Acest articol s-a scris pentru candidaţii la botez, ca să aibă o lumină clară, asupra punctelor esenţiale care privesc botezul: Ce este el? Ce implică el? Ce responsabilităţi atrage cu sine botezul? Ce realizează el? Şi să se verifice personal, dacă este pregătit pentru botez?

Acest articol este dezvoltată după cum urmează:

 

v Ce este botezul?

v De ce să mă botez?

v Cum pot să ştiu dacă sunt pregătit de botez?

v Ce realizează şi ce implică botezul?

v Concepţii eronate despre botez?

v Cum trebuie să mă raportez la lucrători şi la adunare?

v Este botezul în apă totul?

v Cum să ne păstrăm în Cristos?

 

Ce este botezul?

Botezul în apă este o scufundare completă în apă, pentru o clipă, care se face ‘în numele lui Isus Cristos’ mediatorul Noului Legământ, de către cei care s-au căit de păcate şi au crezut în Domnul Isus Cristos (Fapte 2:38; Fapte 8:12,Fapte 8:16; Fapte 10:44; Fapte 19:5; Romani 6:2; Galateni 3:27).

Prin botez noi murim faţă de păcat, şi suntem îngropaţi împreună cu Cristos când suntem scufundaţi în apă; iar când ieşim din apă, înviem la o viaţă nouă pentru Dumnezeu. Astfel botezul este o moarte, o îngropare şi o înviere împreună cu Cristos în locurile cereşti (Romani 6:2-11; Coloseni 2:12; Efeseni 2:4-6).

Botezul este şi circumcizia lui Cristos, adică o dezbrăcarea de carnea păcătoasă (firea păcătoasă), noi murind faţă de păcat, lume, iar omul cel vechi este răstignit cu Cristos în botez (Romani 6:2-6; Coloseni 2:11-12).

De asemenea, botezul este cererea către Dumnezeu a unei conştinţe bune, prin învierea lui Isus Cristos (1Petru 3:21). Botezul în apă mai este „baia renaşterii”; unde are loc şi lucrarea de înnoirea făcută de Spiritul Sfânt (Tit 3:5).

Ce mai realizează botezul în apă? În botezul în apă, ne naştem de sus (Ioan 3:3-5), şi primim în botez iertarea păcatelor (Fapte 2:38; Fapte 22:16), în apa botezului lucrează Spiritul Sfânt şi sângele lui Isus (1Petru 1:2-3; 1Ioan 5:8), curăţindu—ne, sfinţindu-ne, regenerându-ne omul lăuntric, devenind astfel făpturi noi (2Corinteni 5:17; Efeseni 5:26-27). Astfel acolo are loc curăţirea inimii de o conştinţă rea (Evrei 10:22) şi îmbrăcarea cu Cristos (Galateni 3:27). 

Iar după botez, suntem primiţi ca membrii în adunarea lui Dumnezeu (Fapte 2:38-47), ca mădulare în trupul lui Cristos, fiindcă botezul ne-a introdus „într-un singur trup” (1Corinteni 12:12). Însă în continuare să răspundem la următoarea întrebare:

 

De ce să mă botez?

Toţi credincioşii trebuie să se boteze; deoarece botezul este practicat de Domnul Isus (Ioan 3:22), şi doar dacă acceptăm să fim botezaţi, vom socoti drepte căile (metodele) divine (Luca 7:29). Botezul este parte din planul lui Dumnezeu, pe care nu trebuie să-l zădărnicim; el nu este o lucrare omenească (Luca 7:29-30).

Domnul Isus s-a lăsat botezat dându-ne un exemplu (Matei 3:13-16). Toţi cei credincioşi din poporul lui Dumnezeu s-au botezat (Luca 3:21). El a considerat foarte important botezul, încât a mers pe jos zeci de kilometri de la Nazaret la Iordan, pentru a fi botezat de Ioan Botezătorul (Marcu 1:9).

Domnul Isus, prin discipoli (ucenici), a botezat pe alţii; arătând astfel importanţa botezului. Sau poate Domnul a făcut o muncă inutilă  (Ioan 4:1-2)? Chiar Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus prin coborârea Spiritului Sfânt şi prin vocea din cer care s-a auzit atunci (Luca 3:22).

Apostolii l-au poruncit, practicat şi au învăţat despre botez (Fapte 2:38,Fapte 2:41; Fapte 16:33; Fapte 19:1-6; Romani 6:2-5). Adunarea creştină primară nu a conceput niciodată ca vreun credincios să rămână ne-botezat (Fapte 2:38; Fapte 22:16).

În Evrei 6:1-4, învăţătura despre botez, este pusă între adevărurile fundamentale pentru creştini; la fel de important ca căinţa, credinţa, punerea mâinilor, judecata, pînvierea.

Prin botez ne arătăm credinţa (Fapte 8:12), căinţa, şi primim iertarea păcatelor (Fapte 2:38). Tot prin botezul în apă când are loc naşterea din nou, devenim membri ai adunării locale a lui Cristos (Fapte 2:38-47), şi membri (mădulare) ai adunării universale (1Corinteni 12:13). Botezul este indispensabil pentru salvare (1Petru 3:21); Botezul ne face să fim una cu Domnul Isus şi îmbrăcaţi cu El (Galateni 3:26-28).

