Cuvânt înainte: Trăim timpuri când este la ordinea zilei a împrumuta, indiferent dacă de la persoane cunoscute de la diferite case de ajutor, sau din bănci. Trăim un timp în care cumpărăturile doar pe bază de buletin, sau scoaterea de bani prin card bancar, sunt acţiuni curente ale omului modern. Însă ce are de spus Biblia despre: a lua şi a da cu împrumut? Care sunt legile şi principiile lui Dumnezeu în acest sens?

Am structurat după cum urmează acest material:

 

  • Împrumutul în Vechiul Legământ
  • Împrumutul în Noul Legământ

 

Împrumutul în Vechiul Legământ:

A da bani sau lucruri cu împrumut:

La început, când Dumnezeu a încheiat creaţia fizică, toate erau foarte bune (Geneza 1:31). Lucrarea lui Dumnezeu era perfectă (Deuteronom 32:4). Oamenii urmau să trăiască într-un paradis unde nu aveau nevoie de legi în ce priveşte darea sau luarea cu împrumut. Nu era nevoie, deoarece toţi urmau să fie egali şi prosperi din punct de vedere economic, toate produsele şi roadele pământului erau la dispoziţia lor (Geneza 1:28; Geneza 2:16). Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, nici un om ulterior trăind în paradis nu ar fi avut nevoie să i-a cu împrumut sau să dea la cineva ceva cu împrumut.

Însă o dată cu introducerea păcatului în lume, oamenii au devenit inegali, pământul a fost blestemat (Geneza 3:17-18), şi astfel prosperitatea materială a avut de suferit. Astfel unii oameni au început să ducă lipsă, iar alţii din cauza egoismului, înşelăciunii sau a altor factori, au început să se îmbogăţească, ceea ce a condus la dare şi luare cu împrumut. Biblia vorbeşte de ambele lucruri şi de a da şi de a lua cu împrumut (vezi Isaia 24:2). Chiar înainte de a apărea legea lui Moise a apărut: împrumutul, dobânda (camăta), garanţia (zălogul, amanetul, gajul, chezăşia). [Exod 3:22; Exod 11:2; Geneza 38:17-18].

Mai târziu a apărut legea lui Dumnezeu dată prin Moise omul lui Dumnezeu, în ea se prezintă primele legi şi prescripţii despre: împrumut, dobândă şi garanţii.



Împrumutul:

Biblia vorbeşte de tot felul de împrumuturi de la bani la obiecte, lucruri, alimente. În Neemia 5:11, se spune despre argintul, pâinea, vinul şi untdelemnul, pentru care le-au împrumutat anumiţi evrei. Biblia vorbeşte despre: unelte împrumutate (2 Regi 6:5), obiecte de uz casnic (2 Regi 4:3), etc.



Garanţia:

Astfel în lege se învăţa că oricine putea împrumuta de la altcineva conform cu Exod 22:25-27, NTR: „Dacă împrumuţi argint vreunuia din poporul Meu care este în nevoie, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri de la el dobândă. Dacă iei haina semenului tău drept garanţie, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv”. Oricine putea cere împrumut, însă cel ce dădea împrumutul nu avea voie să se poarte ca un cămătar, nu avea voie să ceară fratelui său evreu dobândă, iar haina luată ca garanţie, trebuia returnată la apusul soarelui din milă faţă de fratele şi compatriotul lui.

