În relatarea despre vizita apostolului Pavel la Atena, Biblia precizează că oraşul era plin de idoli (Faptele Apostolilor 17:16). Dovezile istorice atestă existenţa a numeroase sanctuare şi a numeroşi idoli în Atena şi în împrejurimile ei.
În Faptele Apostolilor 17:21, se arată că toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo pentru un timp nu-şi petreceau timpul liber cu nimic altceva decât spunând sau ascultând ceva nou. Scrierile lui Tucidide şi ale lui Demostene vorbesc despre preocuparea atenienilor pentru discursuri şi dezbateri. Iar filozofii epicurieni şi stoici au început să discute cu Pavel în contradictoriu, chiar ducându-l la Areopag pentru a afla mai multe de la el (Faptele Apostolilor 17:18-19). De fapt, Atena era locul care reunea numeroşi filozofi, printre care epicurieni şi stoici.
Pavel a văzut că mai exista în Atena, un altar pe care era gravat: „Agnosto Theo”, adică: „Unui Dumnezeu necunoscut“ (Faptele Apostolilor 17:23, GBV 2001). Iar Pavel conchide: „Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onoraţi, pe El vi-L vestesc eu” (Faptele Apostolilor 17:23, GBV 2001). Întrebările care se ridică sunt: Cum au ajuns atenienii să se închine la Dumnezeul vestit de Pavel? Cum au ajuns ei să facă altare la acest Dumnezeu Creator (Faptele Apostolilor 17:24-28), dar pe care ei nu-l cunoșteau?
În secolul VI î.C., în Atena, un oraș cu multe zeități, era ciumă, era o molimă ce bântuia! Astfel atenienii au trimis după Epimenides din Creta, ce era poet, și chiar profet, pentru a găsi o soluție.
Epimenides din Creta a spus că ciuma bântuia printre ei și făcea ravagii, deoarece au lăsat neonorat un Zeu pe care ei L-au ignorat! Un Zeu a cărui Nume ei nu-L cunoașteau, dar pe care ei L-au neglijat, dar care este suficient de bun și de puternic să îi ajute în priviința ciumei (Vezi cartea: Veșnicia din inimile lor, capitolul 1, de Don Richardson).
Epimenides din Creta a propus prin călăuzirea ce o avea, ca atenienii să aducă a doua zi niște oi albe și negre, flămânde, să fie lăsate să umble pe iarbă, dar fiecare oaie, avea să fie urmărită de un om, și așa au făcut. Epidemines sa rugat la Dumnezeu necunoscut, ca El să facă ca unele oi să nu mănânce; ci, să se întindă în iarbă, să se culce, acelea urmau să fie jertfite. Unele oi s-au răspândit mâncând căci erau flămânde, dar mai mulți berbeci și câteva oi s-au așezat întinse pe iarbă, Epimenides le-a poruncit să construiască altare pe locurile unde au șezut oile, și pe acestea să le aducă acolo ca jertfă: Dumnezeului necunoscut.
Ca prin minune, a doua zi ciuma a început să slăbească în intensitate, într-o săptămână, ciuma a încetat.
Apostolul Pavel prin inspirație divină, citează pe profetul Epimenides, când a scris epistola către Tit, când spune: „Unul dintre ei, un profet de-al lor, a spus: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe“.
În istorie, Dumnezeu a dat darul profeției și a lucrat prin unele persoane care nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu dar se închinau la Dumnezeul Prea-Înalt, ca de pildă: Melhisedec (Geneza 14:18-24), Ietro, socrul lui Moise din Madian (Exod 3:1; Exod 18:1,Exod 18:9-10,Exod 1:12), etc.
Dumnezeu s-a folosit de oameni care L-au păstrat pe Dumnezeul Creator în cunoștiința lor, și nu s-au dedat la practici idolatre, imorale (Romani 1:20-32), și Dumnezeu s-a putut folosi de ei, ca apoi apostolii să se folosească de fundamentul pus de aceștia, pentru a Îl face de cunoscut mai în profunzime pe Adevăratul Dumnezeu.