Astfel nu este suficient să spui că-l iubeşti pe Dumnezeu şi că crezi în Isus, dacă nu demonstrezi aceasta prin botez (Fapte 8:12), este ca şi cum o tânără ar iubi un tânăr, dar nu ar dori să se căsătorească cu el, ca să aibă un certificat de căsătorie, care să pecetluiască legătura lor de iubire. Este oare această iubire sinceră dacă nu merge până la capăt?

De aceea Biblia spune în 1Petru 3:21: „Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” iar în Fapte 22:16 se declară: ,,Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Astfel dacă noi îl iubim sincer pe Dumnezeu vom spune ca famenul etiopian: „…ce mă împiedică să fiu botezat” (Fapte 8:36). Însă să vedem în continuare:

 

Cum pot să ştiu dacă sunt pregătit de botez?

În Scripturile Creştine, persoanele care s-au botezat, erau acele persoane care după auzirea veştii bune (Evangheliei), erau cercetate de Spiritul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi erau străpunse în inimă (Fapte 2:37), fiind convinse de Spiritul Sfânt de păcătoşenia lor (Ioan 16:8), văzându-şi păcatul în toată mărimea lui, şi în toată scârboşenia lui, şi nevoia de salvare, se căiau de păcate, regretând şi părându-le rău de gândirea, vorbirea şi faptele rele şi întorcându-se spre Dumnezeu (Luca 15:21; Fapte 3:19). Apoi după căinţă, Spiritul Sfânt lucra în inimile lor credinţa (Romani 12:3; 2Corinteni 4:13), fiind îndemnaţi să-şi pună toată încrederea în Domnul Isus şi în jertfa Sa, spre salvarea lor (Ioan 3:16,Ioan 3:36; Romani 4:24,Romani 4:25).

Astfel, atât prin auzirea Evangheliei, cât şi a adevărurilor începătoare ale lui Cristos (Evrei 5:12; Evrei 6:1) şi a poruncilor Domnului (Matei 28:20), credinciosul devenea discipol (Luca 6:40; comp. şi cu Matei 23:15).

În Traducerea Scripturile Calea Creştină (prescurtat: SCC)., este redat astfel textul din Matei 28:19-20: Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit. Şi iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii."

 

De fapt din formularea lungă aşa cum apare în multe versiuni ale Bibliei din v. 19, care rezultă că apostolii au fost trimişi să facă ucenici ai lui Isus prin actul botezului, iar abia după aceea (conf. V. 20) să îi înveţe doctrina creştină pe care o primiseră discipolii de la Isus.

O astfel de variantă este în contradicţie cu alte pasaje scripturale (vezi: Fapte 16:32-33; Fapte 18:4-8) şi cu realitatea, ecuaţia corectă nu este să faci discipoli (ucenici) prin botez, nu, ci să faci discipoli prin învăţătură, adică cineva poate deveni discipol (ucenic, adept, urmaş) al lui Isus numai după ce învaţă şi acceptă doctrina Lui; şi o pune în practică, apoi el este botezat.

În concluzie, nimeni nu devine discipol (adept) al lui Isus prin botez, urmând ca după aceea să înveţe şi să accepte doctrina Lui; ci devine discipol prin învăţarea, acceptarea şi însuşirea în viaţa practică a doctrinei lui Isus, iar abia după aceea, el cere să fie botezat în Numele Lui, ca act vizibil prin care recunoaşte şi mărturiseşte că a devenit discipol al lui Isus prin credinţa în El şi în toată învăţătura Lui transmisă prin apostoli (Fapte 8:12-13).

De altfel şi apostolii au devenit discipoli prin învăţarea şi respectarea mai întâi a învăţăturii predate lor de către Isus, şi numai după aceea au fost botezaţi în Numele Lui; primind în final, înaintea înălţării la cer a Învăţătorului, autoritatea de a proceda la fel mai departe.

Pentru că apostolii nu au plecat şi au început să îi boteze pe oameni şi să îi facă astfel discipoli creştini ai lui Isus, urmând ca după aceea să înceapă să le predea învăţătura Lui; ci, mai întâi i-au învăţat noua concepţie a lui Isus despre salvare, apoi pe cei care au acceptat-o teoretic şi prin trăirea în conformitate cu ea, i-au botezat; plecând apoi în alte locuri pentru a forma în acest mod alţi discipoli pentru Isus. Şi numai după ce au devenit discipoli (ucenici) prin însuşirea învăţăturii lui Cristos şi prin faptul că au început să calce pe urmele Domnului Isus, să Îl urmeze (Marcu 8:34; Luca 9:23; Luca 14:25-27,Luca 14:33), se botezau (Ioan 4:1). Cu ocazia botezului, candidatul la botez, dădea o mărturie cu gura lui despre credinţa sa în Domnul Isus, prin rugăciunea în care invova Numele Domnului Isus pentru salvare (Romani 10:10), (Fapte 7:37; Romani 10:9-10; 1Timotei 6:12), ceea ce indică că el înainte de botez şi-a însuşit învăţătura creştină de bază şi şi-a pus încrederea în Domnul Isus.

Prin urmare, dacă persoana respectivă convinsă de auzirea Evangheliei şi de lucrarea de condamnare a Spiritul Sfânt se căieşte, crede cu adevărat, şi-a însuţit învăţătura lui Cristos şi o păzeşte, acea persoană este atunci vrednică de botezul în apă.

