiile religioase ar putea fi însă infructuoasă, dacă nu chiar frustrantă, în măsura în care acestea deţin doar părţi de adevăr, şi nu întregul adevăr. Cu siguranţă aceasta nu este nici singura, nici cea mai bună alternativă.

În realitate problema n-ar trebui să fie aceea de a alege între organizaţii sau biserici, ci între a alege între grupări religioase ca fiind Calea spre Dumnezeu şi o persoană care este Calea spre Dumnezeu!

Pe când mulţi discipoli îl părăseau pe Isus pentru că n-au înţeles cuvintele Lui, El i-a întrebat pe cei doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Petru a replicat imediat: „Doamne... la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” (Ioan 6:67-69). Apostolii lui Isus nu aveau să-l părăsească pe Isus, ca să se ducă altundeva în căutarea „adevărului”. Răspunsul lui Petru la întrebarea lui Isus, arată că el a înţeles în ce consta problema: nu unde să plece, ci în cine să aibă încredere. Apostolii ştiau că nu se puteau încrede în nici o altă persoană sau grup de persoane în ce priveşte viitorul lor etern. Isus era Cristosul, Unsul, Sfântul lui Dumnezeu, El avea cuvintele sau învăţătura vieţii veşnice şi astfel ei au rămas lângă El.

Domnul Isus personal a spus despre El: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Mulţi oameni caută în zilele noastre: „religia adevărată”, „poporul lui Dumnezeu”, dar ei nu-L caută pe Dumnezeu în primul rând, ca El apoi El să-i călăuzească spre poporul Lui. Ei nu-L caută pe Cristos, ci caută biserica Lui. Aici este o problemă de fond! Noi trebuie să aşezăm corect ca importanţă, Capul şi instrumentele în viaţa noastră. 
Dacă eşti creştin adevărat, atunci Domnul Isus ar trebui să fie este capul tău în mod real şi nu doar în mod teoretic (1 Corinteni 11:3), ceea ce tu trebuie să faci, este să-L urmezi pe acest cap şi să accepţi conducerea Lui în viaţa ta, El nu a delegat pe nimeni (nici conducerea vreunui cult, biserică, păstori, etc.) care să fie cap al tău în locul Lui. Textul din 1 Corinteni 11:3, nu spune că capul ORICĂRUI bărbat este conducerea cultului sau presbiterii, ci capul este Cristos. În plus, fraţii, surorile, adunarea (congregaţia) sau biserica, poporul lui Dumnezeu nu sunt factori indispensabili pentru salvare, pentru a cunoaşte adevărul, pentru a fi iertaţi de păcate, pentru a primii viaţa veşnică. Biblia spune că viaţa veşnică este în Fiul, cine are pe FIUL, are viaţă, cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa veşnică – 1 Ioan 5:11-12. Iată în Domnul Isus, capul nostru, şi temelia vieţii noastre (1 Corinteni 3:11; 1 Corinteni 11:3), avem totul, tendinţa creştinismului actual, este ca în cercul care ilustrează lucrurile indispensabile de care avem nevoie ca să trăim spiritual, să introducă: confesiunea lor, gruparea lor, fraţii, surorile, conducerea sau profeţii lor, vreo carte specială scrise de vreun lider, etc.

Dragă cititor, tu nu ai nevoie decât de Cristos pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, pentru a fi iertat de păcate, a fi salvat (mântuit) şi a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, a cunoaşte adevărul, nu te lăsa amăgit, în cercul care ilustrează lucrurile indispensabile de care ai nevoie, nu este decât o persoană: Domnul Isus Cristos, Cel rânduit de Tatăl ceresc de a fi cap şi temelie, Cel în care locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Obsearvă iubite cititor, afirmaţiile Scripturii în acest sens:

Matei 22:4: „A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”

Luca 14:17: „La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”

Iată toate sunt gata pentru a intra la nuntă cu Fiul lui Dumnezeu, pentru că El fiind pe cruce a spus: „s-a isprăvit” (Ioan 19:30). Şi noi suntem astfel salvaţi prin har (favoare nemeritată) nu pe bază de merite personale (Efeseni 2:8-9; Romani 6:23; Romani 11:6). Observaţi şi alte afirmaţi ale Scripturii:

Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte”.

