Mulţi citesc în Scripturi despre aceste daruri (1 Corinteni 12:8), dar nu înţeleg la ce se referă aceste două daruri pe care le vom analiza în continuare:
cuvântul de înţelepciune
a) Ce este darul cuvântului de înţelepciune?
Înţelepciunea în sensul larg este aceea capacitate de a ştii cum să foloseşti cunoştinţa pe care o ai cu folos. Îndiferent că este o cunoştinţă spirituală sau într-o meserie, domeniu.
Aceasta înţelepciune poate veni fie preluând o învăţătură de la Dumnezeu venită printr-un frate, fie Duhul Sfânt te ajută să vezi legătura între versete care are înţelepciune divină, fie este o înţelepciune venită prin exerciţiu, experienţă, după un timp în orice domeniu găseşti soluţiile cele mai bune la acele lucrări, devi înţelept în acel domeniu datorită deselor încercări şi lupte pentru a găsi soluţii.
Diferenţa dintre primirea de înţelepciune şi cuvântul de înţelepciune, este că înţelepciunea primită de la Tatăl, poate veni nu doar prin cuvinte, ci în special prin gânduri, idei, pe când cuvântul de înţelepciune este un cuvânt sau fraza care nu doar ideea ei sau principiul exprimat are înţelepciune; ci, cuvântul în sine este oportun şi încărcat cu înţelepciune. Dumnezeu ne dă gânduri, ne iluminează, dar acest gânduri, principii le exprimăm ulterior cu cuvintele noastre, pe când cuvântul de înţelepciune nu este doar un gând, cu un gând exprimat în care şi ideea este de la Duhul şi cuvintele cu care exprimăm ideea sunt de la Duhul Sfânt.
Astfel, darul cuvântului de înţelepciune nu este înţelepciunea venită prin experienţă, nici chiar înţelepciunea lui Dumnezeu acumulată din noi pe parcursul anilor de credinţă; ci, este vorba de Duhul Sfânt care în anumite momente dă: „cuvânt de înţelepciune”, persoanei care are darul, iar aceasta va rosti acel cuvânt de înţelepciune dând, direcţie, rezolvare la o problemă, un cuvânt care ne ajută în luarea unei decizii, mângâiere, încurajare, lumină, etc.
În limba greacă este „logos sophia” = „cuvânt de înţelepciune”. Expresia „logos” este cuvânt şi „sophia” este înţelepciune.
În traducerea BC este: „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune” (1 Corinteni 12:8). Iar în BCR (GBV 1989) este: „Căci unuia îi este dat, prin Duhul, cuvânt de înţelepciune”.
Acest dar este capacitatea spirituală dată de Duhul de a vorbi cuvinte de înţelepciune care aduc o înţelepciune supranaturală, care răspunde la anumite probleme sau dileme.
Înţelepciunea implicată în acest dar, este de origine divină (1 Corinteni 2:6-7), şi ca atare nu are nici o legătură cu capacităţile native ale oamenilor (Iacob 3:13-17; 2 Corinteni 1:12). Întrucât Dumnezeu este singur înţelept, este evident că acei oameni care au o părtăşie cu El (1 Ioan 1:3-6) pot primi (Eclesiastul 2:26; Daniel 2:21) şi acest dar preţios (Iov 28:18; Proverbe 8:11), fie sporadic sau ca dar pregnant.
b) Care este scopul şi rolul acestui dar şi câteva exemple?
Scopul acestui dar este de rezolvare la diferite probleme, de a răspunde cu înţelepciune, de a primi călăuzire, direcţie, înţelepciune practică, de a ştii ce să faci, cum să înţelegi, şi de a zidi trupul lui Cristos.
Exemple: Iosif după tălmăcirea visului faraonului a dat şi o aplicare practică la problema celor şapte ani de secetă (Geneza 41:33-36), Solomon când a fost pus în faţa celor două mame care revendicau acelaşi copil (1 Regi 3:16), Domnul Isus Cristos când a fost ispitit cu moneda de bir (Matei 22:21), când a fost întrebat de ce ucenici nu postesc (Matei 9:14-17), când a fost ispitit în ce priveşte învierea din morţi (Luca 20:27-40), când a fost întrebat de ce ucenicii calcă sabatul treierând spice în sabat (Matei 12:1-8), când a fost întrebat de ce face vindecări în sabat (Matei 12:9-12), răspunsul lui Gamaliel în faţa sinedriului (Faptele Apostolilor 5:34-41), strigătul lui Pavel: sunt fariseu, fiu de fariseu şi sunt judecat că cred în învierea morţilor (Faptele Apostolilor 23:6), etc.
c) Care sunt calităţile creştinului care are acest dar?