În mod asemănător se spune la Deuteronom 24:10-11, (NTR): Când veţi împrumuta cu ceva pe semenul vostru să nu intraţi în casa lui ca să luaţi lucrul stabilit drept garanţie. Să rămâneţi afară şi omul pe care l-aţi împrumutat să vă aducă afară lucrul stabilit drept garanţie. Dacă omul este sărac, să nu vă culcaţi acoperindu-vă cu lucrul luat drept garanţie de la el. La apusul soarelui să-i daţi înapoi garanţia ca să se culce în haina lui şi să vă binecuvânteze. Lucrul acesta este considerat drept de Domnul, Dumnezeul vostru”. Iar în v.17:„Să nu te atingi de dreptul străinului sau al orfanului şi să nu iei drept garanţie haina văduvei. Iată ce însemna, ca fratele lui evreu să să ne scomporte ca un cămătar faţă de cel ce lua cu împrumut, şi anume: să nu intre în casa celui ce se împrumută, ca el (cel ce împrumuta) să i-a garanţia pentru împrumut, ceea ar fi umilitor şi ar semăna cu un stăpân, nu ar fi o egalitate, un respect reciproc. Dacă omul este sărac din iubire, milă şi compasiune, la apusul soarelui să-i returneze haina luată ca garanţie. Iar de haina văduvei care nu mai avea sprijin pe soţul ei nu avea voie să se atingă, când de bine reglectă legea lui Dumnezeu, caracterul lui, mila şi compasiunea Lui faţă de cei defavorizaţi în această lume!

Cei răi sunt descrişi ca îmbogăţindu-se prin lucrurile luate ca garanţii pentru împrumuturi (Habacuc 2:6-7), cei răi iau măgarul orfanului, vaca văduvei garanţie (Iov 24:3), i-au garanţie (zălog) tot ce are săracul (Iov 24:9), îi oprimă pe cei săraci nereturnându-le hainele la apusul soarelui (Amos 2:7-8).

În contrast cu cel rău, cel drept este descris ca Ezechiel 18:16„nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol”. El nu este ca cei răi care reţine garanţia săracului şi după apusul soarelui, ci el respectă, legea, el are milă.

În ce priveşte garanţia luată pentru împrumut în lege erau porunci clare să nu iei drept garanţie pietrele de moară – nici piatra de jos, nici piatra de deasupra – deoarece e ca şi cum ai lua drept garanţie viaţa cuiva” (Deuteronom 24:6 NTR). Iată existau anumite lucruri ce nu putea fi luate ca garanţie, cum ar fi pietrele de moară prin care evreul îşi măcina făina pentru pâine. Aceste obiecte erau un simbol al vieţii, pâinea fiind un principal aliment pentru poporul Israel.

Chiar dacă împrumutul era permis în vechiul legământ, totuşi înţelepciunea Vechiului Testament, nu încuraja pe cineva la a se pune girant/garant pentru un împrumut, în Proverbe 22:25-26 (NTR), se spune: „Să nu fii printre oamenii care oferă garanţie sau care girează pentru datorii, căci, dacă nu ai cu ce să plăteşti, chiar patul tău va fi luat de sub tine!” Exista totdeauna pericolul de a pierde ce ai girat (Proverbe 20:16; Proverbe 27:13), omul prudent, înţelept ascultă de sfatul:„Să nu fii printre oamenii care oferă garanţie sau care girează pentru datorii”.



Dobânda:

Potrivit legii, un evreu nu avea voie să i-a dobândă sau vreun spor, avantaj de pe urma împrumutului, de la fratele lui israelit (Exod 22:25; Levitic 25:36-37), respectând această lege, arăta că se temea de Dumnezeu şi avea compasiune faţă de fratele lui, iar el nu ar fi fost în pierdere; ci Dumnezeu l-ar fi binecuvântat făcând astfel (Deuteronom 23:20). De la străini, adică de la cei ce nu erau din poporul lui Dumnezeu, din Israel, erau din alte popoare, puteau să ieie dobândă (camătă) conform cu Deuteronom 23:19-20.

Dumnezeu în repetate ori prin profeţi, prin Cuvântul Lui îi condamnă pe cei ce luau dobândă sau camătă de la fraţii lor (Proverbe 28:8; Ezechiel 18:13; Ezechiel 22:12; Neemia 5:1-13). Pe când cel drept este descris ca fiind un om care nu asupreşte, nu i-a dobândă (Psalmi 15:1-5; Ezechiel 18:8,Ezechiel 1:17).



Plata datoriilor:

Din Scripturi reiese că oamenii drepţi din vechiul legământ, au avut simţul răspunderii faţă de lucrurile împrumutate, ei nu au privit uşuratic sau cu lipsă de respect, lucrurile altuia, luate cu împrumut (1 Samuel 22:2; 2 Regi 6:5). Totdeauna cel drept şi-a plătit datoriile confom cu Psalmi 37:21. Cei drepţi considerau că sunt robii celui ce le-a dat cu împrumut până în momentul când îşi achitau datoria (Proverbe 22:7).



