Ai fost „botezat” în numele unui „alt Isus” care este şi Tată şi Fiu şi Duh?

Sau:

Ai fost botezat în Numele lui Isus: unicul Fiu a lui Dumnezeu?

 

Ewald Frank urmaş a lui W.M. Branham, explică textul din Matei 28:19, astfel: ,,Cine citeşte cu atenţie, constată că aici este vorba de Numele în care să se facă botezul şi nu despre trei titluri: Tatăl este un titlu, Fiul este un titlu şi Duhul Sfânt este un titlu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei forme de descoperire sau numiri ale Aceleiaşi Persoane. Deci este vorba despre unicul Nume, pentru că Isus a spus: ??? Botezaţi-i în Numele (singular)”, şi nu în Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aşa cum se face astăzi peste tot. Cuvântul Nume apare la singular şi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie să aibă un Nume. Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevăraţi.” - extras din "CONCILIUL", de Ewald Frank.

De aceea branhamiştii, modaliştii, consideră ca şi trinitarienii de altfel, că botezul: “în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, este totuna cu “botezul în numele Isus”!!!

Dovada lor este compraţia dintre Matei 28:19 şi Fapte 2:38.

Atât trinitarienii, modaliştii, branhamiştii, spun că fac un botez: “în numele lui Isus”, însă în realitate ei se botează în numele unui Isus care este şi Tată şi fiu şi Duh, pentru ei este totuna!!!

 

Însă este explicaţia lui EWALD Frank corectă?

1. Nu, explicaţia că în Matei 28:19, sunt trei titluri dar un singur nume, este o fantezie gramaticală şi religioasă!!!

Această explicaţie nu este valabilă deorece: ,,numele”, în greacă: „onoma”, la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt, adică se subînţelege că autorul a vrut să spună: ,,în numele Tatălui şi în numele Fiului şi în numele Sfântului Duh!” dar pentru că nu avea rost să repete, el a spus doar: „în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”. Căci acelaşi cuvânt din greacă: „onoma”, apare şi în pasajele din Apocalipsa 13:8; 17:8, unde ,,numele”, la singular, se referă pe rând la numele fiecărui om care nu va fi salvat, adică la mai mulţi oameni.

De asemenea, expresia la singular: „numele”, apare de două ori în Geneza 48:16, şi este la singular în ebraică, ca şi în greacă, în Septuaginta, cu toate că se referă la mai multe persoane. Astfel numele în greacă: „onoma”, la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt.

În concluzie, Numele de Isus, nu este al Tatălui şi al Duhului Sfânt; ci, doar al Fiului Celui-Prea-Înalt (Matei 1:21; Luca 1:31,Luca 1:32; Apocalipsa 14:1), astfel explicaţia lui Frank nu este valabilă.

2. Un alt motiv, pentru care explicaţia de mai sus nu este valabilă, este pentru că fraza: ,,botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, este o interpolare, o adăugire şi nu face parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu!!!

Lucru recunoscut şi de Ewald Frank, în cartea ,,Provocarea” la p.63, unde se spune: „Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…”.

Dacă Matei 28:19, este declarat ca fiind o falsificare de către, citez: “cercetarea critică, în unanimitate”, lucru cunoscut şi recunoscut de Ewald Frank! Atunci de ce, el Îl foloseşte ca argument, ca să susţină trei titluri şi un nume??? El îşi bazează doctrina pe un fals, descris de el ca fiind ,,o falsificare”! Astfel, el se contrazice singur!!! Ce încrede să avem în lideri care se contrazic pe ei înşişi!!!

 

Care este adevărul despre Matei 28:19?

Dar din toate timpurile a existat acest pericol de a nu ţine învăţăturile date de Domnul Isus prin apostoli (Fapte 1:2), ci să ţinem alte învăţături promovate de învăţători falşi, care au mers până acolo încât au încercat să falsifice chiar şi Sfânta Scriptură. Această falsificare a formulei de botez, introducerea frazei „botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”, în textul Bibliei, a avut loc prin sec. II d.C., şi nu aparţine naraţiunii originale scrise de apostolul Matei sub inspiraţie. Acestă modificare a avut loc în sec. II d.C. conform cu unii cercetători:

- Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul [Iustian a trăit între anii 100-160 d.C.]. Ei susţin că iniţial formula de botez a fost „în Numele lui Isus”, dar ulterior odată cu introducerea doctrinei trinităţii, şi formula de botez s-a schimbat, inserându-se fraza: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

- Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”  în secolul al-II-lea d.C. Deci după moartea apostolilor.