Coloseni 2:8-10: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri”.

2 Petru 1:2-4: „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte”.

Iată iubite cititor, iubite frate şi soră, tu ai totul în Cristos, nu ai nevoie de nimeni şi nimic în ce priveşte: salvarea ta, iertarea păcatelor, viaţa veşnică, intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, înţelegerea adevărului, etc. Iată din pilda nunţii Fiului de împărat se arată că în ce priveşte mântuirea totul este gata, apoi din Filipeni 4:13, se arată că tu poţi totul în El, din Coloseni 2:19, înveţi că ai totul în El, iar din 2 Petru 1:2, că ai primit în El tot ce priveşte viaţa spirituală şi evlavia, ce doreşti mai mult?!?

Însă, oamenii fug de Cristos, ei vor religia adevărată, vor o organizaţie, vor adunarea, vor fraţii şi surorile, dar nu-l vor pe Dumnezeu! Ei ştiu cumva intuitiv, că întâlnirea cu Dumnezeu nu este un lucru uşor, că este mult mai uşor să te întâlneşti cu informaţia despre Dumnezeu decât cu Dumnezeu, că este mult mai uşor să te întâlneşti cu doctrina, cu învăţăturile decât cu Învăţătorul! Că este mult mai uşor să te întâlneşti cu oamenii lui Dumnezeu decât cu Dumnezeu! Întâlnirea cu Dumnezeu este dramatică, ea te schimbă, ea te marchează! Oamenii ştiu că întâlnirea cu Dumnezeu este periculoasă, Dumnezeu îţi poate cere lucruri care din punctul tău de vedere, să fie greu de realizat şi să implice mari sacrificii, Dumnezeu îţi pot cere schimbări dureroase, pe când religia, oamenii lui Dumnezeu pot fi mult mai indulgenţi cu tine, mai îngăduitori decât ar trebui să fie, şi această este o capcană (vezi: 1 Samuel 2:22-3:18)!

Vedem pe paginile Scripturi întâlnirile cu Dumnezeu, cu Theofaniile (manifestările sau arătările lui Dumnezeu) ce au avut loc prin îngeri, sau prin Domnul Isus, oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au fost marcaţi pe viaţă: Iacov din lupta cu îngerul a rămas şchiop (Geneza 32:24-32). Daniel omul preaiubit de Dumnezeu, după o întâlnire cu un înger, puterile l-au lăsat, culoarea i s-a schimbat, faţa i s-a sluţit, a pierdut orice vlagă, tremura pe genunchi şi pe feţele palmelor, a leşinat, iar oammeni care erau cu el au fugit să se ascundă tremurând (Daniel 10:7-11). Apostolul Petru după pescuirea minunată, văzând puterea Domnului Isus, a spus:  „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” (Luca 5:8). Petru s-a simţit inadecvat pentru a fi ucenic al lui Isus, şi-a dat seama că viaţa lui nu este compatibilă cu viaţa Fiului lui Dumnezeu! Apostolul Ioan când s-a întâlnit cu glorificatul Domn Isus, a căzut la picioarele Lui ca şi mort (Apocalipsa 1:12-17).

Întâlnirile cu Domnul nu sunt uşoare, dar nu poate exista o transformare de substanţă a vieţii, în profunzime fără a te întâlni cu Cel ce este Viaţa, cu Cel ce este Adevărul! El îţi poate cere: „vino după Mine” (Matei 8:22), leapădă-te de sine şi i-aţi crucea şi urmează-mă (Matei 16:24), sau leapădă-te de tot cei ai şi urmează-mă (Luca 14:33), sau vinde tot ce ai şi urmează-mă (Luca 12:33), sau urăşte pe părinţii tăi, pe soţie, pe copii, pe tine însuţi, ca să devii ucenic al Meu (Luca 14:25-27)!

Toate cultele creştine vorbesc de a-L urma pe Cristos, dar este una când îţi spune omul lucrul acesta, şi una când îţi spune Domnul lucrul acesta, când Isus, îţi va spune lucruri concrete, de a lăsa anumite lucruri care îţi plac, anumite lucruri la care ţi, anumite iubiri faţă de oameni sau lucruri, care împiedică să-L iubeşti pe El aşa cum trebuie. Numai întâlnirea cu Domnul Isus, te duce la cruce, la lepădare de sine, de tot ce este din natura veche, de tot ce este în opoziţie cu Cristos, sau de tot ce este o piedică în relaţia cu El.

