O nevoie importantă în viaţă a omului, este nevoia de CĂLĂUZIRE. Această nevoie a apărut de la facerea omului şi va fi întotdeauna, cât va fi omul pe pământ. Mai ales oamenii lui Dumnezeu tânjesc şi doresc călăuzirea Creatorului lor, căci pentru ei cel mai mare chin este când cerul tace (Plangeri 3:44), deoarece ei nu doresc să i-a decizii de capul lor, nici să facă lucrări din iniţiativă proprie.

Oamenirea trăieşte timpuri tulburi, în care nu se mai face distincţie între bine şi rău, între lumină şi întuneric, trăim timpuri în care există tot felul de înşelătorii, timpuri în care la bine i se spune rău şi la rău bine, de aceea avem nevoie să fim ancoraţi în lumina şi adevărul lui Dumnezeu (Psalm 43:3).

Atât pentru că trăim timpuri înşelătoare, însă mai mult decât atât, creştinul în orice timp doreşte să trăiască în Spiritul Sfânt şi nu în carne (firea păcătoasă).

De aceea, în acest material vom încerca cu ajutorul lui Dumnezeu să răspundem la câteva întrebări după cum urmează:

»  Ce este călăuzirea furnizată de Dumnezeu?

»  Care sunt metodele de călăuzire în Biblie?

»  Alte principii în călăuzire

»  Ce putem face noi pentru a primi călăuzire?

 

CE ESTE CĂLĂUZIREA FURNIZATĂ DE DUMNEZEU?

Dumnezeu are un plan cu viaţa noastră, căci El ne-a pregătit mai înainte fapte bune în care trebuie să umblăm în unitate cu Cristos (Efeseni 2:10). De aceea, Dumnezeu a promis că o să ne călăuzească (Psalm 48:14; Isaia 58:11), şi nu numai pe noi copii Lui, ci pe toţi oamenii căci El doreşte binele lor (Romani 2:14-15; Fapte 14:15-17). Însă copiii Săi au parte de o călăuzire deosebită, deoarece Spiritul lui Dumnezeu este în ei şi astfel ei sunt

învăţaţi direct de Dumnezeu după cum spune Scriptura în Ioan 6:45„În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.”

De asemenea, Domnul Isus le promite acestora o călăuzire deosebită după cum El însuşi declară în Ioan 14:16-17; Ioan 16:13„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care SĂ RĂMÂNĂ CU VOI în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care LUMEA NU-L POATE PRIMI, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi…Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă CĂLĂUZEASCĂ în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Ce minunată promisiune! Creştinii nu sunt singuri, Isus este cu noi prin Spiritul Adevărului, lumea nu-l poate primi, dar cei ce cred în Domnul Isus îl primesc (Efeseni 1:13-14). În mod similar, apostolul Ioan descoperă favoarea deosebită în ce priveşte călăuzirea a copiilor lui Dumnezeu când spune următoarele în 1Ioan 2:20,1Ioan 1:27„cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui VĂ ÎNVAŢĂ DESPRE TOATE LUCRURILE şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea”.

În timp ce în Vechiul Legământ doar profeţii aveau acest har (1Samuel 9:9; 2Regi 3:11), în Noul Legământ toţi credincioşii au această favoare, căci toţi creştinii sunt unşi (comp. Efeseni 1:13-14 cu 2Corinteni 1:20-21).

Călăuzirea lui Dumnezeu: este orice lucru sau mijloc prin care Dumnezeu ne îndrumă, pentru a împlini scopul Său, atât cel cu adunarea creştină; cât şi planul Său particular cu viaţa noastră ca persoane.

Dar să vedem în continuare:

 

CARE SUNT METODELE DE CĂLĂUZIRE ÎN BIBLIE?

Călăuzirea lui Dumnezeu are mai multe nivele, una este călăuzirea pentru cei din lume, alta pentru copiii Lui, iar altele pentru profeţi.

Dumnezeu călăuzeşte, îndrumă chiar pe cei din lume spre neprihănire, spre a-i păzi de rău, spre apropierea de El sau de Evanghelie. Este o călăuzire ocazională şi de multe ori inconştientă, adică oamenii sunt călăuziţi să facă anumite lucruri, fără ca ei să ştie că ceea ce fac este voia lui Dumnezeu!

