Dragă cititorule, probabil faci parte dintr-o grupare religioasă, poate chiar eşti activ religios, faci anumite lucrări, cum ar fi: mersul la biserică, pomenile, participarea la sărbătorile religiose, la diferite ritualuri, etc.

Însă religiozitatea nu este tot una cu a fi plăcut lui Dumnezeu! Faptele religioase, sau faptele considerate de tine „bune”, nu sunt tot una cu faptele bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu pentru a umbla în ele! De ce?

Pentru că faptele bune, lucrările sfinte, le pot face doar cei creaţi în Isus, care au fost renăscuţi de sus (Efeseni 2:10).

La fel cum un pom sălbatic ne-altoit nu poate produce fructe de calitate astfel ca agricultorul să fie mulţumit, tot aşa cineva care trăieşte în natura lui ne-regenerată de Dumnezeu, nu poate fi plăcut lui Dumnezeu (Romani 8:5-8).

Biblia învaţă că pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, oamenii trebuie să fie născuţi din Dumnezeu. Această naştere este numită în Cuvântul lui Dumnezeu: „născut din Dumnezeu” (1Ioan 3:9), sau „născut de sus” (Ioan 3:3).

Domnul Isus a vorbit de această renaştere spirituală ca o condiţie pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu, când a spus: „Trebuie să fiţi născuţi de sus” (Ioan 3:7). Nu poţi face parte din biserica Lui, din împărăţia Lui dacă nu eşti născut de sus! Toate grupările religioase în care oamenii lor nu sunt născuţi din Dumnezeu, nu sunt biserica lui Dumnezeu, ci doar nişte grupări false, care îi amăgesc pe oameni!

Să vedem în continuare:

 

Ce este naşterea de sus şi cum pot oamenii să fie născuţi din Dumnezeu?

 

înainte de a păcătui, Adam şi Eva au văzut binele şi răul prin ochii lui Dumnezeu, pe baza poruncilor şi a călăuzirii divine. Chiar dacă ei erau goi din punct de vedere fizic, ei se vedeau prin ochii sfinţeniei şi al respectului pentru celălalt.

După ce au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, ei nu au mai văzut binele şi răul prin optica lui Dumnezeu, ci printr-o optică egoistă, de aceea imediat după cădere, lor li s-au aprins poftele egoiste şi au trebuit să-şi acopere părţile intime, să-şi facă haine, ei şi-au pierdut gândirea pură. Întreaga fiinţă a lor a fost afectată de păcat: gândirea, sentimentele, voinţa.

Toţi oamenii se trag din Adam şi Eva şi prin urmare, moştenesc natura lui Adam de după cădere (Romani 5:12).

Oamenii moştenesc un mod de gândire, de vorbire, de trăire egoist! Oamenii se nasc imperfecţi, cu o gândire, voinţă, sentimente afectate de păcat, ei văd distorsionat realităţile şi stabilesc binele şi răul prin prisma iubirii de sine, nu prin prisma iubirii lui Dumnezeu! – 2Timotei 3:1-5.

Duhul lor, inima lor, sufletul lor este fără legătură cu lumina lui Dumnezeu şi de aceea, ei au o înţelepciune carnală, animalică, drăcească, pornită spre rău (Efeseni 2:1-3; Iacob 3:13-16). Ei sunt în legătură cu dracii, care îi îndeamnă şi mai mult spre nelegiuire, iar dacă cineva ascultă de impulsurile drăceşti, va deveni tot mai animalic, carnal, păcătos, îndrăcit!

Omul născut din femeie are două probleme: 1. natura lui păcătoasă, înclinată spre rău, în care se include şi un mod de a vedea (gândi) lucrurile prin prisma egosită; 2. păcatele pe care deja le-a comis în viaţă până în momentul actual şi pedeapsa dreaptă ce o merită omul pentru nelegiuirea lui.