Astfel, trebuie să te căieşti faţă de păcatele tale, să le regereţi, să-ţi pară rău, primind prin Spiritul Sfânt revelaţia (descoperirea) sfinţeniei lui Dumnezeu, şi a stării tale de păcat, precum şi a modului cum priveşte Dumnezeu păcatul. Căinţa este o schimbare a minţii (în greacă: metanoia), o schimbare a modului de gândire şi aceasta va conduce binenţeles la schimbarea modului de viaţă. Dacă până când nu ai auzit evanghelia ai trăit în păcat, după ce ai auzit evanghelia şi te-ai căit, acum trăieşti în Cristos.

Împreună cu căinţa, este nevoie să crezi din inimă că Isus a murit pentru păcatele tale, şi că Dumnezeu l-a înviat dintre morţi (Romani 4:24-25; Romani 10:9-10). Însă această credinţă nu trebuie să fie doar o acceptare la nivelul minţii; ci, să fi mişcat în inima ta de dragostea lui Dumnezeu, care a dat tot ce avea mai scump ca să te răscumpere pe tine un păcătos (Ioan 3:16).

Această credinţă trebuie să fie vie şi lucrătoare, nu este vorba de o credinţă care crede doar că Dumnezeu există, sau o credinţă intelectuală, sau credinţă prin care recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Nu este suficient, Biblia vorbeşte de o credinţă ÎN EL, a te încrede în El, în ce priveşte salvarea dar şi în toate domeniile vieţii. Acest gen de credinţă se va vedea în faptele tale, nu vei mai minţi, nu vei mai fura, nu vei mai bârfi, etc. că nu mai este nevoie, o dată ce te încrezi într-un Domn care are toată autoritatea în cer şi pe pământ, şi care se îngrijeşte de toate nevoile tale.

Deci, dacă vrei să te botezi în apă, tu trebuie să-ţi pui câteva întrebări în mod serios:

Ø     Am auzit Evanghelia (Vestea bună), care îmi spune că: toţi oamenii sunt păcătoşi şi pierduţi; şi că nu poţi fi mântuit (iertat de păcate) prin faptele tale bune, ci doar prin harul (bunătatea nemeritată) lui Dumnezeu?

Ø     Am lăsat ca Spiritul Sfânt să mă convingă că sunt: păcătos(ă), netrebnic(ă), nelegiuit(ă), corupt(ă), pierdut(ă), duşman(ă) şi despărţit(ă) de Dumnezeu?

Ø     M-am căit de păcatele mele pe baza convingerii făcute de Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu în inima mea, am regretat păcatele făptuite şi mi-a părut rău din toată inima? Am restituit eventual bunurile furate, am reparat lucrurile pe care le-am stricat sau relaţiile distruse, am iertat pe toţi care m-au greşit, mi-am cerut iertare de la toţi cărora le-am greşit?

Ø     Mi-am pus credinţa în Isus Cristos, ca Cel ce a murit în locul meu, ca Cel ce îmi spală păcatul şi îmi dă pace cu Dumnezeu? Dovedesc faptele mele credinţă? Păşesc şi umblu zilnic prin credinţă?

Ø     Mi-am însuşit poruncile Domnului Cristos şi trăiesc potivit învăţăturii Lui?

Dacă am făcut aceste lucruri, atunci sunt apt pentru a efectua botezul în apă pentru Cristos, pentru a deveni parte din trupul local lui Cristos. Însă se ridică o altă întrebare:

 

Ce realizează şi ce implică botezul?

Botezul în apă autentic, făcut pe baza unei căinţe şi credinţe autentice realizează: naşterea din apă şi Spirit (Ioan 3:5); împlinirea întregi dreptăţi (Matei 3:14-15); iertarea păcatelor (Fapte 2:38; Fapte 22:16); mântuirea sau salvarea din păcat şi moarte (1Petru 3:21);  moartea, îngroparea şi învierea cu Cristos (Romani 6:3-5; Coloseni 2:12); primirea unei conştiinţe curate (1Petru 3:21); îmbrăcarea cu Cristos (Galateni 3:27); introducerea ca membru în adunarea creştină (Fapte 2:41-47).

Însă botezul implică: 1) Să-L recunosc pe Isus ca Domn şi Salvator (Fapte 5:31); să recunosc că Dumnezeu L-a înviat din morţi (Romani 10:9-10); să recunosc autoritatea lucrătorilor care mă botează, şi care ca părinţi spirituali au primit de la Domnul autoritatea de a boteza (Ioan 4:1-2; Fapte 8:12; Fapte 34-38; 1Corinteni 4:15-21). Să înţeleg că prin botez devin mădular în trupul local al lui Cristos, şi deci membru cu drepturi şi îndatoriri în adunarea creştină locală.

Să recunosc responsabilitatea ce-mi revine datorită angajamentului faţă de Dumnezeu (1Petru 3:21-4:3). Să înţeleg că trebuie să-mi duc crucea, să mă leapăd de mine şi să-L urmez pe Isus continuu, aşa dovedesc că sunt ucenic (discipol), al Domnului Isus. (Matei 16:24-26; Marcu 8:34-38; Luca 9:23; Luca 14:25-27). De asemenea, să trăiesc pentru El (2Corinteni 5:14-15), şi să aduc roadă bună (Ioan 15:8).

