Unii oamenii (modaliștii) cred că o singură persoană: „Dumnezeu” dar care are trei titluri: de Tată, de Fiu, de Duh!!! Doar El singur a creat fără intermediari!!! Ei aduc ca argumente: Isaia 44:24; Isaia 45:5-6,Isaia 45:12; Ieremia 10:12; Ieremia 27:5, etc.

Iar alții (trinitarienii) cred că există trei „creatori”: Tatăl, Fiul și Duhul, ei argumentează folosind unele pasaje ca: Ioan 1:1-2; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:2, etc.

 

Care este realitatea?

Să analizăm argumentele lor pe rând:

& Isaia 44:24„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?”

Vezi, cum spuneţi voi că Tatăl prin Fiul a creat cerul şi pământul, când Dumnezeu spune: „Eu singur am desfăşurat cerurile”? Aşa că, Cuvântul din Ioan 1:1-3, nu este decât o manifestare a lui Dumnezeu. Asta spun de obicei modaliştii cu înfocare.

Însă ei uită că Biblia nu se contrazice; ci, se completează; şi ei uită un lucru esenţial; contextul, care de obicei ne ajută să înţelegem sensul corect al textului Biblic. Astfel, acest text dacă îl citim în context, observăm că Dumnezeu pune în contrast Dumnezeirea şi lucrarea Lui, cu idolii, cu dumnezeii falşi, cu dumnezeii străini (vezi Isaia 44:8-9,Isaia 44:14-25). Astfel, cu alte cuvinte, sensul textului este acesta: ‘Eu singur, fără ajutorul dumnezeilor străini am desfăşurat cerul, cine dintre ei era cu Mine?’.

& Isaia 45:5-6,Isaia 45:12: „Eu sunt Domnul şi nu mai este altul, în afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti. Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că în afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul şi nu este altul…Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor. (vezi şi Isaia 48:13)

& Ieremia 10:12: „Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.”

& Ieremia 27:5:  „Eu am făcut pământul, pe oameni şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins şi dau pământul cui Îmi place.” (vezi şi Ieremia 32:17)

Citind în contextul din Isaia (vezi Isaia 45:1-5,Isaia 45:20-21Isaia 46:1-11), observăm că Iehova îşi dovedeşte identitatea de Dumnezeu, arătând că El singur a creat, El a profeţit şi s-au împlinit spusele Lui, El a mântuit; El va elibera pe Israel prin Cirus, etc. Toate aceste însuşiri, îi dau dreptul fără tăgadă să spună despre Sine: că doar El singur este Dumnezeu, şi aşa este, cred că nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică.

Iar afirmaţia pe care o face Dumnezeu în contextul din Ieremia 10, este pus în contrast Dumnezeu Cel viu, Creatorul cu dumnezeii falşi (vezi v. 3-15), iar în Ieremia 27, (vezi v.4-6), o face pentru a-şi arăta dreptul de a conduce şi a hotărî cine va domina (conduce) ţările existente în jurul lui Israel. Pentru că, Dumnezeu a creat, El are dreptul şi puterea, de a da ţările respective (Israelul, Moabul, Edomul, etc.) pe mâna lui Nebucadneţar.

Însă modaliştii pun pe degetul pe fraza: „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor”, şi spun: vedeţi, El cu mâinile Lui a făcut cerul nu prin Isus. Tot la fel pământul şi ce este pe el, căci Dumnezeu a spus: „Eu am făcut pământul, pe oameni şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins.

Însă Biblia nu se contrazice şi se completează. Astfel tot Biblia afirmă că Dumnezeu a creat prin: Înţelepciune (Proverbe 8:22-31); prin puterea Lui, prin înţelepciunea Lui, prin priceperea Lui. (Ieremia 10:12); prin Cel întâi-născut (Coloseni 1:15-17); prin Cuvântul Său şi suflarea Sa (Psalm 33:6; Ioan 1:1-3); prin Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 11:3); iar în textele mai sus arată că prin „mâinile”; „puterea”; „braţul” (Isaia 45:12; Ieremia 27:5). Cum am mai spus, şi o repet, noi trebuie să acceptăm toate afirmaţiile Bibliei ca fiind adevărate. Acum se ridică întrebarea: aceste mijloace sau instrumente de care Dumnezeu s-a folosit la creiere, este vorba de o manifestare a Fiinţei Lui, părţi din El, sau sunt descrieri ale altor persoane prin care Dumnezeu a creat totul?

