Domnul Isus din mulţii discipoli pe care îi avea, a ales 12 apostoli (Luca 6:12-16). În Evanghelii „Cei doisprezece” , este un nume obişnuit al lor (Matei 10:1-2; Marcu 3:14), iar Pavel îl foloseşte în 1 Corinteni 15:5, vezi şi Apocalipsa 21:14.
Din moment ce Biblia vorbeşte de apostoli falşi (2 Corinteni 11:13; Apocalipsa 2:2), este clar că acest titlu nu se poate limita la cei 12 apostoli. Dacă această slujbă s-ar limita la 12 persoane, atunci Pavel, Ioan sau alţii ar fi putut spune: „nu sunt din cei doisprezece, nu-i acceptaţi ca apostoli”, însă fiind mai mulţi apostoli, această slujbă trebuia testată pentru ai deosebi pe cei autentici de cei falşi (Apocalipsa 2:2).
Alţi apostoli pe lângă cei doisprezece?
Pe lângă „Cei doisprezece”, apostoli, mai existau şi cei 72 de trimişi de Domnul în lucrare (vezi traducerea SCC), ei sunt descrişi în Luca 10:1-20. De unde ştim că şi aceştia erau apostoli?
Din simplu motiv că Isus i-a rânduit şi trimis doi câte doi, cuvântul trimis în greacă: „aposteilen” din rădăcina cuvântului apostol: apostolos. Apoi cei 72 fac vindecări şi exorcizări (Luca 10:9,Luca 1:17), ei se încadrează în semnele unui apostol – 2 Corinteni 12:12.
Apoi urmează Andronikus şi Iunia, despre care Pavel spune: „Andronikos şi pe Iunia, rudele mele şi camarazii mei de închisoare, care sunt însemnaţi între apostoli, şi care au fost în Christos înainte de mine” – Romani 16:7, SCC. Chiar dacă numele Iunia este substantiv acuzativ feminin, el este al unui bărbat, deoarece uneori unii bărbaţi au primit nume de femei, şi în România există bărbaţi care au nume feminin (exemplu: Mina). O femeie nu poate fi numită apostol, căci apostolii conduc adunarea şi învaţă, ceea ce nu au voie surorile (Efeseni 4:11; 1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2:11-12).
Aceşti doi fraţi erau în Domnul înainte de Pavel, astfel erau mai vechi în credinţă ca Pavel, şi rânduiţi ca apostoli înainte de Pavel fiind „însemnaţi între apostoli”, sau remarcaţi ca fiind deosebiţi chiar dacă nu erau dintre cei 12 apostoli. Totuşi ei erau doi apostoli din cei 72 trimişi de Domnul, deoarece în Scripturi după Luca cap. 10 (rânduirea şi trimiterea celor 72), şi numirea lui Matia, nu mai sunt alte numiri de apostoli până în Fapte cap. 13, la rânduirea lui Pavel ca apostol!!!
Alegerea lui Matia ca apostol, are menirea de a înlocui în slujba de supraveghere pe Iuda trădătorul (Faptele Apostolilor 1:15-26). Matia împreună cu cei 11 apostoli fideli urmează să fie cele 12 temelii ale Noului Ierusalim (Apocalipsa 22:14). Pe pământ ei constituiau conducerea centrală peste tot poporul lui Dumnezeu, având slujba de supraveghere peste tot poporul lui Dumnezeu, nu doar peste o adunare locală (comp. Faptele Apostolilor 15:23,Faptele Apostolilor 15:28-29; cu 16:4-5).
Iacob, fratele Domnului, este numit: apostol în Galateni 1:19; Galateni 2:9, deşi el nu a fost un discipol din timpul celor 3 ani de lucrare a Domnului (Ioan 7:5), totuşi lui i S-a arătat Cristosul înviat în mod personal (1 Corinteni 15:7). Cu siguranţă, el s-a căit şi ulterior ajunge apostol fiind cel ce decretează călăuzit de Spiritul Sfânt hotărârea consemnată în Faptele Apostolilor 15:13-20, şi fiind unul dintre apostolii din Ierusalim (comp. Faptele Apostolilor 21:17-18 cu Galateni 1:18-19; Galateni 2:8-9).