Unii oameni din lume, au avut parte de experienţe cu Dumnezeu, prin vise (Geneza cap. 41; Daniel cap. 4; Matei 2:12; Matei 27:19). Dumnezeu a dat uneori vise la păgâni ca de pildă: la faraonul Egiptului, lui Nebucadneţar, şi la alţii. În cartea Iov se spune un scop al viselor divine: „Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama. Într-un vis, într-o vedenie de noapte, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc, când ei dorm în paturile lor, atunci El le deschide urechile şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui, ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui şi să-l ferească de mândrie, să-i cruţe sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei” – Iov 33:14-18.

Visele sunt date de Dumnezeu, ca omul să înveţe, să-l înştinţeze de pericole, să-l întoarcă de pe calea păcatului. Orice om a avut parte de vise de la Dumnezeu, El vorbeşte fiecăruia după nivelul lui de înţelegere. Dar uneori omul nu este veghetor, atent, i-a în derâdere visele, atenţionările, avertismentele!

Oamenii din lume mai pot fi călăuziţi prin apariţii îngereşti (Fapte 10:1-5), prin oamenii lui Dumnezeu (Fapte 8:30-40; 10:7-44), prin Cuvântul lui Dumnezeu (Daniel 9:2; 2Timotei 3:16-17), prin gânduri (Romani 2:14-15), prin oprelişti, pur şi simplu omul vrea să facă ceva, să meargă undeva şi i se pune o barieră, intervine ceva şi nu mai poate să-şi ducă la îndeplinire planul.

Călăuzirea copiilor lui Dumnezeu nu este ocazională; ci, este permanentă, iar profunzimea ei depinde de nivelul fiecărui copil al lui Dumnezeu. În timp ce călăuzirea divină pentru cei din lume este în general: exterioară, cea a copilului lui Dumnezeu este interioară! Dacă în cele mai multe cazuri călăuzirea celui din lume este inconştientă, cea a copilului lui Dumnezeu este una conştienţă.

De asemenea, cu cât un frate cu Cristos devine tot mai matur spiritual, cu vechime în credinţă, cu cât el este şi mai mult conştient de călăuzirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu se foloseşte de Duhul Sfânt ca să-şi călăuzească copiii (Romani 8:14), prin darurile Duhului (Romani 12:6-8; 1Corinteni 12:6-11), indiferent că acestea sunt: prorocia, descoperirea, cuvântul de înţelepciune sau cunoştinţă, Duhul Sfânt le de darurile lui, care dau creştinului în starea de veghe sau în somn: imagini şi cuvinte (2Cronici 18:18; Daniel 7:2; Isaia 6:8). El le poate da şi simţăminte (Galateni 5:22-23; 2Corinteni 2:13), gânduri (1Corinteni 2:12-13; Romani 8:6,Romani 1:27), care îi aduc cunoştinţă, călăuzire, prin care este condus creştinul în voia lui Dumnezeu!

Duhul Sfânt dă înţelepciune creştinului spre a înţelege Biblia, îi aduce aminte fraze din ea (Ioan 14:26), îi dă tălmăcire, îi vesteşte viitorul (Ioan 16:13-15). Astfel uneori creştinul are un sentiment, sau un mesaj clar ce prevesteşte ce urmează în viaţa lui, sau unele evenimente viitoare.

Duhul îi dă şi puterea de a împlini voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită (Romani 8:13; Romani 12:1-2).  

Călăuzirea profeţilor lui Dumnezeu:

Profeţii sunt oameni cu o chemare specială din partea lui Dumnezeu, ei sunt puşi al doilea după apostoli în listele cu servicii din adunarea creştină, arătând astfel importanţa lor în poporul lui Dumnezeu (1Corinteni 14:28; Efeseni 4:11).

Sensul Profetului în limba ebraică şi greacă: PROFET – cel chemat să vorbească în numele lui Dumnezeu (nabi) – Ieremia 1:7,Ieremia 1:15,Ieremia 1:19. Sau: VĂZĂTOR – pentru acest termen în limba ebraică avem două expresii: ROEH (1Samuel 9:9); HOZEH  (Amos 7:12).

Iar cuvântul profet în limba greacă: ,,PRO-PHEMI”, care tradus vine: ,,pro” – înainte sau pentru, iar ,,phemi” – a vorbi, deci în greacă, sensul cuvântului profet ar fi: a vorbi înainte, a vorbi înainte să se întâmple, sau a vorbi pentru Dumnezeu, ca purtător de cuvânt.