În primul rând, acel om este înţelept, iar Duhul atât folosindu-se de înţelepciunea acumulată, cât şi dându-i uneori o înţelepciune nouă, face ca de pe buzele lui să iasă înţelepciunea divină, căci în Proverbe 16:23, se spune: „Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui”. O înţelepciune care îi pune în încurcătură pe înţelepţii lumii, o înţelepciune care surmontează problemele, o înţelepciune care scoate din încurcătură.
În al doilea rând, acel om îl cunoaşte pe Dumnezeu şi Cuvântul Său. Fiind în el un tezaur de cunoştinţe biblice şi de experienţe cu Dumnezeu, Duhul Sfânt, îi va aduce aminte ceea ce a învăţat (Ioan 14:26). Duhul Sfânt se va folosi de aceea bază de cunoştinţă, şi va extrage la timpul potrivit, cuvinte potrivite de înţelepciune.
În al treilea rând, acel om este drept şi smerit. În Proverbe 3:32-34, se spune: „Căci DOMNUL...îşi dezvăluie secretul celor drepţi...dar dă har celor smeriţi” (BCR). Vezi şi Psalmi 25:9.
Pe măsură ce acel om umblă smerit, Dumnezeu văzând că nu se îngâmfă, îi poate revela alte bogăţii de înţelepciune. Iar omului drept îi poate da înţelepciune supranaturală pentru a se sfinţi mai mult, şi a-l ajuta prin cuvântul de înţelepciune în încercări.
Adunarea văzând că acel om slujeşte cu acest dar, va considera că acest frate sau soră, are acest dar şi această lucrare în adunare.
cuvântul de cunoştinţă
a) Ce este darul cuvântului de cunoştiinţă?
Darul cuvântului de cunoştinţă (1 Corinteni 12:8), sau a vorbirii despre cunoştinţă, este darul în care creştinul primeşte prin Duhul o cunoştinţă nouă supranaturală. Nu este vorba de a vorbi despre cunoştinţa pe care o ai deja în tine, nici despre o cunoştinţă naturală, nu este vorba de cunoştinţa acumulată în creştin din care Duhul ia şi vorbeşte, nu! Ci este vorba de o cunoştinţă ce o primeşte spontan, prin Duhul, prin revelaţie şi vorbeşte ceea ce a primit.
O cunoştinţă a adevărului poate fi exprimată în diverse feluri prin mai multe cuvinte sau mai puţine, însă cuvântul de cunoştinţă nu este doar o cunoştinţă pe care omul o exprimă cum crede el, prin cuvinte proprii, ci este atât adevărul ca principiu, dar şi cuvintele prin care trebuie exprimat acel adevăr, toate de la Duhul Sfânt.
În limba greacă este: „logos gnosis”: cuvânt de cunoştinţă.
b) Exemple ale darului de cunoştinţă în acţiune:
Câteva exemple de cuvânt de cunoştinţă: profetul Elisei, primea cunoştinţă despre cum să vindece apele (2 Regi 2:19-21)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre cum să învingă Israel şi Iuda, armata Moabului (2 Regi 3:7-26)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre cum să înmulţească uleiul văduvei (2 Regi 4:1-7)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre cum să învieze băieţaşul, fiul Sunamitei (2 Regi 4:29-35)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre cum să anuleze efectul otrăvitor al mâncării (2 Regi 4:40-41)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă, că se vor înmulţi pâinile (2 Regi 4:42-44)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre lăcomia lui Ghehazi, care datorită neascultării şi minciunii a primit lepra lui Namaan (2 Regi 5:20-27)
Elisei a primit cuvânt de cunoştinţă pe care la spus, despre faptul că Elisei avea cunoştinţă despre ce spunea împăratul lui Israel în camera lui de culcare. În 2 Regi 6:12, se spune: „Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.”
În Scripturile Creştine, vedem în cazul lui Isus, care a avut acest dar şi a primit cuvinte de cunoştinţă: Domnul Isus a primit cuvânt de cunoştinţă şi l-a spus samaritencei, când a spus în Ioan 4:17-18: „Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Apostolul Petru a primit cuvânt de cunoştinţă despre Simon, şi a spus: „Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin din fiere amară şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele Apostolilor 8:21-23).
Apostolul Pavel, a primit revelaţia despre trupul lui Cristos, pe care a dat-o ca cuvânt de cunoştinţă, sciind în câteva cuvinte despre taina aceasta (Efeseni 3:3-11).
c) Care este scopul şi rolul acestui dar?
