Frații din Plymouth, învață în broșura: „Ce este adevărul?”, următoarele:

Pilat a pus această întrebare lui Isus si l-a întors spatele fără să aştepte răspunsul. A pierdut ocazia. Să nu facem ca el: a avea adevărul înseamnă a avea cheia viitorului.

Dar unde este adevărul, se zice, printre vocile felurite care se aud? Se face caz de Mahomed, de Buda, de Confucius si de alţi întemeietori ai religiilor moderne. In ceea ce II priveşte pe Isus, unii îndrăznesc să-şi spună părerea că n-ar fi fost decât un om. Se admite că El a fost un model deosebit, dar nu chiar atît de mare încît să facă să tacă raţiunea omenească.

Să-i lăsăm deci pe partizanii îndoielii. Primiţi ca adevărat mesajul cu totul unic al Bibliei, că adică Isus Hristos este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. In El, Dumnezeu a ajuns aproape de noi. In El, noi contemplăm tot ce este Dumnezeu în desăvîrşirea Sa morală. El a venit din cer ca să împlinească aici pe pămînt marea lucrare de răscumpărare. Era nevoie ca păcătoşi ca mine si ca tine, vrednici de pedeapsa veşnică, să fim mîntuiţi. Biblia este o scrisoare pe care Dumnezeu ne-o trimite ca să aflăm ceea ce nici un om nu şi-a putut închipui: Adevărul.

Nu o religie

Isus Hristos nu este o căpetenie a unei religii, aşa cum se înţelege de obicei. Creştinismul Bibliei nu este o religie printre altele. Domnul Isus este revelaţia supranaturală a singurului Dumnezeu, a Dumnezeului Celui viu. Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe TatăI" (loan 14.9). Da, Dumnezeu vrea să fie un Tata pentru toţi cei care cred în Fiul Său.

 Isus a spus lui Pilat, care avea să dea ordinul să-L răstignească: „Eu pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu" (loan 18.37).”

Iar în „Credinţa în Isus Hristos” se spune:

Nu o religie

Religia este un cuvînt şi mai uşor de folosit şi care cuprinde tot felul de ritualuri şi forme pe care le poţi respecta foarte bine, fără nici o angajare personală. Botezul, căsătoria, înmormîntarea: trei etape ale vieţii, între care cei mai mulţi dintre „credincioşi" îşi fac propria voinţă. Trei ceremonii care sînt de ajuns pentru a avea o religie foarte prezentabilă. Şi recunoaşte că acestea nu te costă prea mult: sacrifici trei zile din viaţă - şi încă, cea de la urmă nici nu-ţi mai aparţine - iar pe cele două dintîi le faci să fie nişte sărbători ale familiei, cu bucurie, cu cadouri. Şi devii sau rămîi... un bun creştin. Este uşor, nu este aşa? Ei bine, aceasta este o amăgire grozavă.

Am subliniat greșelile din acastă învățătură!

Să le analizăm în lumina Bibliei:

În primul rând, afirmația: “Primiţi ca adevărat mesajul cu totul unic al Bibliei, că adică Isus Hristos este Fiul veşnic al lui Dumnezeu”, este o erezie! Mesajul Bibliei nu este despre un Isus veșnic sau fără început, căci atunci nu ar mai putea fi numit: Fiu, ci mesajul privește pe Fiul lui Dumnezeu (Romani 1:3-4), născut din Tatăl (Ioan 1:14; 1Ioan 5:18), în început (1Ioan 2:13-14; Apocalipsa 3:14).

În al doilea rând, a spune că “Isus Hristos nu este o căpetenie a unei religii”, înseamnă a nega Biblia și faptul că ea vine de la Dumnezeu prin Isus Cristos (comp. 2Timotei 3:16; cu Apocalipsa 1:1).

Deoarece în Fapte 26:5, Iacob 1:27, apare cuvântul grecesc ,,threskeia care însemnă „religie”, şi în ambele texte se referă la închinarea la Adevăratul Dumnezeu. Cercetaţi temenul în dicţionarele de limbă greacă şi vă veţi convinge singuri. Vă dau două exemple din cele mai renumite lucrări de referinţă, din Strong şi Thryer, în Strong, ,,threskeia = religie, închinare; în Thryer, ,,threskeia = închinare religioasă, în special cea exterioară ce constă în ceremonii, disciplină religioasă, închinare.

Chiar dacă termenul apare în sensul de închinare falsă, în Coloseni 2:18, unde se vorbeşte de: „închinare [threskeia: religie] la îngeri” , sau în Iacob 1:26, unde vorbeşte de o religie exterioară, dar care nu-l face pe om să-şi înfrâneze limba, şi astfel îşi înşeală inima, religia aceasta este zadarnică.

Însă în Fapte 26:5, este vorba de forma de închinarea adevărată, închinare iudaică ce se închina la Iehova, când vorbeşte de partida fariseilor ca făcând parte din religia iudaică. Acolo Pavel spune: „cea mai îngustă partidă a religiei noastre”. Adica partida fariseilor era cea mai strictă partidă (sectă) din iudaism, mai strictă ca celelalte partide: saducheii, irodienii, zeloţii, etc.

Iar în Iacob 1:27, este şi mai clar că credincioşii creştini, au: „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl”, această religie, formă de închinare, nu este o organizaţie, sau un set de învăţături, ci este un mod de viaţă, căci în continuare versetul precizează: „să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (GBV 1989).

La fel și în GBV 2001: Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a se păstra neîntinat de lume.

Deci creștinismul întemeiat de Domnul prin apostoli este o religie!

 

Alt praf aruncat în ochii oamenilor, este la finalul publicației: „Credinţa în Isus Hristos”, unde se mai afirmă:

„Credinţa

O întrebare care să ne ducă la adevăr este cea pe care o pun acum: „Pe Cine îl crezi?" Ea merge mult mai adînc decît poţi să gîndeşti. Dacă îl crezi pe Dumnezeu atunci cînd vorbeşte, atunci Biblia, toată Biblia are autoritate, pentru că ea este într-adevăr ceea ce şi spune că este: Cuvîntul lui Dumnezeu.

Lucrurile sigure pe care le are credinţa, le scoate din mărturiile date de Cuvîntul lui Dum-nezeu:

„Şi acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l predicăm. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi, vei fi mîntuit" (Romani 10:8-9).

„Fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos" (Romani 5:1).

„ Credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care M-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (Galateni 2:20).

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu" (Evrei 11:6).

Ai tu această credinţă?”

 

Și cu alte texte despre credință, ce facem?

De pildă:

Marcu 9:23, GBV 2001: Şi Isus i-a spus: „«Dacă poţi!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 11:23, GBV 2001: “Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se face, va avea orice va spune.”

Ioan 14:12, GBV 2001: Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”.

Pe aceste texte frații din Plymouth le uită? Și dacă nu le uită, de ce ei nu fac lucrările miraculoase ale Domnului? De ce la ei nu mai au loc exorcizări sau vindecări, pentru că în acest context rostește Domnul cuvintele redate în Marcu 9:23: Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

 

Creștini adevărați sunt o religie curată care au o credință adevărată:

Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”

Fapte 16:30: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

 

Credinţă falsă:

Iacob 2:19-20: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred şi se înfioară! Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?”

 

Religia adevărată:

Iacob 1:27: Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (GBV 1989).

 

Religia falsă:

Iacob 1:26: „Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.

 

Iubite cititor, tu ce religie și credință ai?

Verifică-te în lumina Cuvântului!