Unii consideră că nu mai trebuie să dea socoteală vreunei adunări, vreunui părinte spiritual, şi cred că pot duce o viaţă independentă, mergând când doresc la adunare (biserică), mergând la ce biserică vor, mergând din biserică în biserică, duminică de duminică nu-i găseşti în aceeaşi biserică.

Biblia arată însă importanţa de a fi credincioşi faţă de adunarea din care facem parte, dacă ea este credincioasă adevărului (1Timotei 3:15), tocmai de aceea Scriptura îndeamnă în Evrei 10:25: Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”

Omul nu a fost creat să-i slujească pe Dumnezeu de unul singur. Principiile Noului Legământ pun accentul pe principiul slujirii: ,,unii pe alţii”, astfel Scripturile învaţă ,,Să vă iubiţi unii pe alţii (Ioan 13:34; Ioan 15:12,Ioan 15:17; Romani 12:10; Romani 13:8; 1Tesaloniceni 4:9); ,,primiţi-vă unii pe alţii (Romani 15:7); ,,să vă sfătuiţi unii pe alţii (Romani 15:14); ,,Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi (Cina Domnului), aşteptaţi-vă unii pe alţii.” (1Corinteni 11:33); ,,îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste” (Efeseni 4:2);  ,,Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul (Coloseni 3:13); ,,Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii (Coloseni 3:16); ,,De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1Tesaloniceni 5:11); ,,Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13; Evrei 10:25); ,,să aveţi o dragoste de fraţi ne-prefăcută iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima” (1Petru 1:22).

Deci este clar că de unul singur nu putem împlini aceste principii de viaţă creştină. În limba greacă, pentru a defini viaţa credincioşilor a fost folosit termenul „KOINONIA” care defineşte o relaţie de părtăşie, o trăire în stări şi scopuri comune, ceea ce nu se poate face decât într-o adunare.

Prin urmare, trebuie să se înţeleagă din start, că botezul ne introduce într-o viaţă de trup, nu cea de persoană independentă (Fapte 2:41-47; 1Corinteni 10:16). Fiecare creştin este un mădular (1Corinteni 12:27), o piesă dintr-un mecanism, noi nu suntem făcuţi de Domnul să trăim independenţi, noi suntem făcuţi să trăim într-o familie, care are o viaţă împreună.

În cartea Fapte, creştinii sunt descrişi ca: fiind împreună (Fapte 2:1); trăind împreună (Fapte 2:44); părtăşie

spirituală împreună (Fapte 2:46); conducătorii adunării erau împreună (Fapte 3:1); cereau ajutor de la Dumnezeu împreună (Fapte 4:24); la întruniri erau împreună în acelaşi loc (Fapte 5:12); noi trebuie să-l glorificăm pe Dumnezeu împreună (Romani 15:6); să ne luptăm în rugăciune împreună (Romani 15:30); să lucrăm în câmpul Evangheliei împreună (1Corinteni 3:9; Filipeni 2:22; Filipeni 4:3; Coloseni 4:11); să suferim împreună, să ne bucurăm împreună (1Corinteni 12:26; 2Corinteni 1:24; Filipeni 2:18); să simţim împreună cu alţii (1Timotei 6:18); trebuie să urmărim: neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată (2Timotei 2:22). Toate acestea împreună deoarece în cer vom fi împreună (1Tesaloniceni 4:17).

În concluzie, nici un mădular, nu poate trăi fără restul organelor, din trup, mâna nu poate trăi independent, nici gâtul, nici picioarele, etc. ci toate au nevoie de capul, dar şi de restul mădularelor (vezi 1Corinteni 12:12-27).

 

Cum trebuie să mă raportez la lucrători şi la adunare?

După modelul Domnului Isus, cu ocazia botezului în apă, credinciosul primeşte şi Spiritul Sfânt, prin botez credinciosul se uneşte cu Cristos, se îmbracă cu El şi experimentează naşterea din apă şi Spirit, adică naşterea de sus. Astfel credinciosul este acceptat în comunitatea locală ca membru, el devenind atât mădular din trupul universal al lui Cristos cât şi din cel local (Fapte 2:40-47; 1Corinteni 12:13).

Cel botezat, acceptând să fie botezat de fraţi, el prin botez recunoaşte în primul rând, pe Cristos ca şi cap, şi pe Dumnezeu care L-a înviat dintre morţi. Dar el recunoaşte trupul lui Cristos, rânduiala trupului, şi recunoaşte părintele sau părinţii lui spiritual; cât şi autorităţile existente în trup prin fraţii rânduiţi de Dumnezeu şi prin urmare, înţeleg că trebuie să se supună şi să asculte de ei în limitele Cuvântului lui Dumnezeu (1Corinteni 4:15-21; Filimon 1:10; Evrei 13:17).

Adevărata adunare (ekklesia) nu boteză oamenii ca după aceea, ei să ducă o viaţă libertină, fie să stea acasă fără părtăşia frăţească, fie din grupare în grupare, fără a da socoteală nimănui de viaţa lui, fără a se supune unui părinte spiritual, sau rânduielii adunării locale. Fiecare creştin sănătos, va avea atât părinţi spirituali de care să asculte, cât şi la rândul lui, va trebui să facă discipoli (Matei 28:19; Ioan 4:1) şi să aibă prin urmare copiii spirituali, pe care va trebui să-i înveţe tot ceea ce Domnul Isus a poruncit.