De aceea oamenii nu-L caută pe Cristos, nu Îl caută pe Capul, ci caută trupul Lui, caută adunarea, Domnul Isus urăşte fărădelegea şi iubeşte dreptatea (Evrei 1:9), şi Domnul ne poate cere lucruri grele, oameni îşi dau seama intuitiv de acest lucru, de aceea ei vor religia adevărată nu caută pe Domnul adevărului. Domnul Isus ne poate duce şi pe noi în situaţia apostolului Petru, căruia i-a spus: „Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” (Ioan 21:18-19). Domnul Isus te va duce, prin locuri, situaţii, stări, suferinţe, dureri sfâşietoare, unde tu nu vrei să mergi, şi astfel ţie îţi e mai comod să cauţi biserica, şi nu pe Capul!

E mult mai bine pentru firea ta, pentru carnea ta păcătoasă, să cauţi doctrina, învăţătura corectă, decât pe Învăţătorul! Învăţătura îţi poate aduce un prestigiu, dar a avea pe Învăţătorul şi a asculta de El, îţi poate aduce multă durere, oameni te vor considera fanatici, vei deveni nepopular, oamenii te vor considera nebun, dar numai cei nebuni pentru Cristos s-au întâlnit cu adevărat cu El!

Fără această întâlnire cu Cristos, cu Viaţa, cu Calea, cu Adevărul, totul este în zadar, poţi să umbli la cea mai populară biserică, să fi chiar păstor, să fi tobă de teologie, dar dacă nu-L ai pe El, nu ai viaţa, nu ai nimic, eşti sărac, orb, ticălos şi vrednic de plâns.

Iubite cititor îţi mărturisesc în Domnul Isus, ca dacă cauţi „staulul oilor”, biserica, adunarea, poporul lui Dumnezeu, doctrina curată, învăţătura adevărului fără El, te amăgeşti singur, şi nu le vei găsi, vei găsi un al staul (omenesc), un alt adevăr (răstălmăcit), ba mai mult eşti hoţ şi tâlhar în faţa Judecătorului!

Domnul Isus a spus despre El: „Eu sunt uşa oilor” (Ioan 10:7), iar în Ioan 10:1: „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar”.

Da, iubite cititor, a nu-L căuta pe El, a nu face din Isus Cristos: Capul şi Învăţătorul Tău personal, a încerca să înţelegi Scripturile fără El, să le împlineşti fără puterea Spiritului Sfânt, să intri în adunarea Lui, în staulul Lui, fară ca mai înainte să te întâlneşti cu El, cu UŞA OILOR, nu numai că eşti hoţ şi tâlhar, dar tu nu vei cunoaşte cu adevărat adevărul, şi nu vei intra în staulul Lui; ci în alte staule, create de om, unde El nu este, care sunt o amăgire. Numai întâlnirea cu El, cu UŞA, numai printr-o cunoaştere a Lui printr-o relaţie cu El, prin faptul că El îţi vorbeşte, te învaţă, aceasta te va duce să cunoşti dragostea lui Cristos care întrece orice pricepere, şi vei fi umplut de toată plinătatea lui Dumnezeu (Efeseni 3:14-19). Atunci vei înţelege cu adevărat Scripturile, şi vei aduce roadă, căci El a precizat clar: „căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). La ora actuală este un „creştinism”, despărţit de Cristos!

Un creştinim care se bizuie pe înţelepciunea lui, pe puterea lui, pe metodele lui, un creştinism care mai mult sau mai puţin are forma, dar nu Îl are pe El, are altarul, dar nu are jertfa fără cusur, adică o viaţă creştină trăită în şi cu Domnul, există jertfă dar nu mai cade foc din cer care să mistuie jertfa, se pune pe altar un foc străin care să imite lucrarea lui Dumnezeu, există temple dar nu mai există prezenţa lui Dumnezeu, există case de rugăciune, dar gloria (Shehina) lui Dumnezeu nu se mai coboră, ca şi în templul lui Irod.