Neplata datoriilor:

În cazul în care nu se plăteau datoriile, cei care au împrumutat, putea vinde ca sclavi, pe datornici sau pe membrii familiei lor, unii care dădeau cu împrumut luau oameni ca sclavi (2 Regi 4:1). Potrivit legii lui Moise, un evreu nu avea voie să îi facă pe fraţii lor sclavi, ei puteau lua sclavi doar dintre neamuri, când un evreu devenea rob unuia dintre neamuri, exista totdeauna dreptul ca el să fie răscumpărat de rudele lui (Levitic 25:42-48; Neemia 5:1-13).

Biblia îi numeşte „rău”, pe cel ce nu-şi plăteşte datoriile, în Psalmi 37:21, se spune: „Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă”.



Iertarea datoriilor:

Dumnezeu în bunătatea lui, şi pentru a face un echilibru între bogaţi şi săraci, a dat o poruncă, ce trebuia împlinită tot la al şaptelea an: La sfârşitul fiecăror şapte ani să acordaţi iertarea datoriilor. Şi iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu pretindă semenului sau fratelui său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. Vei putea pretinde plata de la străin, dar datoria celui din poporul tău va trebui s-o anulezi. Nu va trebui să existe între voi nici un sărac, deoarece în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire ca s-o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult” (Deuteronom 15:1-4 NTR). Care era scopul acestei porunci?Nu va trebui să existe între voi nici un sărac, deoarece în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire ca s-o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult”.

Iată ce minunat este Dumnezeu care le echilibrează pe toate, ca în poporul Lui să nu existe săraci! Dacă evreii ar fi ascultat de legea lui Dumnezeu s-ar fi întâmplat acest lucru, dar ei nu au ascultat (Neemia 9:26-10:31).



Cel drept împrumută:

În Psalmi 37:25-26 (NTR), se spune: „Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe nu am văzut vreun om drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut, iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare”. Iată cel drept este milos, el are compasiune, îndurare, bunătate şi mişcat de milă el dă cu împrumut.

A da cu împrumut semnul binecuvântării:

Atunci când cineva dă cu împrumut, asta indică că el are, că este prosper, că este binecuvântat. În legea lui Moise se arăta că dacă Israel va asculta de legea dată de Dumnezeu prin Moise, ei vor fi binecuvântaţi şi ei vor da cu împrumut multor popoare, nu vor lua cu împrumut.

Astfel în Deuteronom 15:6 (NTR), se spune: „Căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă va binecuvânta după cum v-a promis şi veţi putea împrumuta multor neamuri, dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi”. În binecuvântările rostite de pe Muntele Garizim, la fel se promitea: „Domnul va face ca binecuvântarea să fie în hambarele tale şi peste toate lucrurile pe care vei pune mâna în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă. Domnul te va face un popor sfânt, aşa cum ţi-a promis, dacă vei păzi poruncile Lui şi vei umbla în căile Lui. Toate popoarele pământului vor vedea că Numele Domnului este chemat peste tine şi se vor teme de tine. Domnul te va copleşi cu bunătăţi – înmulţind rodul pântecelui tău, rodul animalelor tale şi al pământului tău – în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, a promis că ţi-o va da. El îţi va deschide cerul, vistieria Lui cea bună, pentru a-ţi da ploaie pe pământ la timp şi pentru a binecuvânta tot lucrul mâinilor tale. Vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face cap, nu coadă; întotdeauna vei fi în frunte şi niciodată nu vei fi ultimul, dacă vei asculta de toate poruncile Domnului, Dumnezeul tău, pe care eu ţi le dau astăzi ca să le păzeşti şi să le împlineşti şi dacă nu te vei abate de la nici o poruncă pe care ţi-o dau astăzi, nici la dreapta şi nici la stânga, păzindu-te ca nu cumva să te duci după alţi dumnezei şi să le slujeşti” (Deuteronom 28:8-14 NTR).



