Biblia vorbeşte despre pomul cunoştinţei binelui şi răului, când spune în Geneza 2:9 (NTR): „Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului”.

Dumnezeu a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!” (Geneza 1:216,Geneza 1:17 NTR). Mai târziu Diavolul a posedat un şarpe aşa cum oamenii sunt posedaţi de demoni, şi a vorbit Evei convingând-o să mănânce din pom, amăgind-o cu promisiunea că va ajunge să fie ca Dumnezeu, cunoascând binele şi răul.

Primii oameni cunoşteau într-o anumită măsură binele şi răul, ei au primit de la Dumnezeu mai multe porunci (vezi: Geneza 1:28; 2:15-17), care îi ghidau în ce priveşte binele şi răul. Afirmaţia Diavolului a fost o minciună, Adam şi Eva nu au ajuns să fie „Dumnezei”.

Pomul cunoştinţei binelui şi răului, era un pom fizic asemănător cu ceilalţi pomi din grădină. A mânca din acel pom, înseamna literalmente a mânca din el un fruct (Geneza 3:22), nu altceva. Acest lucru reiese clar din porunca lui Dumnezeu dată în Geneza 2:16,Geneza 1:17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Aceleaşi cuvinte în ebraică: „aw – kal”, apare şi pentru a mânca din restul pomilor din gradina Edenului, şi pentru a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, nu însemna altceva!

În ce priveşte deschiderea ochilor, cunoaşterea ce au primit-o, ruşinea ce au avut-o, după ce au mâncat din fructul oprit, această cunoaştere nu a venit dintr-o relaţie sexuală, cum cred unii; ci, este clar că după cum pomul vieţii avea capacitatea în fructele lui de a da nemurirea (Geneza 3:22), similar, pomul cunoştinţei binelui şi răului avea capacitatea în fructele lui de a da o cunoştinţă a binelui sau a răului. Adam şi Eva, încă dinainte de a mânca din pomul oprit, aveau o anumită cunoaştere a binelui şi răului, venită prin poruncile divine. Binele însemna ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, iar răul era neascultarea de ele.

Pomul vieţii aducea nemurirea, dând celor ce mâncau din el, cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus, căci aceasta înseamnă: „viaţă veşnică” (Ioan 17:3).

Pomul cunoaşterii binelui şi răului, aducea o cunoaştere ce pornea de la iubirea de sine, Satan le-a spus veţi fi „dumnezei” (ebr. Elohim, vezi şi NTR 2007).

Cunoaşterea pomului vieţii era centrată pe Dumnezeu şi Isus care sunt viaţa. Cunoaşterea ce o aducea pomului cunoştinţei binelui şi răului este centrată pe sine, ce aduce moartea!

De ce au cunoscut ei doar atunci că sunt goi? Deoarece până atunci, ei nu se iubeau pe sine, când Adam se uita le Eva, nu avea pofte carnale care izvorăsc din iubirea de sine, ci o iubire care se dăruieşte celuilalt, nu o iubire care îşi caută propria împlinire! Doar în momentul când au început să devină egoişti, sau trezit şi poftele carnale în ei, şi atunci a venit şi ruşinea. De aceea, şi-au făcut haine din frunze, pentru că ei nu se mai puteau raporta ca înainte unul la celălalt, în iubire altruistă, desăvârşită! Ci deja au început să se iubească mai mult pe ei şi asta a condus la naşterea de pofte.

Revenind la problema goliciuni lor, pentru noi care suntem obişnuiţi cu hainele, ne este greu să înţelegem, de ce ei erau goi. Dar atunci aceasta fost o normalitate, hainele au scopul de a ascunde, omul era perfect, inocent, sincer, el nu trebuia să-şi ascundă părţile intime. Dacă omenirea s-ar fi înmulţit, atunci când un bărbat s-ar fi uitat la o femeie, ar fi privit-o ca pe sora lui, nu ar fi poftit-o nicidecum, şi nu i-ar fi trecut prin minte un astfel de gând. Iar o femeie când ar fi văzut un bărbat, l-ar fi privit ca pe fratele ei, într-un mod liber de orice poftă.

În mod similar, suntem învăţaţi noi, creştinii să considerăm persoanele de sex opus (vezi: 1 Timotei 5:1,1 Timotei 1:2).

În ei, înainte de cădere, nu erau pofte păcătoase venite din egoism, pentru Adam şi Eva aşa cum au fost la început, aceea stare era o normalitate. hainele au fost necesare după păcat, pentru că păcatul le-a corupt inima. Inima lor ne mai fiind orientată spre Dumnezeu şi spre semenii lor, ci spre ei, de aceea, Isus spune ca din inima noastră ies gânduri rele, fapte de adulter, desfrânări, lacomii, etc. (Marcu 7:21,Marcu 1:22).

De ce s-au simţit ei goi şi s-au îmbrăcat, deoarece inima şi mintea lor le-a fost coruptă de păcat, nu de păcatul sexul; ci, de păcatul neascultării de porunca lui Dumnezeu. Aşa cum păcatul beţiei duce la pofte sexuale, căci este scris: „Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă. Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii” (Proverbe 23:31-33). Tot aşa neascultarea de Dumnezeu şi ne rămânând centraţi pe cunoaşterea Lui, ei au început să se comporte în mod egoist, un egoism trezit de pomul cunoştinţei binelui şi răului.