 

Este botezul în apă totul?

Botezul în apă nu este totul, chiar dacă este făcut la maturitate, el reprezintă doar începutul pe calea lui Dumnezeu.

Însă Scripturile Creştine vorbesc de mântuire (salvare) nu doar la trecut „aţi fost mântuiţi” (Efeseni 2:8), ci vorbeşte de mântuire ca şi de un proces continuu, când spune în Filipeni 2:12: „Astfel, deci, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur...”, sau în 1Corinteni 15:2: „şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut”.

Iată este important să ne naştem din apă şi Spirit, dar este necesar să rămânem în Domnul, să trăim şi să umblăm până la capătul vieţii în Spiritul şi în viaţa de înviere a Domnului Isus Cristos (Galateni 5:16,Galateni 5:25; Filipeni 3:10).

Putem face aceasta, dacă vom căuta după naşterea din apă şi Spirit: botezul în Spiritul Sfânt [sau darul Spiritului Sfânt] botezul cu Spirit Sfânt, care se manifestă prin vorbirea în alte limbi (Fapte 2:1-4; Fapte 10:44-47), care îţi va da o putere în plus faţă de ceea ce ai primit la botezul în apă când te-ai născut din Dumnezeu.

Căci botezul în Spirit, pe lângă naşterea din Spirit, aduce următoarele abilităţi suplimentare în viaţa credinciosului, şi anume: o putere suplimentară de a mărturisi pe Isus cu îndrăzneală (Fapte 1:8). Creştinul prin vorbirea în alte limbi, primită ca dar cu ocazia botezului în Spirit, se auto-zideşte spiritual (1Corinteni 14:4), pentru a fi echipat pentru lucrare, ca ulterior să poată sluji. Creştinul vine la adunare deja zidit de propria rugăciune în alte limbi. Vorbirea în alte limbi, îl conectează îmediat la cer, la Dumnezeu, el vorbeşte taine cu Dumnezeu (1Corinteni 14:2). Astfel rugăciunea lui are o pătrundere mai bună, un acces mai bun în cer, deoarece Spiritul Sfânt călăuzeşte spiritul nostru ce să ne rugăm (1Corinteni 2:13; 1Corinteni 14:14), este o rugăciune cârmuită de Spiritul şi nu de mintea omului.

Acest botez în Spirit sau darul Spiritului este pentru toţi credincioşii în oricât de mare număr (Fapte 2:38,Fapte 2:39), şi voia lui Dumnezeu este ca toţi să-l experimenteze ca să servească mai eficient şi într-un chip destoinic şi plin de putere (Fapte 1:5-8; 1Corinteni 14:5)

Iar cei ce au experimentat botezul cu Spirit Sfânt, au nevoie şi ei să se păstreze în Cristos, prin reumplerea cu Spiritul Sfânt. Aceaste reumpleri ulterioare sunt necesare pentru a face lui Dumnezeu. Apostolul Pavel sfătuieşte în Efeseni 5:18: „...fiţi umpluţi cu Spirit (SCC), iată în fiecare zi trebuie să căutăm să fim umpluţi cu Spiritul Sfânt, să avem călăuzirea şi puterea Spiritului în noi (Romani 8:14; 15:13,19).

Apoi este nevoie ca cei botezaţi în apă în zilele noastre, este bine să urmeze modelul celor 3000, botezaţi în apă în ziua Penticostei, şi să stăruie în „învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”

Prin urmare, botezul nu este totul, el este începutul de drum, de relaţie, şi nu este o garanţie că vei rămâne etern în dragostea lui Dumnezeu. Prin botez, tu ai intrat într-o părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul (Romani 6:2-5; 1Ioan 1:3), însă dacă nu cultivi părtăşia, aceasta se va răci, şi prin păcat tu vei ieşi din Cristos, şi vei fi o mlădiţă neroditoare, care se uscă şi în final va fi aruncată în foc (Ioan 15:1-6). De aceea este important să învăţăm, cum să ne păstrăm în Cristos?

 

Cum să ne păstrăm în Cristos?

Cum să ne păstrăm în unire cu Cristos? Ce este de făcut? Este important ca tu să continui în această relaţie ce ai început-o, să nu o laşi să se răcească, să creşti în dragostea faţă de Domnul tău; prin rugăciune zilnică, prin mărturisirea păcatelor, căinţă, prin studiu din Cuvântul lui Dumnezeu, prin părtăşia cu celelalte mădulare din trupul lui Cristos, şi prin mărturisirea cu gura la ceilalţi oameni a Evangheliei (Fapte 2:42). De asemenea, să-L laşi pe Cristos să crească în tine, să te înveţe şi să permiţi călăuzirii Spiritului Sfânt în viaţa ta, în permanenţă (Ioan 14:26; 1Ioan 2:19-21,1Ioan 2:27).

După cum am văzut botezul în apă este un pas vital (obligatoriu) pentru a fi aprobaţi de Dumnezeu, şi pentru a fi salvaţi de la moarte, primind în schimb viaţa veşnică, însă nu ne vom opri aici; ci vom continua să rămânem şi să creştem în dragostea şi în harul lui Dumnezeu şi a lui Cristos (2Petru 3:18), şi vom persevera în credinţă, până la sfârşit (Matei 24:13; 1Petru 1:9).