A lua cu împrumut semnul blestemului:

Atunci când Israel nu a ascultat de Dumnezeu şi de legea Lui, el a ajuns să i-a cu împrumut, aşa cum de fapt a spus Dumnezeu în Deuteronom 28:43-45 (NTR): „Străinul care locuieşte în mijlocul tău se va ridica tot mai sus, deasupra ta, iar tu te vei coborî tot mai jos. El te va putea împrumuta, dar tu nu vei fi în stare să-l împrumuţi. El va fi cap, iar tu vei fi coadă. Toate aceste blesteme vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge din urmă, până te vor nimici, fiindcă nu ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a dat”.

Să vedem în continuare care este legea noului legământ în ce priveşte împrumutul?



Împrumutul în Noul Legământ:

A DA bani sau lucruri cu împrumut:

Creştinii sunt încurajaţi de Domnul să fie darnici, să deie cu împrumut, să ajute. În Matei 5:42 (NTR) se spune: „Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

Iar în Luca 6:32-35„Dar dacă iubiţi pe cei iubindu-vă, ce favoare vă este? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei iubindu-i. Şi dacă faceţi bine la cei făcându-vă bine, ce favoare vă este? Şi păcătoşii fac aceasta. Şi dacă daţi împrumut de la care speraţi să vi-l luaţi, ce favoare vă este? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să ia înapoi tot atâtea. Voi deci, iubiţi pe duşmanii voştri, şi faceţi bine; şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi. Iar plata voastră va fi multă, şi veţi fii ai Preaînaltului.” (NTTF-2008).

Da, noi trebuie să dăm împrumut celor ce ne cer, chiar celor la care nu avem mari speranţe să mai primim înapoi. Noi trebuie să dăm şi să nu ne mai gândim la bani, şi să nu-i mai cerem, adică să nu mai sperăm că îi vom mai primi. Dacă cel la care i-am împrumutat ceva, vine cu banii sau cu obiectul înapoi, bine, dacă nu, noi vrem să fim liberi de: îngrijorări, frământări, ca de pildă: oare când o să-i primesc înapoi? Oare m-i se va mai dă înapoi? Şi alte frământări de care oamenii se îngrijorează, unii ajungând chiar să nu mai doarmă noaptea sau să-şi piardă pacea şi bucuria.

Iată, legea noului legământ ne spune să împrumutăm fără să mai sperăm să mai primim înapoi banii sau bunurile împrumutate, ba mai mult, să împrumutăm chiar celor care ştim mai dinainte că nu vom mai primi înapoi, ceea ce exclude evident cererea vreunei dobânzi. Astfel creştinii nu vor practica dobânda, camăta, nu vor face înţelegeri scrise, nu vor umbla prin tribunale să-şi recupereze banii, deoarece noi vrem să fim fii ai Celui Preaînalt care fac împrumuturi dar „nesperând nimic înapoi”, pentru că ei dau, fără să mai spere să-i mai primească înapoi, ei în inima lor sunt liberi faţă de acei bani sau lucruri, obiecte împrumutate ca şi cum le-ar dărui de tot. Dacă îi vor primi înapoi se vor bucura, uneori am şi uitat de sumele de bani date, iar când au venit înapoi, ma-m bucurat ca şi cum aş fi primit nişte bani pe care nu i-am avut niciodată, alteori bani au fost returnaţi la momentul opurtun, când chiar am avut nevoie de ei.

Dar chiar dacă nu vor fi returnaţi, Dumnezeu este cel care ne vă răsplăti, şi ne va da El din altă parte ce am împrumutat, căci promisiunea Lui este: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul şi El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17).