Soluţia lui Dumnezeu la păcatul omului şi la pedeapsa ce o merită pentru călcarea legii sfinte a lui Dumnezeu este cel din urmă Adam: Isus Cristos (1Corinteni 15:45). El a fost fără păcat, ca şi Adam înainte de cădere (1Petru 2:22), de aceea El a putut să fie o jertfă perfectă (1Petru 1:19), prin care să fie răscumpărată greşeala primului om, şi prin care oamenii să aibă a doua şansă la viaţă veşnică. De aceea, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru a lua păcatele lumii (a lui Adam şi ale copiilor lui) precum şi pedeapsa ce o meritau oamenii, adică moartea. Domnul Isus a murit pe cruce fiind pedepsit în locul nostru, cu păcatele noastre luate de El asupra Lui (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5,1Timotei 2:6; Isaia cap. 53; Ioan 1:29).

Jertfa Lui Isus este pentru toţi oamenii, însă cei care resping aceste adevăruri pierd eliberarea, şansa de a fi renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu! Dar oamenii care aud Cuvântul lui Dumnezeu, care îşi d-au seama că au călcat legea lui Dumnezeu, care se căiesc, regretă propriul păcat, propria nelegiuire, şi îşi pun încrederea în jertfa lui Isus pentru a obţine iertarea păcatelor, nu în ritualuri religioase, nebiblice, primesc în dar iertarea păcatelor! – Romani 6:23; Fapte 3:21; 20:21.

Iertarea cât şi naşterea din Dumnezeu, când are loc schimbarea naturii vechi cu cea nouă, se obţine efectiv intrând în apa botezului şi scufundându-ne în Isus, după ce omul s-a căit de păcate şi şi-a pus încrederea în jertfa lui Isus Cristos (Fapte 2:38; 8:12; 22:16). Acolo, în apa botezului este prezent sângele lui Isus şi Duhul lui Dumnezeu (1Ioan 5:6-8), care vor curăţi pe om de păcatele comise în trecut, dar mai mult decât atât, prin ele omul va fi renăscut (1Petru 1:1-3). Astfel, duhul lui, inima lui, vor fi pătrunse de Duhul Sfânt, vor fi schimbate (Evrei 10:22). Mintea lui va începe să privească lucrurile prin optica lui Dumnezeu, acel om va fi legat la lumina lui Cristos (Efeseni 2:1-10). Odată ce natura lui veche moare, acesta primeşte o nouă natură: Duhul lui Dumnezeu, care are calităţile lui Dumnezeu astfel, este rezolvată şi a doua problemă a omului (Romani 6:2-5; Coloseni 2:11-12; 2Petru 1:1-4).

Din fiu al satanei, cu o gândire animalică, egosită, drăcească, omul devine un copil al lui Dumnezeu, care seamănă cu Adam înainte de căderea lui în păcat (Galateni 5:19-23; 1Corinteni 6:9-11; Efeseni 4:19-24).

Deoarece, un anumit soi de sămânţă dă naştere la acel tip de plantă nu la alta, adică, dacă semeni grâu culegi grâu (Geneza 1:11), tot astfel: „Ce a fost născut din carne, este carne; şi ce a fost născut din Spirit, este Spirit.” (Ioan 3:6).

Astfel, naşterea de sus este primirea unei alte naturi, cea cerească, divină (2Petru 1:4), duhul tău este înnoit (Tit 3:5; Efeseni 4:23), iar Duhul Sfânt care este sămânţa Tatălui ceresc, lucrează în credincios o personalitate cu calităţile Lui (1Ioan 3:8,1Ioan 3:9), este începutul unei vieţi noi. Ai început tu o astfel de viaţă?

Iubite cititor, întreabă-te în mod serios: Eşti tu născut din Dumnezeu?

Dacă nu, nu sta nepăsător căci te joci cu viaţa ta şi cu Cuvântul lui Dumnezeu, TU TREBUIE SĂ TE NAŞTI DIN DUMNEZEU!