Biblia arată că naşterea lui Isus Cristos a fost un prilej de laudă la adresa lui Dumnezeu şi de mare bucurie pentru îngeri şi pentru oamenii plăcuţi lui Dumnezeu (Luca 2:8-20).

Dar Biblia nu ne oferă data exactă când a avut loc această naştere binecuvântată, există însă argumente solide că Domnul Isus nu s-a născut pe 25 decembrie după cum urmează:

» Luca 2:1-7: arată cum Cezar August a dat poruncă pentru a se face un recensământ care implica deplasarea persoanelor în localitatea de baştină, în cazul unora aceasta însemna parcurgerea unei distanţe foarte mari, şi este iraţional să credem că Cezar a dat această poruncă iarna, când drumurile erau greoaie sau chiar impracticabile, iar astfel de poruncă ar fi aţâţat şi mai mult la revoltă pe evrei şi pe alţii. Această înscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile in această perioadă a anului erau extrem de dificile; aşa practic ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul însuşi are o mărturie în legătură cu rigorile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit, să nu fie iarna (vezi Matei 24:20).

» Iosif cu Maria au parcurs aprox. 150 de km. Din Nazaret până în Betleem, ori lucrul acesta însemna un drum de 4-5 zile pe măgar, aproape imposibil pentru o femeie iarna în timp ce era pe punctul de a naşte, căci şi în Israel în decembrie este frig fiind o perioadă ploioasă şi cu zăpadă după cum reiese şi din: 2 Samuel 23:20; Proverbe 31:21; Ieremia 36:22 – luna ,,chişleu”: ,,noiembrie-decembrie”, vezi şi Neemia 1:1 n.s. BCR. În Ezra 10:9,Ezra 1:13 este menţionată un eveniment care are loc în 20 zi a luni a 9 adică luna ,,chişleu” era potrivit calendarului nostru aproximativ pe la începutul lui decembrie, când relatarea biblică spune: ,,...vremea este ploioasă, şi nu poţi să stai afară...”.

» Cu ocazia naşterii Domnului erau în ţinutul acela păstori care stăteau afară în câmp noaptea cu turmele de oi (Luca 2:8-20). Iarna turmele erau transferate în adăposturi şi astfel naşterea Domnului nu a avut loc iarna căci atunci nu puteau fi păstorii noaptea cu turmele pe câmp. Acest lucru este confirmat şi de cartea: Daily Life in the Time of Jesus p.228: ,,iarna turmele erau transferate în adăpost...”(vezi şi cartea Clarke Clarke ‘s Commentary Vol.5, p.370). Oile dacă erau plouate, lâna era udă şi după aceea dacă venea vreun îngheţ ele se îmbolnăveau şi mureau. În cartea: „Şi totuşi Biblia are dreptate” se spune: „Alături de istorici şi astronomi, un cuvânt greu de spus în problema stabilirii datei naşterii lui Cristos, îl au şi meteorologii. Luca ne informează că: „În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei” (Luca 2:8). Meteorologii au înregistrat cu exactitate variaţiile de temperatură din Hebron. Acest colţişor din partea sudică a regiunii muntoase din Iudea, prezintă aceleaşi condiţii climatice ca şi în Betleem, aflat de altfel în apropiere. Măsurătorile meteorologice făcute în perioada celor trei luni de iarnă, au dat următoarele rezultate: decembrie -2,8 Grade Celsius, ianuarie, -1,6 Grade Celsius, februarie, -0,1 Grade Celsius. Primele două luni au de asemenea cele mai mari căderi de precipitaţii ale anului (147 mm în decembrie; 187 mm în ianuarie). Potrivit informaţiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2.000 de ani. Aşadar observaţiile meteorologice moderne atât de precise pot fi luate în consideraţie. În vremea Crăciunului, Betleemul este cuprins de ger, astfel că nici o turmă nu poate ieşi la câmp la această dată. Talmudul remarcă şi el că în împrejurimi, turmele ieşeau la păscut în martie şi se înapoiau în noiembrie, rămânând la păscut în total opt luni. În Palestina, şi astăzi de Crăciun, animalele şi păstorii, se află la adăpost. Menţiunea lui Luca subliniază deci faptul că naşterea lui Isus a avut loc înainte de căderea iernii.”