Templu din vremea lui Isus, funcţiona după lege, dar gloria lui Dumnezeu nu se mai cobora, Isus, Fiul lui Dumnezeu care era mai mare ca templu, a intrat în acel templu, dar ei nu L-au recunoscut şi L-au respins. Domnul Isus bate la uşa bisericilor actuale, dar ei nu-L primesc înauntru, ei nu au nevoie de El, ei au metodele lor, au teologia lor, au diferite metode omeneşti prin care fac creştere numerică în biserică, prin care fac spectacol, ei nu mai au nevoie de El, ei nu-L mai caută, ei nu-L mai doresc, ei chiar Îl urăsc! Creştinismul fără Cristos este mult mai uşor, fără cruce, fără lepădare de Sine, cu o cale lată, dar care se pretinde a fi cea îngustă, de fapt fiecare cult, mergând pe banda lui de circulaţie, de pe autostrada largă ce duce la pieire, spunând că de fapt, aceea bandă ideologică creată de mintea omului este de fapt calea îngustă! Ei nu au nevoie ca cineva (chiar Stăpânul casei) să le strice spectacolul regizat de ei. Ei au ajuns ca liderii iudei, care au bătut pe fiul, moştenitor, ca moştenirea să fie a lor. Dar ce va face stăpânul viei cu acei viticultori? Textul răspunde: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor. Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?” De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite”.

Este timpul ca toţi cei sinceri, ca toţi cei cel doresc pe Domnul să se unească, este timpul ca împărăţia să ni se dea nouă, poate mulţi dintre noi în organizaţiile sau cultele unde am fost, am fost lepădaţi de zidari, de lideri, ca pietre nefolositoare, dar pentru Domnul, noi nu suntm pietre nefolositoare, ci de preţ şi Domnul Isus vrea să zidească casa, unde El să fie cu adevărat Stăpân, El vrea să zidească din pietre lepădate de zidari, acel popor sfânt, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2:14). 

El vrea să-şi ridice adunarea Sa, care să fie deosebită de lume, care să fie mireasa Sa, fără pată şi zbârcitură (Efeseni 5:27), o mireasă care Îl iubeşte pe Mirele, care Îl caută pe Mirele, care stă la sfat cu Mirele, care sacrifică totul de dragul Iubitului ei! Domnul nu are nevoie de oameni care nu-L cunosc pe El, care au auzit de El, dar niciodată nu s-a întâlnit cu El, care fug de întâlnirea cu El, aşa cum au fugit însoţitori lui Daniel (Daniel 10:5-7), oameni care Îl cunosc pe El doar din cărţi, şi nu din dulcea părtăşie la care au fost chemaţi  (1 Corinteni 1:9).

Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie un popor format din oameni care s-au întâlnit cu uşa oilor, care doresc din toată inima să intre în staulul oilor prin uşă, nu prin altă parte, un popor care este adăugat de Domnul Isus (Faptele Apostolilor 2:47), una este ca tu să aderi la o organizaţie sau grupare, şi altceva este ca El să te adauge ca mlădiţă în viaţa de vie (Ioan 15:1-2; Romani 11:19-24). Oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său (Ioan 17:3), nu doar care cunosc informaţi despre Ei, ci Îi cunosc pe Ei, prin relaţia cu Ei, prin părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul (1 Ioan 1:3), prin descoperire, căci nimeni nu poate cunoaşte pe Tatăl, decât dacă Fiul îl descoperă pe Tatăl (Matei 11:27; Luca 10:22). Îl cunoşti tu pe Dumnezeu prin descoperire, prin revelaţie sau din auzite de la oameni? Una este să-L cunoşti pe Dumnezeu din informaţii, din Biblie, şi alta este să-L cunoşti prin revelaţie, iar reveaţiile nu sunt doar pentru o elită, ci pentru toţi (Faptele Apostolilor 2:17-21; 1 Corinteni 2:12-13)!

Mulţi credincioşi când descoperă adevărul despre cultul, organizaţia, religia în care au fost ani de zile, în care şi-au pus încredere ani de zile, în care au activat ani de zile, că aceea grupare nu este ceea ce pretinde a fi, şi anume: adunarea lui Dumnezeu, încep să caute calea lui Dumnezeu, îşi dau seama câtă dreptate are Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12).