În primul rând, trebuie să facem precizarea, că meritul şi calitatea de Creator Îi revine lui Dumnezeu, cel care a plănuit, a avut voinţa aceasta, a ordonat, a iniţiat, a dat putere şi astfel titlu de Creator (Făcător) îi revine Lui (Apocalipsa 4:11; Evrei 3:4; Isaia 45:11,Isaia 45:18; Ioan 5:19). Nici lui Cristos; nici Spiritului Sfânt, nu i se dă titlu de Creator, cu toate că ei au participat la creaţie (Geneza 1:2; Psalm 33:6; Coloseni 1:15-17; Isaia 40:13).

De pildă, nu Solomon personal a zidit templul, dar el este considerat că l-a zidit, deoarece el a primit planul, el a ordonat, şi el a finanţat lucrarea şi coordonat. Biblia face următoarele afirmaţii despre Solomon: „Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului… În timp de şapte ani a zidit-o Solomon… Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului” (1Regi 6:2,1Regi 6:38; 1Regi 7:51).

Dar să revenim, ce vrea să spună Dumnezeu când afirmă că a creat lumea prin: Înţelepciunea Sa, puterea Sa, priceperea Sa, cuvântul Său, suflarea Sa, mâinile Sale, braţul Său?

Aceste afirmaţii nu anulează textele care indică că Dumnezeu a creat prin Isus şi prin Spiritul Său. Deoarece, Isus a fost puterea lui Dumnezeu, înţelepciunea Lui, priceperea Lui (vezi Isaia 11:2; Mica 5:4; Fapte 10:38).

Însă să ne gândim puţin, dacă un patron spune: ‘consilierul meu este mâna mea dreaptă’ înţelegem oare că acest consilier nu e o persoană? Sau dacă  o soţie spune: ‘soţul mea este înţelepciunea mea şi puterea mea’ să credem că soţul nu e o persoană, chiar dacă despre el se spune că este putere şi înţelepciune? Dacă un preşedinte spune despre prim ministru: ‘el este braţul meu drept’ să tragem concluzia că prim ministru nu este o persoană?

Tot aşa în Biblie găsim că: Cuvântul este Isus (Ioan 1:1-3,Ioan 1:14; 1Ioan 1:1-4; Apocalipsa 19:13); suflarea lui Dumnezeu, este Spiritul Sfânt (Iov 33:4); Înţelepciunea este tot Isus (1Corinteni 1:24; Proverbe 8:12,Proverbe 8:22-31); priceperea poate fi Isus (Proverbe 8:1,Proverbe 8:12,Proverbe 8:22-31; 1Corinteni 1:24), sau Spiritul Sfânt (Iov 32:8); puterea poate fi Domnul Isus (1Corinteni 1:24); sau Spiritul Sfânt (Fapte 1:8); mâinile lui Dumnezeu sau braţul Lui pot fi, fie Isus (Isaia 53:1-3; comp. Isaia 51:5 cu Ioan 5:22); fie Spiritul Sfânt (Isaia 63:10-14; compară Matei 12:28 cu Luca 11:20).

Există texte în care braţul lui Dumnezeu apare ca ceva distinct de Dumnezeu:

& Psalm 98:1: „Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel Sfânt I-au venit în ajutor.

& Isaia 39:10: „Iată Stăpânul, DOMNUL va veni cu putere şi braţul lui va domni pentru El…” (BCR).

& Isaia 59:16: „El vede că nu este nici un om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte.”

Iată Domnul Isus este numit braţul lui Iehova care domneşte în locul Lui, în mod asemăntor când Dumnezeu spune: „Eu cu mâinile Mele am întins cerurile”, este posibil să se refere în mod figurat la Fiul şi la Spiritul Sfânt ca braţe ale Sale.

Un scriitor al bisericii, Ireneu (Irineu) din Lyon (115-190 d.C.). În lucrarea: „Cinci Cărţi împotriva Ereziilor” (182-189 d.C.), interpretează textul: „Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră”, că trebuie văzut ca un dialog al Tatălui sau ca o adresare a Sa, către Fiul şi către Duhul Sfânt, pe care, Irineu Îi numeşte alegoric „Mâinile lui Dumnezeu” (cf. Erezii 5: 1,3; 5:5, 5:28, 1). Deci iată un scriitor al bisericii, care susţine că atât Fiul cât şi Duhul Sfânt pot fi numiţi ‚mâna lui Dumnezeu’.