» Un alt argument, este calculul bazat pe faptul că Ioan Botezătorul sa născut cu 6 luni înainte de Domnul Isus, când un înger i sa arătat la Zaharia, tata lui Ioan Botezătorul care era în serviciu la templu fiind din ceata lui Abia, iar atunci mama lui Ioan, adică Elisabeta a rămas însărcinată (Luca 1:5-57).  Astfel Maria după 9 luni, adică când ,,s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască” (Luca 2:6), a născut pe Domnul Isus. Prin urmare, făcând un calcul simplu putem afla data aproximativă a naşterii Mântuitorului, după cum urmează: conform cu 1 Cronici 24:10 ceata lui Abia era a opta ceată din cele 24 de cete de preoţi ce slujeau în templu o săptămână, de la un sabat până la celălalt (1 Cronici 9:25; 2 Cronici 23:8). Iar aceste 24 de cete intrau de două ori pe an să slujească. Dacă calculăm a opta săptămână de la începutul anului, care la evrei era 1 nisan (nisan corespunde cu lunile martie-aprilie în calendarul nostru – voi pune în calcul perioada 10 martie – 10 aprilie, ca variaţie pentru 1 nisan), astfel ajungem aproximativ la o săptămână din 10 mai - 10 iunie, în calendarul nostru, când probabil Zaharia a intrat la slujbă, dacă adunăm încă 6 luni până când îngerul Gabriel a venit la Maria, apoi încă 9 luni cât a fost însărcinată Maria cu Isus, aflăm data aproximativă a naşterii Mântuitorului, adică fie: din mai - iunie + 15 luni = aproximativ 10 august – 10 septembrie. Însă dacă Zaharia a fost în a doua tură de servire la templu în acel an, atunci calculul este următorul: 10 noiembrie – 10 decembrie, săptămâna de slujire a cetei lui Abia + 6 luni +9 luni = 10 februarie – 10 martie.

Această a două variantă coincide cu faptul că Isus s-a botezat înainte de paşte, când a împlinit 30 de ani (Luca 3:23).

La evrei, vârsta de 30 de ani era vârsta maturităţii, era normal ca la 30 de ani Domnul să fie botezat şi să înceapă serviciul Său, ca şi un levit care la 30 de ani începea să slujească la templu (Numeri 4:47). Prin urmare, luna când a avut loc botezul coincide cu luna naşterii Sale!

În Evanghelia după Ioan găsim descrierea botezului Său (Ioan 1:30-34), apoi descrie, următoarea zi, când primii discioli (ucenici) se alipesc de El (Ioan 3:5-43), apoi în a treia zi de la botezul Lui are loc nunta din Cana (Ioan 2:1), apoi Isus n-a rămas multe zile în Cana (Ioan 2:12), probabil şapte zile cât ţine nunta după obiceiul evreiesc (Geneza 29:27-28; Judecători 14:2,12,17-18). Evanghelistul relatează în Ioan 2:13: „Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim”. Şi apoi urmează prima sărbătoare a paştelui, din timpul serviciului Său pământesc, sărbătorită de Isus. Paştele are loc în prima noapte cu lună plină de la Ierusalim după echinocţiu de primăvară (21 martie), şi cădea în fiecare an într-o zi cuprinsă între 22 martie – 22 aprilie.

Cu alte cuvinte de la botez la nuntă: 3 zile, de la nuntă la plecarea lor spre Ierusalim cca. 7 zile, mai câteva zile până a început paştele. În total 15-20 zile, de la botezul Său până la primul paşte. Astfel dacă botezul Domnului coincide cu ziua naşterii Lui, căci Evanghelistul Luca spune:„Isus era cam de trei zeci de ani” (Luca 3:23 GBV 1989). Atunci naşterea Sa putea avea loc în jurul datei de 1 martie.