Însă, după ce au ieşit de pe aceea cale greşită, mulţi intră pe altă cale greşită, ei cad în capacana de a căuta poporul lui Dumnezeu sau adunarea Lui, după ce au ieşit dintr-o organizaţie falsă, abuzivă spirituală, care le-a gâtuit relaţia cu Dumnezeu, care i-a ţinut departe de Cristosul Cel Adevărat, în care în mintea lor a fost creat un Dumnezeu fals, o imagine trunchiată a lui Cristos, o imagine deformată despre ce este şi ce însemnă adunarea lui Dumnezeu, o imagine stricată despre ce este un creştinism biblic şi autentic, ei au primit o învăţătură pseudocreştină, fiind într-o situaţie de boală spirituală. Astfel, ei plecând dintr-o organizaţie sau grupare care i-a handicapat spiritual, i-a făcut dependenţi de oameni, de un sistem de gândire, ei se cred capabili de a putea găsi poporul lui Dumnezeu, şi de fi vrednici de a intra în el, se cred capabili de a discerne, adevărul de fals, după ce ani de zile au fost otrăviţi cu învăţături omeneşti, cu răstălmăciri, cu sofisme, cu un creştinism fals, şi totuşi culmea trufiei, ei au ieşit de acolo, dar sunt ca Israelul ieşit din Egipt, tânjesc din nou după „bunătăţile” din Egipt (Numeri 11:5), adică după o organizaţie! Aşa au fost condiţionaţi să gândească, să trăiască, este normal să dorim să trăim într-o comunitate de fraţi, într-o adunare, dar nu ca să găsim împlinirea în ea, ci că deja am găsit împlinirea pe deplin în Cristos (Coloseni 2:9-10). Ei vor adunarea  înainte de a avea loc înâlnirea cu Uşa, cu Calea, cu Învăţătorul, cu Adevărul, cu Viaţa, şi înainte de a începe o relaţie cu El, şi El cu noi! Astfel ei fac din biserica lui, un idol, ei pun casa lui Dumnezeu, înaintea Stăpânului Casei! Ei îşi caută împlinire în fraţi şi surori, făcând din casa lui Dumnezeu, un refugiu de a fugi de Dumnezeu!

Liderii religioşi din toate timpurile au permis lucrul acesta, au luat ei gloria ce i se cuvenea doar lui Dumnezeu, şi vor fi pedepsiţi pentru acest lucru, căci au îngăduit să facă un zid între oameni şi Dumnezeu, chiar din lucrurile sfinte şi biblice, cum ar fi adunarea lui Dumnezeu! În loc ca adunarea să fie un loc unde să intre oameni care sau întâlnit deja cu Dumnezeu, un loc în care ei continuă să se întâlnească cu Dumnezeu, şi astfel sunt transformaţi din glorie în glorie (2 Corinteni 3:18). Liderii au făcut din biserică un loc în care oameni care Îl doresc pe Dumnezeu să intre, dar fără să condiţioneze intrarea la o intrare prin UŞA care este Cristos, şi apoi au înlocuit pe Dumnezeu cu programe, biserica nemaifind un loc unde omul se întâlneşte cu divinitatea, un loc unde omul este învăţat prin Spiritul Sfânt, Spirit care va cârmui Cuvântul lui Dumnezeu după voia lui Dumnezeu, fiind Sabia Spiritului (Efeseni 6:17). Ci, biserica a devnit un loc unde omul conduce, stabileşte, învaţă, unde omul care vine la biserică, se întâlneşte cu programele, gândite şi stabilite de om, cel mult se întâlneşte cu informaţi teologice, dar nu se întâlneşte cu Capul, cu Cristos, de mult nu mai conduce El programele; ci, mintea omului, totul este stabilit dinainte, Spiritul Sfânt nu mai are loc, de mintea mare şi umflată a teologilor, învăţaţi nu în şcoala lui Dumnezeu pe genunchi şi în şcolile omeneşti, care sunt şi ele tot conduse şi cârmuite de oameni umflaţi de firea păcătoasă, de o mândrie a diplomelor, dar împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere (1 Corinteni 2:1-5; 1 Corinteni 4:20)!

