Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii (1 Corinteni 14:33). El a creat ordinea în univers (Iov 38:32-33).

Ordinea lui Dumnezeu în viaţa noastră, generează: putere, viaţă, eficentiază lucrarea dragostei, face ca înţelepciunea să se manifeste, să rodească.

Ordinea nu este un scop în sine; ci, un mod de gândire şi de viaţă, ce produce mai multe rezultate, fie în viaţa spirituală ca creştini, fie în viaţa cotidiană. Ea câştigă timp, şi face ca lucrurile să nu aibă loc la întâmplare, ci caută timpul prielnic pentru anumite activităţi (comp. cu Faptele Apostolilor 27:9-10,Faptele Apostolilor 1:21).

Ordinea pleacă de la conducere, de la ierarhia stabilită de Dumnezeu (1 Corinteni 11:3).

Organizarea pleacă de la lucuri importante spre cele mai puţin importante (Filipeni 1:10-11), de la lucruri urgente, la cele mai puţin urgente (Filipeni 2:28), de a stabili care lucrări sunt pe termen lung, mediu sau scurt.

Organizarea ţine cont de momentul potrivit de a face un lucru (Galateni 4:4) şi în acest sens plănuieşte şi duce la îndeplinire planul la momentul potrivit – Isaia 32:8.

Ordinea te ajută să-ţi foloseşti timpul cu înţelepciune (Efeseni 5:15-16), să-ţi echilibrezi viaţa (Romani 12:3), să-ţi foloseşti în mod adecvat: puterea, viaţa, să fi un servitor eficient şi pregătit, prevăzător pentru a sluji fraţii şi semenii!

Extremele ce trebuie evitate:

Unii oameni sunt extrem de minuţioşi, perfecţionişti, cu standarde extrem de înalte care îi face să treacă o limită ducându-i la mândire, la a se considera: ‘prea drepţi şi prea înţelepţi’ (Eclesiastul 7:16-17)!?! Aceştia, i-ar sacrifica pe cei din jur, pentru lucruri mărunte sau de puţină importanţă, ei nu au o anumită flexibilitate la evenimente, aşa cum a avut Pavel de pildă: Faptele Apostolilor 16:6-10.

Nu ţin cont de cei slabi, îi dispreţuiesc, nu au milă şi nu i-au în seamă limitele lor (comp. cu Geneza 33:13).

Creştinii sunt flexibili, chiar dacă şi-au propus ceva, ei sunt gata de aşi schimba planul, orarul, după voinţa lui Dumnezeu (Ioan 3:6-8).

Având în vedere că Dumnezeu este izvorul ordinii, şi nu mintea noastră, atunci să permitem ca El să ne ordoneze viaţa după mintea şi înţelepciunea Lui. Domnul Isus este Capul, cu El trebuie să colaborăm şi nu ne bizuim pe înţelepciunea noastră – 1 Corinteni 11:3; Proverbe 3:5-6.

De asemenea, trebuie să echilibrăm ordinea cu dragostea, uneori de dragul dragostei suntem mai îngăduitori cu cei începători în credinţă, cu cei slabi (2 Timotei 2:24-26). O organizare bună, vine din dragoste (1Corinteni cap.12-14), pentru binele semenilor, pentru binele fraţilor şi a surorilor pentru o zidire spirituală bine pusă la punct.

De pildă, nu poţi să-ţi iubeşti fraţi şi să laşi întrunirile creştine să se desfăşoare haotic, astfal ca hrana spirituală să nu vină la timp şi să nu fie consistentă şi variată! Sau ca cei ce predică să nu fie pregătiţi prin post, rugăciune şi studiu, pentru ca să predice prin Spiritul Sfânt! – 1 Petru 1:12; 1 Petru 4:10-11.

Nu îţi iubeşti copiii, dacă îi laşi să ducă o viaţă dezorganizată (Proverbe 29:15), în primul rând în gândirea lor, apoi în vorbe, fapte, precum şi în camera lor! Dar nici să fiţi prea exigenţi strârnind copiii la mânie – Efeseni 6:4; Coloseni 3:21.

Nimeni nu poate ajunge conducător în adunarea lui Dumnezeu dacă nu are o viaţă ordonată (1 Timotei 3:1-5; Tit 1:5-9), dacă nu doreşte ordinea divină, nu este preocupat de principiile de organizare ale poporului lui Dumnezeu! Ca apoi să îi înveţe pe alţii să trasmită ordinea divină altora – 1 Corinteni 4:15-17; 1 Corinteni 14:40.

Păstrând dragostea, anumite limite ale îngăduinţei, dorinţa oricărui creştin este să imite exemplul lui Dumnezeu (comp. 1 Corinteni 14:33, cu Efeseni 5:1), şi astfel să devină un om al ordinii, care reflectă gloria lui Dumnezeu prin Cristos.