Astfel profetul este prin excelenţă cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, sau purtătorul lui de Cuvânt (Numeri 22:38; Ieremia 23:28).

Profetul este numit şi văzător (1Samuel 9:9), astfel profetul este omul care aude şi vede în lumea spirituală.

Un creştin care are slujba de profet, trebuie să aibă visuri şi viziuni supranaturale, căci aceasta este descrierea unui profet făcută de însuşi Dumnezeu în Numeri 12:6, unde se spune: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”. Astfel el este şi văzător, adică în ebraică ,,roeh”, dar este şi purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, sau gura Lui, cum este definit el în Exod 7:1-2. El vede şi aude lucruri suprnaturale, lucruri din lumea spirituală, el nu doar primeşte ocazional mesaje supranaturale, profeţii, descoperiri, el efectiv vede şi aude lumea spiritelor (Numeri 24:15-16), şi aceasta îi dă înţelepciune şi cunoştinţă, cât şi puterea de a deosebi duhurile.

În concluzie, fiecare om este călăuzit de Dumnezeu, cu cât se apropie de El! Credinciosul dacă este creştin cu adevărat, are Duhul Sfânt care Îl poate călăuzi (1Ioan 2:20,1Ioan 1:27). De asemenea, el nu trebuie să se mulţumească cu o călăuzire de genul: „Doamne dacă nu-i voia ta să merg în cutare loc, opreşte-mă, pune-Mi o barieră!” Nu, creştinul trebuie să umble în Duhul Sfânt, să stea în părtăşie cu Dumnezeu ca să se umple cu cunoştinţa deplină a voinţei lui Dumnezeu (Coloseni 1:9-11), nu doar cu o cunoştinţă „teologică”, „doctrinală”, ci cu cunoştinţa voinţei divine pentru el şi casa lui!

Putem menţiona în continuare, metodele de călăuzire folosite de Dumnezeu în Biblie:

»  Călăuzire Auditivă: adică, prin auzirea supranaturală cu urechile fizice a glasului lui Dumnezeu (Ezechiel 1:3; Ieremia 37:6), sau auzirea în interiorul nostru, în inimă (Psalm 27:8).

»  Călăuzire Angelică: adică prin primirea unor mesaje de la îngeri, aceştia fiind canalul de revelaţie între

Dumnezeu şi om (1Regi 19:7; Luca 1:26-38; Apocalipsa 1:1).

»  Călăuzire vizionară: este vorba de primirea de la Duhul Sfânt a unei imagini în mişcare sau statice care

au un înţeles literal sau spiritual sau simbolic. Există mai multe tipuri de călăuzire vizionară după cum urmează:

a) prin viziuni în stare de veghe (2Petru 1:16-18; Apocalipsa 1:1-2,Apocalipsa 1:10-11); pe care le vezi fie cu ochii

fizici, fie cu duhul tău, aceste imagini nu sunt rodul imaginaţiei sau gândirii tale; ci, este revelaţia Spiritului Sfânt.

b) prin visuri şi viziuni în timp ce dormi (Daniel 7:1; Iov 33:14-17).

c) prin viziuni între starea de veghe şi somn (Zaharia 4:1-2).

c) prin vizunii în stare de transă în care poţi auzi şi voci (Fapte 10:9-16; 2Corinteni 12:1-4).

»  Călăuzire cu ocazia citirii Cuvântului lui Dumnezeu: vi s-a întâmplat vreodată să citiţi Biblia şi o relatare sau un verset să vă vorbească în mod special, aducând: sfat, mângâiere, zidire şi încurajare, sau să vă ofere o soluţie la o anumită problemă? Aceasta înseamnă călăuzire prin Cuvânt. Acest lucru, adică se poate întâmpla şi atunci când citim literatură creştină sănătoasă.

»  Călăuzire prin predicare: atunci când predicăm cuvântul lui Dumnezeu, uneori chiar ne mirăm de ceea ce spunem, pentru că spunem idei şi cuvinte la care nu ne-am gândit înainte, aducând soluţii sau răspunsuri la căutările şi frământările noastre şi a celor ce ne ascultă. De fapt, mărturia despre Isus este duhul profeţiei (Apocalipsa 19:10). Ori de căte ori un creştin predică pe Cristos la cei din lume sau la fraţi, Spiritul profetic vine peste el şi-l călăuzeşte.