Prin darul cuvântului de cunoştinţă, Dumnezeu dezvăluie atât lucruri tainice, cât şi lucruri practice ce trebuie făcute pentru rezolvarea unei probleme (2 Regi 2:19-21; 2 Regi 3:7-26), sau secrete ale oamenilor (2 Regi 6:12). Dezvăluiri importante care pot chiar salva vieţii (2 Regi 4:29-35; 2 Regi 4:40-41), sau să aducă bunăstare (2 Regi 1,2 Regi 1:42-44), el poate dezvăluii trecutul (Ioan 4:17-18), prezentul (2 Regi 5:20-27), şi viitorul (2 Regi 7:1-17).
În timp ce o prorocie primită de la Domnul nu trebuie neapărat spusă (Apocalipsa 10:4), cuvântul de cunoştinţă este cunoştinţa supranaturală dezvăluită omului, pentru a o spune aducând rezolvare. Acest dar nefiind doar cunoştinţă, ci cuvânt de cunoştinţă sau vorbire despre cunoştinţă, acest dar implică transmiterea la alţii a revelaţiei primite nu cu cuvinte proprii; ci, cu cuvintele lui Dumnezeu.
Tot datorită acestui dar, creştinii pot primi lumină de la Dumnezeu în probleme de natură spirituală (1 Corinteni 2:7-12; Efeseni 3:3-11; Coloseni 1:26-27), astfel că nimeni nu-i poate înşela „prin vorbiri amăgitoare” (Coloseni 2:4).
Întrucât oamenilor le este dat să cunoască doar „în parte” (1 Corinteni 13:9), nici măcar creştinii care au acest minunat dar al Duhului Sfânt, nu au în permanenţă cunoştinţe depline asupra tuturor lucrurilor (2 Regi 4:27).
Însă această cunoştinţă exprimată prin cuvântul de cunoştinţă dă o cunoştiinţă supranaturală care arată că adunarea nu este doar o lucrare omenească, ci ea are un Cap viu, un Dumnezeu suprantural care vorbeşte oamenilor.
c) Care sunt calităţile creştinului care are acest dar?
Pentru ca un creştin să primească un asemenea dar şi să nu-l piardă ulterior, să lucreze cu el, trebuie să aibă o relaţie puternică cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este sursa cunoştinţei (Proverbe 3:6-10). Biblia spune despre Dumnezeu în Proverbe 2:6: „Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere”.
Este nevoie de o părtăşie cu Domnul Isus, deoarece Biblia spune: „Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă” (1 Corinteni 1:5).
Şi a rămâne în ascultare prin Duhul Sfânt prin care vom primi darul cunoştinţei sau duh de cunoştinţă, în Isaia 11:2, se spune: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul”.
În plus, acel creştin trebuie să dorească această cunoştinţă divină, pentru a putea să umble în voia lui Dumnezeu, trebuie să se roage pentru ea. Biblia spune în Proverbe 2:3-5: „dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu”.
Dar putem să ne rugăm şi pentru alţii ca să primească acest dar şi cunoştinţă supranaturală. În Coloseni 1:9, apostolul Pavel se ruga pentru pentru creştinii din Colose, astfel: „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească”.
Iată Pavel doresc ca acei creştini nu doar să aibă o cunoştinţă telogogică, venită pe căi naturale; ci, şi o cunoştinţă supranaturală, o cunoştinţă a voii lui Dumnezeu. Mulţi cunosc teologie, şi aceea inexactă, dar nu cunosc ceea ce este mai important, voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor, noi toţi avem nevoie să ne umplem prin Duhul „de cunoştinţa voii Lui”.
O altă calitate, este ca acel creştin să umble în Duhul, astfel Duhul Sfânt îi poate da darul cuvântului de cunoştinţă, deoarece el este pe firul de legătură cu Duhul, iar Duhul Sfânt dă daruri noi, de aceea textul vorbeşte la timpul prezent de primirea darurilor. Dacă în trecut a primit alte daruri, acum în prezent dacă este în Duhul, acum poate primi: cuvântul de cunoştiinţă (1 Corinteni 12:8).
O altă calitate este smerenia, posesorul acestui dar trebuie să păstreze smerenia, un creştin care are acest dar şi mai ales dacă îl foloseşte în mod conştiient şi des, dacă nu este smerit va cădea, căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, şi doar celor smeriţi la dă har, şi implicit daruri ale harului (Iacob 4:6).
Adunarea văzând că acel om slujeşte cu acest dar, va considera că acest frate sau soră, are acest dar şi această lucrare în adunare.
Rămâne ca noi să dorim darurile şi ascultăm de călăuzirea Spiritului Sfânt, ca El să ne crească spre alte daruri mai mari pentru ai fi plăcuţi lui Dumnezeu în Cristos Isus.