Cei ce au ieşit sau au fost excluşi dintr-o sectă, organizaţie sau grupare omenească, care pretinde că este casa lui Dumnezeu, fiind abuzaţi spiritual, ei după ce au ieşit, nu sunt capabili din punct de vedere spiritual de a găsi poporul lui Dumnezeu, pentru că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu cum trebuie, nu-L cunosc pe Cristos aşa cum este El, ei au nevoie în primul rând de o relaţie cu Ei, de o restabilire a adevăratului chip a lui Dumnezeu în inima şi mintea lor, de o comunicare cu Dumnezeu prin Cristos, şi de asemenea şi Dumnezeu să comunice cu ei prin Cristos şi Spiritul Sfânt, ca ei să fie învăţaţi să înţeleagă Scripturile prin Spiritul, să fie călăuziţi, să poată discerene adevărul de fals, să poată fie curaţată toată ideologia omenească, secatară şi demonică. Numai după un timp de curăţire, de relaţie cu Dumnezeu, de umblare în Spiritul Sfânt, în a asculta de glasul Păstorului cel mare, El îi va duce în staulul Lui, unde Însuşi Păstorul cel Mare Îi va duce la ape de odihnă şi la păşuni verzi, dar nu înainte de întâlnirea cu El, nu o intrare în staul prin altă parte; ci, prin UŞĂ! 

Iubite cititor ai ajuns tu la o astfel de relaţie cu Dumnezeu, care te-a ajutat să-L cunoşti pe El şi pe Fiul Său prin revelaţie, sau Îi cunoşti doar din cărţi? Ai ajuns tu iubite cititor, să auzi glasul Păstorului, căci oile Lui aud glasul Lui? Te-a curăţat Învăţătorul Cel Mare de toată falsitatea ideologică, de răstălmăciri, de învăţături false? Ai ajuns iubite cititor să inţelegi Scripturile prin călăuzirea Spiritului Sfânt şi să le împlineşti prin puterea Spiritului Sfânt? Te-a adăugat Domnul Isus la un trup local al Lui, sau ai aderat tu la un grup, o biserică? Îl cauţi tu pe El sau cauţi mai întâi adunarea Lui? L-ai găsit mai întâi pe El, şi apoi El te-a călăuzit spre turma Lui, sau tu cauţi turma, fără călăuzirea Lui? Şi astfel este foarte posibil să cazi din nou victimă unei alte grupări omeneşti!

Dragă cititor, Dumnezeu nu este departe de tine, ci este foarte aproape de tine, El se uită la tine, ce faci tu, cauţi biserica Lui mai întâi, ajungând să faci din ea un idol, sau Îl cauţi pe El mai întâi, Dumnezeu, Părintele tuturor, care nu este departe de fiecare dintre noi, ca bâjbâind să-L găsim (Faptele Apostolilor 17:24-28), te doreşte pentru El, stă cu braţele deschise şi întinse spre tine, ce vei face tu?

Iubite cititor, calea spre Dumnezeu este Isus Cristos, şi nu este o altă cale, dacă Îl vei căuta din toată inima El se va lăsa găsit de tine, şi Cristos ţi-l va descoperi pe Tatăl, dar dacă vei căuta turma Lui, staulul Lui, adunarea Lui, nu numai că nu o vei găsi, dar Îl vei pierde pe El, numai căutându-L pe El şi fiind împlinit în Cristos, în care locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii, adică dragostea deplină a Tatălui, vei găsi şi turma Lui, şi nu vei mai putea fi manipulat, cumpărat, deturnat, căci fiind împlinit pe deplin în Cristos, nu vei vinde dreptul de întâi-născut pe un blid de linte! Nu vei mai sacrifica adevărul şi dragostea care este Cristos, de dragul unor prietenii, părtăşii, dar fără El! Numai împlinirea în El te va scuti de dureri, dezamăgiri, manipulări, răstălmăciri, înşelări, căi care duc la moarte, slujiri false, învăţături mincinoase, etc.

Caută-L pe El care este Capul oricărei domnii, care poate deveni viaţa ta veşnică, calea Ta spre Dumnezeu, adevărul neschimbător şi dragostea care întrece orice pricepere, „A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin” (2 Petru 3:18).