În ce priveşte anul naşterii, evenimentele au avut loc astfel:

Ordinea evenimentelor naşterii lui Isus şi a vieţi Sale

Anul: 6 î.C. la 23 mai, la 3 octombrie şi la 4 decembrie apare steaua văzută de magi (Matei 2:2,Matei 1:16). Care potrivit cu astronomul Johannes Kepler a fost o triplă conjuncţie a planetelor Jupiter şi Saturn în constelaţia Peştilor: aliniate una peste alta, cele doua planete, avand în fundal constelaţia Peştilor, dadeau impresia unei stele cu o strălucire aparte.

Anul: 4 î.C. magii ajung la Irod şi îi relatează despre steaua apărută cu doi ani în urmă.

Anul: 4 î.C. Isus se naşte în Bethleem în jurul datei de: 1 martie.

Anul: 4 î.C. magii la câteva zile de la naştere vizitează copilaşul.

Anul: 4 î.C. din cauză că magii nu revin la Irod, pentru a-i spune exact locul unde este copilaşul, Irod prin 5-10 martie, porunceşte uciderea în masă a pruncilor.

Anul: 4 î.C. În 13 martie Irod moare, pedepsit de Dumnezeu.

Anul: 27 d.C. în ianuarie începe Ioan Botezătorul serviciul în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar. Evanghelistul Luca consemnează că serviciul public al lui Ioan a început în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar (Luca 3:1,Luca 1:2). Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 d.C. la sfârşitul lui octombrie şi independent din august anul 14 d.C.

Având în vedere că Isus a fost născut în ultimul an a lui Irod, în anul 4 î.C. şi el s-a botezat la câteva zile după ce a împlinit 30 de ani, cade varianta cu domnia lui Tiberiu din anul 14 d.C. şi este plauzibilă varinta în care primul an este 12 d.C. când el a fost coregent!

Astfel din octombrie anul 12 d.C. până în 31 decembrie 12 d.C., un an, şi din 13 d.C. până în 27 d.C mai 14 ani, în total: 15 ani. Astfel în ianuarie anul 27 d.C. a început al 15 an, al lui Tiberiu, probabil atunci începând şi Ioan serviciul.

Anul: 27 d.C. la începutul lui martie, Isus este botezat în Iordan, când avea împliniţi: 30 de ani.

Anul: 27 d.C. după cca. 20 de zile are loc paştele (Ioan 2:13).

Anul: 30 d.C. Serviciul Său de pe pământ a ţinut 3 ani (comp. cu Luca 13:32-33).

Anul: 30 d.C. are loc paştele şi Domnul Isus este crucificat. Doar în anii 27, 30, 33 d.C. paştele cade într-o zi de vineri, când Domnul a murit (vezi Luca 23:54-56; 24:1).

Chiar dacă nu cunoaştem decât cu aproximaţie ziua naşterii Domnului, cel mai important lucru legat de această problemă este că Dumnezeu NU a poruncit să sărbătorim ziua naşterii Fiului Său, din următoarele motive solide:

1) Pentru că mai important ca naşterea lui Isus ca om, este naşterea Lui ca Fiu de Dumnezeu în început (1 Ioan 2:13-14; 5:18), în începutul primei zile a creaţiei din cele şase zile (comp. Geneza 1:1 cu Apocalipsa 3:14), care corespunde cu prima zi a săptămânii la evreii, adică: duminica (vezi: Exod 31:15-17). Ziua întâi a săptămânii este numită în Scripturi: „Ziua Domnească” (Apocalipsa 1:10 SCC), ea este atât ziua naşterii Lui din Tatăl, precum şi ziua învierii Lui. O zi pusă de o parte pentru închinare de primi creştini (Faptele Apostolilor 20:7; 1 Corinteni 16:1-2), sub călăuzirea Spiritului lui Cristos (comp. cu Faptele Apostolilor 15:28).

