1. Prima cheie a răbdării este: cunoştinţa exactă a Creatorului, care ne îmbracă cu omul cel nou!
Conform cu Coloseni 3:10-12, SCC: „şi îmbrăcaţi cu cel nou, cel înnoit în cunoştinţă exactă, potrivit chipului Celui creându-l; unde nu este grec şi iudeu, circumcizie şi necircumcizie, barbar, skyt, sclav, liber; ci Christos este totul în toţi. Îmbrăcaţi-vă deci ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, cu înduioşări ale compasiunii, cu bunătate, cu smerenie, cu îndelungă răbdare”.
Dobândind cunoştinţa exactă a chipului (calităţilor) Creatorului, ea ne va îndemna să ne îmbrăcăm, adică să ne transformăm într-o personalitate nouă, după Christos, manifestând în viaţa noastră: „înduioşări ale compasiunii”, „bunătate”, „smerenie”, „îndelungă răbdare”. Iar aceste calităţi le poate avea orice ales al lui Dumnezeu, orice creştin, indiferent că este grec, iudeu, skyt, sclav, liber, etc. calităţile lui Christos, pot fi în toţi!
2. A doua cheie a răbdării este: speranţa. În Romani 8:25, SCC, se precizează: „Dar dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare”. Răbdarea este legat de speranţă, având speranţă în promisiunile divine, în ceea ce Tatăl ceresc şi Fiul Său au promis, ne dă putere să răbdăm, ştiind că orice fel de răbdare, de suferinţă pentru dreptate nu va rămâne nerăsplătită, ştiind că speranţa noastră nu va fi în zadar, răbdăm aşteptând, speranţa ne dă putere. Atunci când suntem slabi în răbdare, suntem slabi în speranţă! Păstrând vie speranţa, alimentăm puterea răbdării!
3. A treia cheie a răbdări este: credinţa. Biblia asociază răbdarea cu credinţa, ele merg mână în mână:
Evrei 6:12, SCC: „ca să nu vă faceţi leneşi, ci imitatori ai celor moştenind promisiunile prin credinţă şi îndelungă răbdare”. Şi în Apocalipsa 13:10: „Dacă cineva este pentru captivitate, merge în captivitate; dacă cineva va omorî cu sabie, el trebuie să fie omorât cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”.
Pe lângă speranţă este nevoie şi de credinţă, care să dea suflu: răbdării, să motiveze răbdarea, ca cel care rabdă să fie sigur că rabdă cu folos, că este înţelept să-L aştepţi pe Iehova (vezi: Psalmi 37:1-7).
4. A patra cheie a răbdării este legată de a treia, şi ea este: odihna în Domnul. În Matei 11:28-30, Domnul ne face următoarea invitaţie: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi; şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine; pentru că sunt blând şi smerit în inimă; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară” (SCC).
Nerăbdarea provine din tulburare, din lipsa de odihnă a sufletului în puterea şi înţelepciunea Domnului.
Atunci când luăm jugul Domnului, suntem înhămaţi împreună cu El pe calea îngustă spre cer, pentru gloria Tatălui, şi astfel învăţăm să păşim în ritmul Fiului Omului, să avem o inimă: blândă şi smerită, încrezătoare în Tatăl. Nimic nu va tulbura această tihnă şi odihnă, povara atunci va fi uşoară şi jugul plăcut. De ce? Deorece avem mintea Lui, inima Lui, răbdarea Lui, puterea Lui! Vom fi ca El!
5. A cincea cheie este: dragostea. Conform cu 1 Corinteni 13:4-7, SCC: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este bună, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios, nu caută cele ale ei, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul; suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate”.
De ce rabdă dragostea toate? Deoarece iubeşte! Iubirea dă preţuire şi har celui iubit, şi astfel fiind valoros, ea rabdă toate pentru el. Preţind semenii noştri, văzând părţile bune din ei, iubindu-i vom avea şi răbdare în relaţile cu ei. Dargostea de Tatăl, ne va ajuta să nu călcăm legea Lui, având răbdare în diferite situaţii, fără a încerca să grăbim rezolvarea!
6. A şasea cheie sunt: profeţiile ce se împlinesc. În Iacob 5:8, SCC, este scris: „Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi inimile voastre; pentru că prezenţa Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi fraţilor, unul împotriva altuia; ca să nu fiţi judecaţi. Iată! Judecătorul stă înaintea uşilor”.
Privind cu ochii spirituali, apropierea zilei Domnului, judecăţile, evenimentele profeţite, ne dăm seama că se merită să răbdăm, sunt motivaţi să o facem, căci ştim că suferinţa noastră va lua sfârşit (2 Tesaloniceni 1:6-10).
7. A şaptea cheie sunt: exemplele răbdării din Scripturi la care să medităm. În Iacob 5:10, SCC, se spune:
„Fraţilor, luaţi exemplu de suferinţa şi îndelunga răbdare a profeţilor, cei vorbind în Numele lui Iehova”. Iată! Chiar exemplele din Scripturile Ebraice, ca Avraam care a aşteptat copilul promis, Iov care a răbdat loviturile satanei, Iosif vândut de fraţi lui, Moise care a stat în pustie până a fost trimis de Iehova la naţiunea Israel, etc. ne pot ajuta!
Meditând la exemplul lor şi a sfinţilor din Noul Legământ, suntem încurajaţi să răbdăm, ei au suferit mai mult decât noi şi au biruit! Văzând credincioşia lui Iehova faţă de ei, avem siguranţa că dacă vom răbda aceiaşi credincioşie se va manifesta şi faţă de noi. Discipolul Iacob a spus prin inspiraţie divină: „Iată! Fericim pe cei răbdând: aţi auzit de răbdarea lui Iov, şi aţi văzut sfârşitul dat de Iehova; pentru că Iehova este mult înduioşat şi compătimitor” – Iacob 5:11, SCC.