»  Călăuzire prin semne: oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile, au pus în faţa lui Dumnezeu un semn, astfel dacă se împlinea semnul atunci ei ştiau ce trebuiau să facă sau să aştepte (Geneza 24:42-46; Judecatori 6:36-40; Isaia 38:7-8). Uneori chiar Dumnezeu încuraja pe oameni să pună un semn (Isaia 7:11).

»  Călăuzire prin profeţi şi oameni: Atât în Vechiul cât şi în Noul Legământ au existat profeţi care au călăuzit poporul lui Dumnezeu sau persoane individuale pe baza informaţiilor profetice primite de la Dumnezeu (1Samuel 9:8-20; Fapte 11:28-30). Însă în Noul Legământ creştinii nu merg la profeţii, căci ei au ungerea profetică (1Ioan 2:26). Apoi în Scripturile Creştine găsim că profeţii au fost trimişi la creştini (Fapte 21:10-11), sau au profeţit în adunare (Fapte 11:26-30). Dumnezeu se poate folosi şi de cei care nu sunt profeţi,  astfel prin sfatul lor, mustrările lor, învăţătura şi modelul lor de viaţă (Evrei 13:7; 1Timotei 4:12; 2Timotei 3:10), Dumnezeu îţi dă direcţia corectă în viaţă. Uneori însă Dumnezeu aduce în viaţa ta, un frate sau o soră deosebită, care îţi spune fix ceeai ce ai nevoie în situaţia în care eşti, sunt parcă fraţi creaţi pentru aceea zi de necaz.

»  Călăuzire prin tragere la sorţi: această metodă a fost folosită şi în Vechiul şi în Noul Legământ (Iosua 21:4; 1Cronici 24:6; Ioan 1:7; Fapte 1:26) cu scopul de a lua o decizie bună, dar această tragere la sorţi a avut loc sub călăuzirea Duhului Sfânt. Apostolii au fost călăuziţi prin sorţi (Fapte 1:21-26).

»  Călăuzire prin circumstanţe: este principiul unei uşi deschise sau uşi închise. Orice lucrare, activitate care are piedici de netrecut, este clar că este un semn ca să nu faci aceea activitate. Iar orice lucrare ce are uşi deschise, sau oportunităţi, este un semn de a face aceea lucrare (vezi: Fapte 14:27; 1Corinteni 16:9; 2Corinteni 2:12; Coloseni 4:3).

»  Călăuzire prin înţelepciune supranaturală: este vorba de primirea unui cuvânt sau a unor informaţii nu prin studiu sau prin metode raţionale sau naturale ci de la Duhul Sfânt, este vorba de darurile cuvântului de cunoştinţă şi cuvântului de înţelepciune (1Corinteni 12:8), cât şi a darului descoperirilor (1Corinteni 14:6,1Corinteni 1:26). Ca şi în cazul lui Solomon care a putut judeca cazul cu cele două femei care se luptau pentru acelaşi copil (1Regi 3:9,1Regi 3:16-28), sau în cazul lui Elisei care ştia secretele consiliului sirienilor (2Regi 6:12), sau în viaţa lui Isus Cristos, de multe ori înţelepciunea supranaturală a Lui, a adus rezolvare sau soluţii (Matei 22:15-22).

Pentru cei cu un trecut ocult-spiritist este bine ca un timp în viaţa lor de credinţă să se limiteze mai mult la Biblie, sfatul fraţilor şi să nu se deschidă la impulsuri supranaturale până când rana ocultismului nu este vindecată, şi doar după ce îl cunoaşte bine pe Dumnezeu ca persoană, şi-a însuşit corect şi precis doctrinele Bibliei, după ce viaţa Lui a fost modelată de Dumnezeu ca un frate supus celor cu autoritate, el poate primi viziuni, profeţii şi vise.

 

ALTE PRINCIPII ÎN CĂLĂUZIRE

Unitate cu Cristos: Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştim şi să ni-l însuşim, nu sunt metodele de călăuzire în sine, ci a fi „în Cristos”. Din unirea noastră cu Cristos trebuie să izvorască semnele călăuzitoare, adică El trebuie să stabilească ce metode de călăuzire va folosi, şi să le dea viaţă acestor metode, nu noi stabilim ce metode de călăuzire va folosi Domnul; ci EL! Călăuzirea lui Dumnezeu, trebuie să funcţioneze: „Din El, prin El şi pentru El” (Romani 11:36). El trebuie să ne spună şi metodele ce le va folosi pentru călăuzirea nostră, şi tot El trebuie să le aducă în existenţă aceste semne călăuzitoare. O călăuzire corectă şi fără probleme pleacă din El şi pentru gloria Lui!