În plus, dacă noi dăm călăuziţi de dragoste, vom demonstra iubirea necondiţionatăşi altruistă faţă de oameni şi încrederea neclintită într-un Dumnezeu Atotiubitor şi Atotputernic. Iar oamenii care vor proofita de bunătatea noastră, nu este problema noastră, este între ei şi Dumnezeu, iar Dumnezeu judecătorul tuturor prin Isus Cristos, vor pedepsi pe cei ce vor abuza de acest har al creştinilor, căci este cu neputinţă zice Scriptura ca să nu vină şi prilejuri de poticnire, şi Vrăşmaşul uneori ne va întrista prin oameni, ne va face să ne descurajăm şi să nu ne ridicăm la nivelul cerut de Domnul prin această lege. Dar noi dacă ne vom odihni în Domnul şi vom fi credincioşi poruncii Lui, El ne va binecuvânta, şi astfel vei „împrumuta multe neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face cap, nu coadă; întotdeauna vei fi în frunte şi niciodată nu vei fi ultimul, dacă vei asculta de toate poruncile Domnului, Dumnezeul tău”.



Legea noului legământ, în ce priveşte a pune banii în bancă?

Faptul că în noul legământ nu pretindem dobândă, nici zălog (garanţie), sau camătă sau vreun spor de la oameni pe care îi împrumutăm, implică acest lucru că este greşit să punem banii în bancă de unde primim dobândă regulat?

Este o situaţie diferită a pune economiile, bani în bancă, căci nu banca îţi cere să o împrumuţi; ci, tu pe baza ofertelor ei face un contract cu ea, în care ea îţi dă o cota parte din câştigurile ce le realizează cu banii tăi.

Este ca şi într-o afacere, în care tu pui o parte din abni, alţi parteneri pun alte părţi din suma necesară pentru a începe afacerea, iar la sfârşit este normal ca şi tu să ai cota parte după suma investită din câştigul afacerii. Punând bani la o bancă tu devii într-un fel partener cu banca la afaceriile ei, care orcum nu îţi dă tot ceea ce a câştigat cu banii tăi, dar nici când pierde nu-ţi dă nota de plată a pierderilor. Făcând un contract, cu ea este normal şi corect să-ţi iei dobânda la care ai dreptul prin contract. Chiar Domnul Isus, în timpul vieţi sale a făcut referire la bancheri, la oameni la care dacă le încredinţezi o sumă, după un timp pentru că ei lucrează cu banii tăi spre câştig, îţi va da o anumită dobândă. Astfel, în Matei 25:27 (NTR) El spune: „Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la bancheri, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!” Şi în Luca 19:23 (NTR), unde El a întrebat: „Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?”



A NU lua bani sau lucruri, cu împrumut:

În timp ce în vechiul legământ cu toate că nu era încurajat, era îngăduit totuşi să iei lucruri sau bani cu împrumut (Deuteronom 15:7-8; Deuteronom 24:10-17). Noul legământ, şi scrierile acestuia, pe noi creştinii, ne învaţă altceva, astfel în Romani 13:8, se spune clar: „Să nu datoraţi nimănui nimic”. Astfel se precizează clar şi fără echivoc, că un creştin nu este bine să ia cu împrumut, nici bani, nici alte lucruri, pentru că el doreşte să respecte acest principiu: „Să nu datoraţi nimănui nimic”, deci e vorba să nu datorăm: „nimănui”, dar se mai precizează şi că acest principiu se aplică la toate tipurile de împrumut, căci se spune să nu datorăm, „nimic”.

Unii ar putea obiecta: Nu a luat Domnul Isus cu împrumut măgăruşul pe care a intrat în Ierusalim (Matei 21:1-7)? Ba da la luat, însă sub ce lege era Domnul Isus, El s-a născut sub legea mozaică (Galateni 4:4), care îi permitea să i-a cu împrumut, lege desfinţată doar la mortea Lui (Efeseni 2:14-16; Coloseni 2:15-17).