De asemenea, este demn de ştiut, că nu toţi care se asociază cu poporul lui Dumnezeu sunt neapărat persoane spirituale (1Corinteni 3:1). Unii sunt copii spirituali (1Corinteni 3:1,1Corinteni 3:2; Evrei 5:11-14); alţii sunt în creştere, alţii sunt carnali sau fireşti (1Corinteni 3:3), tocmai de aceea a fi o persoană spirituală depinde de tine (2Petru 1:5-8), deoarece Dumnezeu îşi face partea Lui (Psalm 68:19).

Cei ce nu sunt spirituali şi nu doresc să crească spiritual, mai devreme sau mai târziu au să-şi piardă mântuirea şi statutul de copii ai lui Dumnezeu (1Timotei 5:24; 2Petru cap. 2).

Însă, iată câteva lucruri care ne pot ajuta să creştem spiritual, şi să ne păstrăm în credinţă, în Cristos, spre salvarea eternă ce va fi arătată la venirea Domnului (1Petru 1:9).

 

Primul stâlp al unei persoane spirituale?

Un om spiritual este foarte apropiat de Tatăl său ceresc prin tot felul de rugăciuni. Astfel RUGĂCIUNEA este imperios necesară pentru a fi spirituali, trebuie să ai rugăciuni calitative (adică din inimă, cu credinţă), cât şi cantitative (adică de nenumărate ori se roagă şi perseverează în rugăciune) (Iacob 1:5-6; Luca 18:1).

Ceea ce te va ajuta să ai rugăciuni pline de ardoare este să spui orice lucru Creatorului tău şi bucuriile şi necazurile; vărsaţi inima înaintea Lui (Filipeni 4:6-7; Psalm 62:8; 142:2). Poţi să-ţi îmbogăţeşti rugăciunile, citind Psalmii, sau gândind la lucruri pentru care poţi să-i mulţumeşti şi să-L lauzi, pentru calităţile Lui, pentru intervenţiile Lui din viaţa ta, cât şi rugăciunile de cerere pentru necesităţile tale, ale familiei, ale adunării şi chiar pentru a avea putere să-ţi iubeşti vrăj­maşii (1Tesaloniceni 1:3; 2Tesaloniceni 3:1; Luca 6:28).

O viaţă de credinţă biruitoare însemnă o viaţă de rugăciune, care să aibă toate tipurile de rugăciune: laudă, închinare, mulţumire, adorare, cerere, implorare, mărturisire, mijlocire pentru alţii. Rugăciunea trebuie să devină plăcerea şi desfătarea noastră, părtăşia noastră dulce cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 1:3-4), prin Spiritul Sfânt (Efeseni 2:18; Iuda 1:20).

 

Al doilea aspect important pentru progres spiritual?

Al doilea stâlp de susţinere al unui om spiritual este STUDIUL BIBLIEI, aceasta implică citire regulată şi meditare profundă (Iosua 1:8). Dacă nu ai un program de studiu regulat, întocmeşte-ţi unul, dar nu ceva mecanic, ci flexibil şi în funcţie de necesităţile tale, de exemplu când eşti descurajat din cauza unui păcat, poţi citi unii Psalmi, ca de exemplu Psalm  51, iar de pildă, când ai nevoie să înţelegi lucrarea Spiritului,  poţi citi  Faptele Apostolilor. Când citeşti Biblia, pentru a înţelege mesajul ei, puneţi următoarele întrebări: Cine spune? La cine spune? Când spune? În ce context spune? Cum se armonizează cu întreaga Biblie? Cum pot aplica EU acest pasaj? Ce îmi spune acest verset despre Dumnezeu?

Pentru a înţelege Biblia, trebuie să citim cu atenţie textul şi contextul, după aceea să verificăm şi alte traduceri ale Bibliei şi alte texte care conţin aceeaşi idee, folosind trimiterile sau o concordanţă biblică.

În primul rând, trebuie să citesc Biblia pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu (Ioan 17:3); apoi pentru ca El să-mi vorbească-călăuzească, şi să mă umplu cu cunoaşterea Voinţei Lui (Coloseni 1:9); apoi pentru a cunoaşte legea şi poruncile Lui (Psalm 19:7-11), cât şi alte lucruri folositoare pentru salvare, creştere spirituală, etc. (2Timotei 3:16-17).

Este trist că unii citesc Biblia, doar pentru a se lăuda cu cât cunosc, sau pentru a combate doctrinal pe alţii. Este trist că alţii se mulţumesc doar cu cunoştinţele Biblice acumulate înainte de botez, şi nu au o disciplină a studiului. În zilele noastre există o grămadă de ajutoare, în înţelegerea Scripturii care îi pot fi de folos, cum ar fi: Concordanţa, Dicţionare, Lexicoane, diferite traduceri ale Bibliei, broşuri, cărţi, care sunt de un real folos oricărui ucenic al Domnului. Dar mai presus de toate ajutorul Domnului prin Spiritul Sfânt, care ne poate ilumina şi pe care trebuie să-l căutăm neîncetat (Romani 8:14).