În Faptele Apostolilor 13:1-4, este relatat cum 5 profeţi primesc o profeţie de la Spiritul Sfânt, prin care Saul (Pavel) şi Barnaba urmau să fie puşi de o parte, pentru lucrarea la care au fost chemaţi, şi ceilalţi 3 profeţi după ce au postit, s-au rugat pentru ei, i-au rânduit prin punerea mâinilor pe Saul (Pavel) şi Barnaba, aceştia au fost trimişi de Spiritul în lucrare fiind confirmaţi ca apostoli în Faptele Apostolilor 14:4,Faptele Apostolilor 1:14.
Ulterior şi alţi colaboratori ai lui Pavel ajung apostoli! Astfel în 1 Tesaloniceni 1:1 comp. cu 1 Tesaloniceni 2:6, se include între apostoli: Silvan şi Timotei.
La fel Tit este cu siguranţă: apostol, care ca şi Timotei este lăsat în Creta ca să rânduiască supraveghetori (comp. 1 Timotei 3:1-6 cu Tit 1:5-9). Astfel Tit avea autoritatea de apostol (comp. 1 Timotei 4:11-14, cu Tit 2:15).
Cu siguranţă şi alţii împreună-lucrători cu Pavel au fost apostoli, de pildă: Sopater, Aristarh şi Secund, Tihic, Trofim (Faptele Apostolilor 20:4; Coloseni 4:10; Filimon 1:24; Efeseni 6:21; Coloseni 4:7), Epafrodit (Filipeni 2:25; Filipeni 4:18), Epafra (Coloseni 1:7; Coloseni 4:12; Filimon 1:23).
Putem să-i încadrăm pe toţi aceşti apostoli, în câteva nivele de apostolat, după cum urmează:
Apostoli pe diferite nivele:
Pe apostoli îi putem împărţi după cum urmează:
a) Prim-apostolul: Cel mai mare apostol şi primul, Isus Cristos care a fost trimisul special al Tatălui ceresc - Evrei 3:1.
b) Apostoli conducători: Cei 12 apostoli în frunte cu Petru (Matei 16:18-19), care au fost trimişii lui Isus Cristos şi care au primit şi ,,slujba de supraveghetor” (Faptele Apostolilor 1:20 n.s. BCR), peste tot poporul lui Dumnezeu de atunci. Mai târziu Iuda Iscarioteanul a fost înlocuit cu Matia, iar criteriu după care cineva a fost adăugat ca apostol în grupul celor 12, a fost de a fi martor la viaţa şi învierea Domnului (Matei 10:1-2; Faptele Apostolilor 1:15-26; Apocalipsa 21:14). Scopul acestei apostolii era ca ei să fie martorii ai învierii lui Isus şi să aibă serviciu de supraveghere peste toată turma lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:20). Bineînţeles că în zilele noastre martoriii învierii Domnului, nu pot fi decât cei care au viziuni cu Domnul Isus: viu, și îi aud glasul, asemănător cu viziunea lui Saul pe drumul Damascului (Faptele Apostolilor 26:12-19), care a devenit Pavel, apostolul națiunilor (Romani 11:13). Doar cei ce Îl văd și aud (Ioan 14:19), pot să mărturisească cu putere despre: Isus Cel înviat, din postura de: martori al învierii Lui, adeveriți de Tatăl care le dezvăluie lor pe Fiul Său (Matei 16:16-19) și astfel, pot devenii și ei ca Petru: piatra pe care Domnul să-și zidească adunarea, în calitate de apostoli cu serviciu de supraveghere! Apostolii vor avea semenele unui apostol (2 Corinteni 12:12), şi darul de a supraveghea toată turma lui Dumnezeu (comp. cu 1 Petru 5:1-4).
c) Apostoli zonali: Un alt tip de apostoli sunt cei ce sunt trimişi într-o zonă ca să lucreze. Din această categorie fac parte: cei 72 rânduiţi şi trimişi de Domnul Isus (Luca 10:1), cât şi Pavel, Barnaba, Silvan, Timotei, Sopater, Aristarh şi Secund, Tihic, Trofim, Epafrodit, Epafra, etc. Care au fost trimişi de Domnul direct (cei 72 – Luca 10:1), sau prin Spiritul profetic (Faptele Apostolilor 13:1-4), ca să lucreze într-o anumită zonă sau teritoriu (2 Corinteni 10:13-16). Ca să predice Evanghelia, să facă discipoli şi să întemeieze adunări în localităţile din acel teritoriu, şi să rânduiască: bătrâni (Romani 15:19-20; Coloseni 1:28-29; Faptele Apostolilor 14:14-23.