Ba mai mult, legea de a nu lua cu împrumut, este întărită şi de 1 Tesaloniceni 4:11-12, unde se învaţă: „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.” Sau cum redă NTR: „Daţi-vă toată silinţa să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de-ale voastre şi să lucraţi cu mâinile voastre, aşa cum v-am poruncit, ca să trăiţi aşa cum se cuvine faţă de cei din afară şi să nu depindeţi de nimeni. Iată că suntem îndemnaţi să muncim noi şi să nu avem trebuinţă de nimeni, adică să nu apelăm la ajutorul nimănui, să fim independenţi faţă de oameni, dar nu faţă de Dumnezeu. Trebuinţa noastră, şi dependenţa noastră să fie doar de Dumnezeu (Proverbe 3:5-6; Isaia 64:4; Osea 12:6). Orice dependenţă de oameni, sau nevoia de a apela la ajutorul oamenilor (Mica 5:7), indică că Dumnezeu nu este suficient, sau că suntem nechibzuiţi dorind anumite lucruri pe care încă Dumnezeu nu doreşte să ni le dea. Sau poate nu avem suficientă credinţă, sau o relaţie corectă cu Dumnezeu, care a spus în Evrei 13:5-6„Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” Eşti şi tu plin de încredere în Dumnezeu? Consideri că El prin Cristos este suficient pentru tine (comp. cu Coloseni 2:9-10). Dacă da, atunci vei înţelege că Dumnezeu ţie suficient, însă ca creştin, tu ai o datorie faţă de toţi oamenii, şi anume: iubirea, de aceea Biblia spune şi învaţă: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea”!

Tu trebuie să te achiţi de această singură datorie, şi nu îţi poţi permite dacă iubeşti să-ţi iei alta. De ce? Deoarece „noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” (1 Timotei 6:7). Dar poate tu spui: ‘eu o să restitui lucrul împrumutat! Eu nu sunt ca cel rău care i-a cu împrumut şi nu mai restituie (Psalmi 37:21)!’ Poate că tu eşti cinstit şi vrei să restitui, însă nu uita că Biblia spune: nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.” (Iacob 4:13-14). Astfel oricând tu poţi muri, şi vei ajunge să se aplice în cazul tău cuvintele: „Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi…” (Psalmi 37:21).

Dar mai există şi alte motive pentru care este bine să nu iei cu împrumut nimic, de fapt oare câte prietenii s-au stricat, câte certuri, neînţelegeri, frustrări, deoarece cineva a împrumutat de la altcineva: cărţi, casete, CD-uri, reviste, scule, unelte, aparate electronice, etc. şi le adus: rupte, zgâriate, sparte, stricate, etc. Câte certuri, câte probleme, câtă mânie, câtă durere, care ar fi putut fi evitată dacă fiecare ar fi mulţumit cu ce avea (Evrei 13:5-6). De aceea, să ne mulţumim cu ce avem, ca să nu-l întristăm pe fratele nostru, căci chiar dacă noi suntem atenţi, poate altcineva din familia noastră să nu fie atent, şi să distrugă bunul fratelui nostru, de aceea şi noi să respectăm principiul şi ţinta noastră în credinţă: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.”

De fapt, Biblia ne învaţă, în Proverbe 22:7 (NTR): „Bogatul domneşte peste sărac şi cel ce ia cu împrumut este slujitorul celui ce dă cu împrumutDumnezeu doreşte ca poporul Lui să fie cap şi nu coadă, ca el să domnească (Romani 5:17) peste alţii, nu alţii peste el, în Deuteronom 15:6 (NTR), Dumnezeu îşi descoperă dorinţa Sa cu poporul pe pământ: „Căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă va binecuvânta după cum v-a promis şi veţi putea împrumuta multor neamuri, dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi”. În momentul când iei cu împrumut, fie de la oameni fie din bănci, devi sclav, devii slujitorul celui ce ţi-a dat împrumutul, tu nu-L mai reprezinţi pe Domnul, tu nu mai domneşti împreună cu El din locurile cereşti, tu nu mai ai întâietatea, autoritatea, supremaţia spirituală deasupra neamurilor şi a îngerilor răi; ci, ei vor avea asupra ta, pe baza datoriei tale faţă de oamenii din lume care sunt copiii Diavolului. Biblia ne avertizeaă clar: „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, deci, robi oamenilor.” (1 Corinteni 7:23). Noi am fost cumpăraţi cu preţul nespus de mare al sacrificiului Domnului Isus, Biblia spune: „pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, ci cu sângele preţios al lui Cristosi, ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată”. Iubite cititor tu ai fost cumpărat de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos, a lua cu împrumut însemnă a te pune sub autoritatea altcuiva, a celui ce-ţi dă împrumutul, tu nu mai eşti domn cu El, despre tine nu se va putea spune: „Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi”; ci, tu vei fi rob oamenilor, întristând pe Dumnezeul care te-a cumpărat cu un preţ atât de mare!

