În limba română sunt folosiţi doi termeni pentru o fiinţă supranturală: Zeu şi respectiv: Dumnezeu, care însemnă Domnul Zeu! Cuvântul „Dumnezeu”; care este un cuvânt compus din: Domnus (= Domn, din latina populară, înlocuit apoi cu Dominus = Domn, din latina literară); şi din Deus = Zeu, (în latină).
Biblia desemnează un singur termen pentru Zeu: El în ebraică şi Theos în greacă, şi nu doi termeni!?!
Care este atunci traducerea corectă din ebraică şi greacă?
Expresia Dumnezeu adică Domnul zeu, a apărut pentru a face diferenţa între Fiinţa supremă şi idolii, după cum sugerează: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, de Lazăr Șăineanu, 1929: „Dumnezeu m. 1. divinitatea creștină (în opozițiune cu cea păgână, numită simplu zeu)...”.
Însă acest raţionament uman, nu corespunde cu înţelepciunea Tatălui ceresc care a inspirat Biblia (2 Timotei 3:16), şi care a folosit un singur termen şi pentru a desemna pe Zeul Tată: Iehova, precum şi pe: zeii falşi!
În limba greacă, în întreaga Biblie, Theos = Zeu; şi este folosit atât pentru a-l desemna (înţelege) pe Zeul-Tată, Creator şi Adevărat, cât şi pe zeii (idolii) popoarelor păgâne (politeiste). Cuvântul grecesc Theos este traducerea cuvântului ebraic El (la plural: Elohim), şi care, la fel, era folosit atât pentru Zeul-Tată Creator şi Adevărat (vezi Geneza 1:1), cât şi pentru zeii popoarelor păgâne.
Astfel, Theos era folosit şi pentru Theos Pantokrator (Zeul Atotputernic), cât şi pentru theos Apllos (zeul Apollos). La fel şi în ebraică, El (la plural Elohim) era folosit şi pentru El Sabaot (Zeul Armatelor), cât şi pentru Baal (zeul Baal). Vezi Geneza 1:1 (Dumnezeu = Elohim), şi 1 Regi 18:27 (dumnezeu, adică Baal = Elohim).
Dar în toate limbile, pentru cuvântul Zeu, se foloseşte un cuvânt simplu, acesta fiind folosit şi pentru a-i desemna pe zeii păgâni (Exemplu: Geneza 35:2,Geneza 1:4; Iosua 24:15-16,Iosua 1:23; 1 Samuel 7:3-4; Exod 15:11; Exod 20:3; Deuteronom 5:7; 2 Regi 18:33; 2 Regi 19:12; 2 Cronici 32:13-17; Isaia 36:18-20; Isaia 37:12; Psalmi 95:3; Psalmi 96:4; Ieremia 10:5; Ieremia 16:20; Faptele Apostolilor 17:18; Apocalipsa 22:5).
Astfel, echivalentul lui Theos (şi al lui El), în latină, este: Deus; în franceză, este: Dieu; în spaniolă, este: Dios; în germană, este: Got; în engleză, este: God; în slavonă (şi în limbile derivate din aceasta), este: Bog; etc. Toate aceste denumiri se aplică atât la Zeul-Tată, cât şi la vreun zeu (idol) păgân.
De fapt, limba română provine în mare parte din latină. În limba latină în traducerea Bibliei: Vulgata, peste tot se traduce ebraicul: El sau Elohim cu „Deus”: Zeu. La fel şi în Scripturile Creştine, grecescul: Theos şi formele lui se traduce cu „Deus”: Zeu! De ce traducătorii Vulgatei nu au tradus El repsectiv: Theos cu Domninus Deus (Domnul zeu)? Deorece ei ştiau că El şi repsectiv: Theos se traduce cu Deus (Zeu) nu cu Domninus Deus (Domnul zeu)!
Găsim în diferite traduceri, ale Biblie frecevent expresia: „Domnul Dumnezeu”. Însă având în vedere că Dumnezeu însemnă: Domnul Zeu, traducătorii prin aceasta au făcut o repetiţie fără rost, este ca şi cum ar fi spus: „Domnul Domnul Zeu”!!!