Este important să ajungi ca citirea Bibliei să devină Cuvântul profetic al lui Dumnezeu pentru tine, pentru ziua respectivă, dacă îi ceri Domnului să te călăuzească şi să-ţi vorbească, El poate să te călăuzească spre cărţile Bibliei pe care să le citeşti sub rugăciune, iar acel capitol (sau capitole) zilnic îţi va vorbi profetic pentru ziua respectivă. Dacă oamenii din lume caută călăuzire în horoscop, pentru un copil al lui Dumnezeu, Biblia ar trebui să-i vorbească zilnic în mod specific şi profetic.

 

Care este al treilea fundament pentru un om Spiritual?

Un al treilea lucru care te va ajuta să progresezi, este participarea activă la ÎNTRUNIRILE creştine, acolo eşti zidit şi încurajat (Evrei 10:24-25; Romani 1:11-12). Îndeosebi dacă eşti bărbat, ai ocazia de a edifica corpul lui Cristos, luând cuvântul pentru a instrui, descoperi taine şi mângâia (1Corinteni 14:3,1Corinteni 14:26). Chiar dacă eşti femeie şi nu poţi da învăţătură în timpul programului adunării (1Corinteni 14:34-37; 1Timotei 2:11-12); totuşi ai şi tu cel puţin un dar spiritual care va fi spre folosul tuturor dacă îl vei folosi (1Petru 4:10), înainte şi după program şi cu alte ocazii. În plus, femeile se pot ruga în adunare şi cânta spre gloria lui Dumnezeu (Fapte 1:14; Fapte 21:5).

Întrunirile organizate nu trebuie să fie singurele întruniri de părtăşie creştină, ci putem chema fraţi şi surori la noi acasă, sau putem merge noi la ei în vizită, pentru ca împreună să avem părtăşie cu Dumnezeu şi unii cu alţii.

Întrunirile trupului sunt foarte importante, deoarece ele zidesc trupul, prin ceea ce dă fiecare mădular, dacă ai un serviciu laic care nu-ţi permite să participi la toate întrunirile adunării, atunci roagă-L pe Dumnezeu, să te ajute să găseşti un serviciu convenabil, pentru a nu neglija părtăşia trupului lui Cristos (Evrei 10:25).

 

Care este al patrulea aspect important pentru omul spiritual?

Cântările sunt o parte integrantă a închinării noastre, şi un stâlp pentru viaţa noastră spirituală. Acestea au făcut parte din închinare şi în Vechiul Legământ (2Samuel 6:5; 1Cronici 23:5; 1Cronici 15:22; 1Cronici 16:5-6; 1Cronici 25:1-7), şi fac parte şi în Noul Legământ (Efeseni 5:18-19). Cântările trebuie sa-L laude pe Dumnezeu Tatăl prin Isus Cristos şi sa Le aducă Lor onoare şi slava (Psalm 149:1; Ioan 5:23; Apocalipsa 5:9,Apocalipsa 5:12-13; Apocalipsa 15:3-4) dar pot fi şi cântece spirituale care evoca relatări biblice sau alte lucruri din viaţa credinciosului (Exod 15:1-21; Psalm 51:73; etc.).

Pe lângă cântările ce le cântăm în adunare, se pot cânta oriunde nu numai la întrunirile creştine (Psalm :149,Psalm :150). Cântarea de laudă poate atrage prezenţa lui Dumnezeu (Psalm 22:3); sau descoperirea (revelaţia) şi profeţia (2Regi 3:15-16), atitudinea noastră ar trebui să fie ca a lui David care a spus în Psalm 119:164: „De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.” Este foarte important ca creştinii să înţeleagă că mai importantă este închinarea şi lauda, decât lucrarea pentru Dumnezeu. Lucrarea pentru Dumnezeu este binecuvântată, când ea vine ca urmare a laudei, ca rezultat al închinării noastre, când mergem în lucrarea Domnului venind din prezenţa Lui (2Cronici 20:22).

 

Care este al cincilea aspect important pentru a rămâne în Cristos?

Al cincilea stâlp al unei persoane spirituale este postul, care este o disciplină importantă a creştinului, şi acesta poate fi de mai multe feluri: abţinerea de la întrebuinţarea mâncării şi a băuturii de orice fel pentru un timp hotărât (Estera 4:16; Matei 4:2). Din unele pasaje ale Bibliei s-ar lasă sa se înţeleagă şi un post parţial, adică abstinenţa de la unele alimente, ca carnea de exemplu (Daniel 1:8-16; Daniel 10:2-3); dar postul care reiese clar din Biblie, cât şi din etimologia cuvântului este abstinenţa totală de la mâncare şi băutură.

Postul este pentru Tatăl ceresc (Matei 6:18), cu scopul de a împlini o lucrare (Geneza 24:38; 1Samuel 14:24-26; Fapte 23:12-21), mai este pentru: auto-disciplinare (2Samuel 11:11), pentru plângerea păcatului şi o manifestare a căinţei (Ezechiel 9:5; Ezechel 10:1,6; Ioel 1:14-15; Ioel 2:1,Ioel 2:12-17), pregăteşte calea spre primirea revelaţiei (Exod 34:28; Luca 2:37-38), şi caută intervenţia divină (1Samuel 7:1-12; 2Cronici 20:1-29), el ne poate ajuta pentru obţinerea unor biruinţe spirituale (Matei 4:2-11; Fapte 13:2-3), cultiva mai mult stăpânirea de sine şi alte virtuţi (Filipeni 4:11-13), deoarece postul este opusul lăcomiei. Postul mai are ca scop pregătirea pentru lucrarea misionara şi călăuzirea în aceasta (Fapte 13:2-3) şi pentru numirea de bătrâni în adunare (Fapte 14:23), etc.