De fapt, naşterea Fiului din Maria a fost o transferare din cer de la dreapta Tatălui în pântecele Mariei, Fiul nu a venit la existenţă prin Maria, ci El a existat înainte de Maria cu mii de ani, fiind întâiul născut al creaţiei (Coloseni 1:15-17).

2)  Domnul s-a născut ca om în Israel, ca evreu sub lege (Galateni 4:4), în contextul de atunci, doar păgâni îşi celebrau zilele de naştere, evrei şi ulterior creştinii nu îşi celebrau zilele de naştere.

În Biblie nu se menţionează decît două aniversări ale zilei de naştere şi acestea sînt în legătură cu nişte persoane care nu au fost credincioşi. Aceste persoane au fost un faraon al Egiptului şi conducătorul roman Irod Antipa, iar la ambele aniversări s-au comis crime (Geneza 40:18-22 ; Marcu 6:21-28).

Evreii considerau celebrarea zilelor de naştere un lucru legat de păgânism!

Conform cu The Imperial Bible-Dictionary, de Patrick Fairbairn (Londra, 1874), vol. I, p. 225:„În vremurile de mai târziu, evreii considerau aniversarea zilei de naştere o formă de închinare idolatră, concepţie confirmată din plin de ceea ce vedeau ei în ritualurile legate de această zi.”  

La fel creştinii socoteau: „Noţiunea de aniversare a zilei de naştere era cu totul străină gândirii creştinilor din acea perioadă.“ — Allgemeine Geschichte der christlichen Religion und Kirche, de Augustus Neander, 1842, vol. I, p. 518.

În cartea sa‚ The Religions of The Roman Empire, profesorul Ferguson face următoarea remarcă: „Primii creştini nu celebrau naşterea lui Isus. Istoria nu a consemnat o asemenea sărbătoare.”

Iar Dr. R. S. Conway explică: „La începutul secolului al treilea‚ celebrul teolog Origene face de mai multe ori o remarcă‚ însuşită — potrivit afirmaţiei sale — de la unul din predecesorii săi‚ potrivit căreia: ‘nici măcar unul dintre creştinii drepţi şi sfinţi nu şi-a aniversat vreodată ziua de naştere şi nici nu a participat la asemenea aniversări.’ Biblia arată că numai oameni răi‚ asemenea Faraonului sau asemenea lui Irod‚ au sărbătorit astfel de aniversări. Evident‚ dacă Origene ar fi auzit vreodată vorbindu-se despre Crăciun‚ el l-ar fi condamnat categoric.”

Prin urmare, primii creştinii nu îşi sărbătoreau zilele de naştere, considerându-le un obicei păgân, şi deci nici ziua naşterii Domnului Isus din Maria.

Dragă cititor, revin şi trag un semnal de alarmă, dacă naşterea Domnului nu a fost poruncită de Domnul, dacă primii creştini nu au ţinut-o, dacă nu avem instrucţiuni pentru a ştii cum să o sărbătorim, dacă sărbătoarea ţinută de mulţi la o dată greşită este o influenţă păgână cu obiceiuri păgâne provenite din idolatrie, atunci crăciunul reprezintă un al Isus, o altă evanghelie şi un alt duh! - 2 Corinteni 11:4.

Tot în a doua epistolă, Pavel ofta, căci corintenii s-au abătut de la simplitatea în Cristos. În mod asemănător, Domnul oftează astăzi, căci oamenii care spun că sunt „creştini” nu au adevărul şi simplitatea Scripturii. De aceea, Scriptura ne avertizează: „Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Cristos Isus” (2 Corinteni 11:3).

Viaţa creştină care ar trebui să fie simplă, s-a complicat cu adausul de sărbători inventate de om, şi cu obiceiuri provenite din păgânism!!! Ba mai mult, aceasta ne face să trecem „peste „ce este scris” (1 Corinteni 4:6), şi să nu păstrăm credinţa „care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 1:3). Dacă credinţa sfinţilor, a fost stabilită în primul secol şi ea nu conţinea sărbătorea naşterii Mântuitorului, atunci ce credinţă avem noi? Cea a sfinţilor sau cea a lumii?