Dacă inima ta, mintea ta, emoţiile tale, voinţa ta, nu sunt supuse lui Cristos e o problemă ca să ajungi la o călăuzire sigură, tu trebuie să le faci pe toate acestea, roabe ascultării de Cristos (2Corinteni 10:5). De fapt călăuzirea este, calea ce ţi-o deschide Dumnezeu, ca tu să păşeşti pe ea şi a face astfel faptele pregătite mai dinainte de Dumnezeu (Efeseni 2:10). El nu-ţi va deschide această cale până ce nu renunţi la viziunea ta în favoarea viziunii Lui, la voinţa ta în favoarea voinţei Lui!

Mai multe semnale călăuzitoare: O călăuzire de la Dumnezeu se manifestă prin mai multe metode, sau se repetă, fie prin aceiaşi metodă, fie prin alte semne călăuzitoare, mai ales pentru o decizie importantă.

Astfel după cum un avion are mai multe lumini de poziţie prin care îşi semnalează prezenţa, un scaun are nevoie de mai multe picioare pentru a nu se răsturna, tot aşa Dumnezeu ne dă mai multe semnale când vrea să pornim într-o direcţie, poate ne vorbeşte prin Biblie, prin circumstanţe, prin Spiritul Său, prin vis. Lui Petru când Dumnezeu a vrut să-l convingă că naţiunile pot fi primite în adunare (ekklesia) i-a vorbit prin următoarelor metode:

1. o viziune care s-a repetat de trei ori (Fapte 10:9-16);

2. Circumstanţe, adică venirea unor oameni (Fapte 10:17-18);

3. Înştiinţarea Spiritului Sfânt (Fapte 10:19-21);

4. Circumstanţa cu îngerul care i-a vorbit sutaşului Corneliu (Fapte 10:22);

5. Lucrarea Spiritului Sfânt asupra casei lui Corneliu prin vorbirea în alte limbi care a adeverit călăuzirea lui ca fiind divină (Fapte 10:43-48).

Călăuzire în simplitate: de cele mai multe ori Dumnezeu ne călăuzeşte în mod simplu, căci lui Dumnezeu nu-I place să ne vorbească în mod confuz sau contradictoriu, astfel un mijloc prin care ne putem convinge că L-am auzit pe Dumnezeu este simplitatea răspunsului primit (Luca 10:21; Isaia 35:8; Isaia 42:16).

Timpul împlinirii călăuzirii: de cele mai multe ori, chiar dacă Duhul Sfânt ne-a vorbit, nu înseamnă că imediat trebuie să şi acţionezi. De pildă din momentul când ucenicii au primit porunca de a face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor (Matei 28:19-20), până la primii convertiţi dintre neamuri au trecut câţi-va ani (Fapte 8:1; Fapte 11:19-21). Acest timp de la primirea unei însărcinări până la îndeplinirea ei, ne pregăteşte, ne maturizează ne face oameni smeriţi şi răbdători. Astfel când primim un impuls, uneori trebuie imediat pus în practică, alterori pentru un plan profetic, trebuie să aşteptăm. Nu totdeauna este bine ca imediat să-l punem în practică, uneori acesta poate fi primul semnal al voii lui Dumnezeu, şi poate fi urmat de altele care să-ţi indice mai clar ce ai de făcut, ca şi Petru, care a rămas în dubii cu privire la ce trebuie să facă după primirea viziunii cu animalele necurate, până când Dumnezeu i-a dat de înţeles oferindu-I imediat unele circumstanţe luminatoare (Fapte 10:17-20).

Echilibru emoţional: nu este bine să luăm decizii importante când suntem într-o extremă emoţională, când dorim un lucru, când suntem pasionaţi de ceva, satan ne poate trimite lucrări mincinoase fiindcă inima noastră este pe aceea cale, are acele dorinţe.