Nici chiar a lua de la fraţi cu împrumut, căci prin asta arăţi că tu eşti dependent de oameni şi nu de Domnul Isus în care ai totul deplin (Coloseni 2:10).

Creştinii ar trebui să nu i-a nimic cu împrumut, deoarece dacă Dumnezeu vrea ca noi să facem o afacere, sau să cumpărăm un obiect casnic, ne va da El banii necesari la timpul potrivit. Noi trebuie să-L aşteptăm pe El, să ne dea resursele necesare, pentru o afacere sau pentru a cumpăra ceva, şi aşteptarea este o dovadă de răbdare, credinţă şi smerenie (Psalmi 37:4-7,Psalmi 1:25).

Un alt argument, este faptul că conform Bibliei, a da cu împrumut arată că viaţa ta este sub binecuvântare divină, care vine în urma ascultării de Dumnezeu; însă a lua cu împrumut arată că viaţa ta este sub blestem care vine în urma neascultării de Dumnezeu.



SEMNELE BLESTEMULUI Şi AL BINECUVÂNTĂRII:

  • Deuteronom 15:6„Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum i-a grăit şi vei da împrumut altor popoare, iar tu nu vei lua împrumut; şi ţi domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.”
  • Deuteronom 28:12-13„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini.”
  • Deuteronom 28:43-46„Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos; el îţi va da cu împrumut şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi coada. Toate blestemeleacestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit,pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui şi legile Lui pe care ţi le-a dat. Ele vor fi veşnic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămânţa ta.”



Dacă trăim după principiile lui Isus, daca trăim prin credinţă şi sub călăuzirea lui Dumnezeu, nu va fi nevoie sa luam bani sau altceva cu împrumut, căci El se va îngriji de noi, şi ne va da tot ce avem nevoie, dar nu ne-aparat când vrem noi; ci, când vrea El, şi când acel lucru este în armonie cu voinţa şi planul lui Dumnezeu pentru noi.

A lua cu împrumut va afecta mărturia creştină! Să ne închipuim că mergem să cerem cu împrumut bani de la o vecină, noi cu o zi înainte i-am spus despre Domnul nostru care ne-a răscumpărat şi care are grijă de noi în toate domeniile. Oare ce va zice? Ea ar putea zice ceva de genul: „Parcă spunea-i că Isus ăsta al vostru e minunat şi se îngrijeşte de voi? Cum de ceri împrumut?” (Şi exemplele pot continua.)

Astfel creştinul ce i-a cu împrumut este o proastă mărturie pentru Dumnezeu şi pentru Domnul Isus.

Poate cineva s-ar întreba: Atunci dacă ne cere cineva bani împrumut sau lucruri să nu-i dăm? Ca să nu-l facem să păcătuim? Nu, oamenii în general, nu cunosc aceste principii, de aceea noi trebuie să procedăm altfel. Domnul ne învaţă următoarele despre: ‘a da’ celui ce-ţi cere:

  • Matei 5:42 (BC): Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.”
  • Luca 6:34-36 (BC): „Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv” .

În timp ce în vechiul legământ era îngăduit să iei bani sau bunuri cu împrumut, noul legământ, care este superior vechiului, şi este pentru noi creştinii, ne învaţă altceva: „Să nu datoraţi nimănui nimic”.

Astfel se precizată clar şi fără echivoc, că un creştin nu poate lua cu împrumut, nici bani, nici alte lucruri, pentru că el doreşte să respecte acest principiu: „Să nu datoraţi nimănui nimic”, deci e vorba să nu datorăm: „nimănui”, dar se mai precizează şi că acest principiu se aplică la toate tipurile de împrumut, căci se spune să nu datorăm, „nimic”.

În final, să nu uităm principiile care ar trebui să ne călăuzească în viaţa de creştin:

  • Romani 13:7: Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.” 
  • 1 Timotei 6:7-8: Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” 
  • 1 Tesaloniceni 4:12„Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.”
  • 1 Corinteni 7:23: Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, deci, robi oamenilor.”