Însă fiecare însă trebuie sa ţină cont de propria sănătate, putere, când doreşte să ţină post (Fapte 9:9), şi să caute călăuzirea Domnului, deoarece Biblia nu fixează zile speciale de post. Cu toate acestea creştinul adevărat nu va uita de post, căci Domnul Isus a spus: „când postiţi” (Matei 6:16) nu a spus: „daca postiţi”, arătând astfel ca postul este o însuşire a ucenicilor lui. Iar apostolul Pavel, care spune să-l imităm pe el (1Corinteni 11:1), era în „posturi adesea” (2Corinteni 11:27). Iar Isus spune că dacă dreptatea noastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor şi fariselor (care posteau de două ori pe săptămână - Luca 18:12) cu nici un chip nu vom intra în împărăţia cerurilor (Matei 5:20). Pe lângă toate acestea postul adevărat este însoţit de dărnicie şi rugăciune (Isaia 58:4-7,Isaia 58:10; Fapte 13:2-3), şi trebuie făcută în ascuns (Matei 6:16).

 

Care este al şaselea aspect important pentru a rămâne în Cristos?

Meditaţia, reflecţia, cugetarea, este al şaselea stâlp pentru a rămâne în Cristos. Acesta este important pentru a înţelege, a pătrunde în adâncime, a face ordine în gânduri, a memora.

Putem medita la Dumnezeu şi acţiunile Lui din Biblie şi din viaţa noastră (Psalm 143:5); putem cugeta la Cuvânt (Psalm 1:2; Proverbe 16:20); la creaţia lui Dumnezeu (Geneza 24:63); la timpurile ce le trăim (Luca 12:54-56); la viaţa noastră (1Corinteni 11:31; 2Corinteni 12:5); la ceea ce este drept (Luca 12:57), etc.

 

Care este al şaptelea aspect important pentru a rămâne în Cristos?

Un lucru indispensabil pentru o persoană spirituală este predicarea evangheliei şi a face discipoli (Matei 24:14; 28:19-20; Ioan 4:1). De altfel mărturisirea este un element al vieţii de ucenic (Matei 10:32-39), ea este şi o componentă a armurii spirituale este să fim încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii (Efeseni 6:15). Dacă avem în inimă adevărul, îl vom predica cu zel, ori de câte ori avem ocazia, şi Dumnezeu ne deschide o uşă de Cuvânt (Coloseni 4:3-4). Cât şi vom susţine eforturile de Evanghelizare organizate în adunarea noastră.

 

Care este atitudinea unui om spiritual în situaţii dificile?

Indiferent în ce situaţie te afli, poate că eşti departe de adunare, eşti singur poate închis, bolnav la pat, NU UITA, Dumnezeu este aproape de tine, nu te va părăsi (Fapte 17:27; Isaia 41:10). Doar păcatul ne va despărţii de Dumnezeu (Isaia 59:1-2), nici distanţa faţă de fraţi, nici închisoarea, nici atacurile demonilor, nici strâmtorările, nici moartea, nici nimic nu se poate interpune între relaţia ta cu El (Romani 8:35-39). Chiar dacă nu ai Biblie, nu poţi beneficia de asocierea cu fraţii, poate că nu poţi nici predica, fiind izolat. Totuşi nimeni nu te poate izola de Dumnezeu, nimeni nu te poate opri să reflectezi la Cuvântul Său care este în inima ta, sau te rogi şi astfel să te apropii de Tatăl tău plin de iubire (Deuteronom 4:7; Psalm 5:1). Nu uita niciodată, Dumnezeu şi Domnul Isus Te iubesc!!! (Ioan 3:16; Ioan 16:27; 2Corinteni 5:14; Tefania 3:17; Ieremia 31:3).

În concluzie, a te păstra în Cristos, însemnă a te păstra în relaţia cu El, cu trupul Lui, în relaţia cu Cuvântul şi poruncile Lui!

În concluzie, botezul trebuie să ne ducă la a duce o viaţă responsabilă, în care omul „să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu” (1Petru 4:2). Dar el mai implică trăirea într-un trup, într-o familie, după principiile stabilite de Cristos prin apostoli pentru familia Domnului. Şi cu siguranţă că Dumnezeu ne va sprijini şi ajuta în toate domeniile, ca noi să umblăm în ascultare de El (1Petru 5:6-11), şi într-un chip vrednic de chemarea sfântă pe care am primit-o (Efeseni 4:1-6).

 

Astfel, în final, întreabă-te:

 

v M-am căit de păcate cu adevărat şi nu le-am mai practicat după aceea ?

v Am o credinţă în Isus Cristos, care produce roade în viaţa mea?

v M-am botezat în Numele lui Isus Cristos?

v Sunt hotărât să rămân, şi să cresc, în dragostea lui Dumnezeu lăsându-L pe Cristos să lucreze în mine şi prin mine?