Doar când Dumnezeu va fi mai presus de dorinţele noastre, aşa cum este El în prezent, când încă nu împlineşte dorul inimii noastre, sau năzuinţele noastre, atunci vom dovedi că suntem într-un echilibru emoţional (Psalm 131:2), şi după aceea poţi primi o călăuzire curată! Doar atunci poţi face o diferenţa clară între dorinţele tale şi cele ale lui Dumnezeu, între impulsurile cereşti, şi cele ale inimi tale!

Căci Satan este abil şi vrea să profite de dorinţa noastră naturală de ascultare, dându-ne planuri religioase şi impulsuri emoţionale greşite. Însă Satan nu poate imita pacea lui Dumnezeu care ne poate păzi gândurile şi inimile (Filipeni 4:7).

Pacea: uneori pacea poate fi un semn că suntem pe drumul cel bun, sau lipsa ei că ceva nu este în regulă. Chiar şi apostolul Pavel a fost călăuzit de pacea lui Dumnezeu, când nu o avea ştia că ceva nu este în regulă şi cu toate că a avut circumstanţe bune pentru a predica, nu s-a folosit de ele până nu a intrat în pacea lui Dumnezeu care ne oferă un semn că El este cu noi (2Corinteni 2:12-13; Psalm 131:2; 2Tesaloniceni 3:16).

Pacea pe care o dă Isus şi pe care lumea sau Satan nu o poate imita (Ioan 14:27).

Cu cât ne vom apropia de Domnul, spiritul nostru va deveni tot mai sensibil la voia Lui, la prezenţa Lui, vom deveni un singur duh cu El (1Corinteni 7:17), căci cu cât îl cunoaştem mai bine pe Cristos cu cât ne este de ajuns, un gest, un cuvânt, pentru a înţelege ce trebuie să facem. Ca şi atunci când două persoane căsătorite care ajung bine să se cunoască, nu este nevoie în toate cazurile ca soţul să-i spună ce trebuie să facă soţiei prin multe explicaţii, uneori este suficient un gest, o expresie a feţei, un zâmbet, tot aşa este cu Dumnezeu Tatăl nostru. Uneori ne este suficient, un impuls, un gând, un verset Biblic, chiar Biblia ne spune în Psalm 32:8-9„Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui cu ochiul asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.”  Deci Dumnezeu nu vrea să fim ca un animal de tracţiune care la orice pas este călăuzit de zăbală şi frâu, ci El spune că „te voi sfătui cu ochiul asupra ta”. Totuşi un lucru aşteaptă Dumnezeu, să fim sensibili la îndemnurile Lui şi totali dependenţi de El.

În concluzie: călăuzirea izvorăşte din Domnul, şi rămânând în Domnul rămâi în călăuzirea Lui.

Este important să ştim că Dumnezeu nu e static, şi nu foloseşte la infinit şi şablonat aceiaşi metodă.

În închierea la acest capitol, putem spune că călăuzirea lui Dumnezeu se manifestă în multe feluri, fie în mod supranatural, fie în mod natural, fie în interiorul nostru, fie în exteriorul nostru. Însă se ridică următoarea întrebare:

 

CE PUTEM FACE NOI PENTRU A PRIMI CĂLĂUZIRE?

Căutarea voii lui Dumnezeu: numai omul care e dispus să moară faţă de propria sa voinţă, şi se subordonează benevol planului lui Dumnezeu creează condiţii pentru o viaţă călăuzită, căci omul care nu vrea să facă voia lui Dumnezeu, nu are rost ca acesta să fie călăuzit divin.

Astfel doar omul care doreşte din toată inima voia lui Dumnezeu este călăuzit spre a-şi face partea din planul Creatorului, numai cel ce este preocupat de legea lui Dumnezeu, El i-o va revela în toată splendoarea ei (Psalm 43:3; Psalm 119:18).

O bună relaţie cu Dumnezeu: dacă vom petrece cât mai mult timp în părtăşie cu Dumnezeu, în închinare, rugăciune, laudă, adorare (1Tesaloniceni 5:16-20), vom auzi mai des şi mai clar vocea Lui.

Rugăciunea nu trebuie să fie o povară, ci, o dulce părtăşie plină de iubire şi sinceritate cu Tatăl ceresc. Motivaţia noastră nu trebuie să fie aceea de a dobândi o aura de super-profet; ci, aceia de slujitor ascultător care nu vrea să facă nimic de la sine; ci, doar ceea ce îi spune Dumnezeu.

O bună părtăşie cu Cuvântul lui Dumnezeu: aceasta presupune citire, meditare şi studiere zilnică, toate acestea trebuie făcute nu în scopul de acumula cunoştinţă cu care să ne lăudăm; ci, cu atitudinea smerită de-al căuta pe Creator şi voia Lui, de al cunoaşte pe El şi nu doar unele lucruri despre El. Noi trebuie să ne îmbibăm tot mai mult din Cuvânt cu modul de gândire al lui Cristos, şi cu felul lui de a fi, să fim cunoscători bine a legii Lui, astfel să fim plini de învăţătură sănătoasă (Coloseni 3:16).

Scopul citirii Bibliei ar trebui să fie:

1. cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului Său (Ioan 17:3);

2. Ca Dumnezeu să ne vorbească prin Biblie pentru noi, astfel să ajungem să cunoaştem voinţei Lui (Coloseni 1:9-11);

3. Să cunoaştem legea Lui, ca să nu o încălcăm, ci să o împlinim (Iacob 1:22-25).

Postul însoţit de rugăciune: căci această practică te smereşte, te apropie de Dumnezeu şi aduce călăuzirea (Ezra 8:21,Ezra 1:23; (Fapte 13:1-2).

O bună părtăşie cu fraţi maturi: Biblia spune că ,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se va însoţii cu nebunii va avea necaz” (Proverbe 13:20), deci călăuzirea lui Dumnezeu vine şi prin fraţi, fie prin predicile lor, prin îndemnurile sau rugăciunile lor, sau printr-o simplă discuţie. Chiar prin sfat frăţesc a venit îndrumarea în momentele cruciale ale adunării (Fapte 11:1-18; cap.15).

O conştiinţă curată: este o necesitate absolută pentru a auzi vocea Spiritului lui Dumnezeu (Psalm 66:18; Psalm 19:12; Romani 9:1). Dacă tu vrei să intri sub călăuzirea divină a Domnului Isus Cristos, atunci tu trebuie să înveţi să-ţi asculţi conştiinţa instruită de Cuvânt prin Spiritul lui Dumnezeu, căci dacă îţi astupi glasul conştiinţei, atunci ea cu timpul se va împietri şi va deveni insensibilă la mesajele lui Dumnezeu (Tit 1:15).

Credincioşi în lucrurile încredinţate: un alt lucru care ne va face să auzim mai bine glasul lui Dumnezeu, este să fim credincioşi în lucrurile mărunte. Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile şi în sarcinile mărunte şi doar după aceea ne călăuzeşte înspre misiuni mai grele şi lucruri mai mari, căci doar ,,Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Astfel doar cine şi-a împlinit cu loialitate sarcinile mici primite, fie ca membru în familie sau în adunare, va fi vrednic să primească altele mai mari, şi deci o călăuzire potrivită cu lucrările mai marei. Astfel cu siguranţă că dacă eşti credincios şi nu faci compromisuri, Dumnezeu te va lumina (Daniel 1:8,Daniel 1:17). Moise a fost călăuzit (Exod 33:11), pentru că a fost blând, deci smerit (Numeri 12:3) şi credincios (Numeri 12:6-8; vezi şi Evrei 11:24-26), nu pentru că avea unele aptitudini naturale deosebite, căci el era bâlbâit (Exod 4:10), însă Dumnezeu a cunoscut credincioşia lui Moise pe care a binecuvântat-o.

 

Doreşte Voia lui Dumnezeu: Domnul Isus a precizat: Dacă doreşte cineva să facă voia Luiva cunoaşte despre învăţătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.” – Ioan 7:17 GBV 2001.

Mulţi oameni se întreabă: cum să cunosc voinţa lui Dumnezeu? Care este voia lui Dumnezeu pentru mine? Care este planul pe care Îl are Domnul Isus cu mine? De ce nu înţeleg Biblia?

Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: oamenii care nu cunosc voinţa divină, care nu înţeleg Biblia sunt oameni care nu doresc cu adevărat voia lui Dumnezeu, adevărul lui, care nu doresc să se sacrifice pe altarul ascultării de El!!!

Conform cu Ioan 7:17, este imposibil ca un om să ‚dorească’ şi ca acel om să nu cunoască’ este o imposibilitate spirituală! Atunci când oamenii nu cunosc, este pentru că nu doresc să cunoască!

Tuturor celor ce doresc: voinţa divină, la aceia Dumnezeu le descoperă şi ei vor cunoaşte!