Anumiţi cercetători recunosc că fraza despre botezul întreit, din textul din Matei 28:19, este o interpolare.

Astfel, să mergem la a doua mare categorie de dovezi că acest „botez” în numele treimi, este unul fals.

Textul din Matei 28:19,Matei 28:20, redat corect ar fi:

V.19: Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile;

V.20: învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit. Şi Iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii”.

Este şi logic că nu putem face ucenici sau discipoli prin botez, aşa cum spune textul falsificat: Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit”. Nimeni nu poate face ucenici: „botezându-i”, ca apoi să-i învăţăm: „să păzească tot ce v’am poruncit” !!!

Ucenicii sau discipolii se fac prin învăţătură, şi doar după aceea, aceştia sunt botezaţi. Conform Scripturii, deci devii ucenic prin învăţătură căci este scris despre Domnul, că: „Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan” (Ioan 4:1). Este interesant că Scriptura nu spune: „ face ucenici prin botez”? Nu prima dată Domnul Isus făcea ucenici prin învăţătură şi apoi după ce deveneau ucenici, după ce Îl urmau, îi boteza!

Ucenicizarea se face prin învăţarea adevărurilor începătoare ale lui Cristos, a doctrinelor elementare a adevărului (Evrei 6:1,Evrei 6:2), a poruncilor Domnului (Matei 28:20), şi apoi prin împlinirea lor în viaţă, din dragoste şi prin credinţă (Luca 6:40; Galateni 5:6). Aşa îţi vei arăta dragostea faţă de Mântuitorul Isus (Ioan 14:15,Ioan 14:21-24; 15:10-14; 1Ioan 5:3).

Atunci înţelegem ce a vrut să spună Domnul în Matei 28:19, ca apostolii să meargă să facă discipoli (ucenici) din oamenii tuturor naţiunilor, şi să îi înveţe pe aceştia tot ceea ce El, le-a poruncit lor. Astfel ei devenind ucenici prin învăţătura Domnului, trebuia ca şi ei, la rândul lor, să facă ucenici. De ce? Pentru că una dintre poruncile Domnului pe care ei au învăţat-o este: Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile. Cum puteau ei s-o împlinească? Învăţându-i şi ei pe alţii, tot ceea ce Domnului Isus a ordonat! Şi astfel fiecare nou ucenic, urma să facă alţi ucenici prin învăţătură, ascultând de porunca Domnului de a merge şi a face discipoli (ucenici).

Acesta este sensul adevărat al textului din Matei 28:19.

Poruncile Lui din Evanghelii, sunt doar câteva şi au legătură cu fundamentele vieţii de creştin, nu sunt lucruri neimportante care putem să le învăţăm după botez, ci tocmai aceste porunci trebuie predate ucenicului înainte de botez:

Să-L iubim pe Dumnezeu în mod deplin, cu toată fiinţa noastră, şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine (Matei 22:37-40; Marcu 12:29-34; Luca 10:27). Să nu te mânii pe fratele tău (Matei 5:22,Matei 5:23); Să nu pofteşti o persoană de sex opus (Matei 528); să nu divorţezi din alt motiv decât desfrânarea (Matei 5:32); să nu faci jurăminte (Matei 5:34); să nu vă împotriviţi celui care vă face rău (Matei 5:39); fă mai mult bine decât ţi se cere (Matei 5:40,Matei 5:41); celui ce-ţi cere dă-i, nu te întoarce de la cel care îţi cere împrumut (Matei 5:42); iubeşte-ţi duşmanul (Matei 5:44); practică milostenia şi rugăciunea în ascuns, nu una făţarnică (Matei 6:1-6), posteşte în ascuns (Matei 6:16-18); nu vă strângeţi comori pe pământ, ci în cer (Matei 6:19,Matei 6:20); nu vă îngrijoraţi, căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu (Matei 6:25-34); nu judecaţi (Matei 7:1-5); nu risipiţi lucrurile sfinte la oamenii care nu le preţuiesc (Matei 7:6); nu vă îngrijoraţi, cu privire la ce veţi vorbi când ajungeţi în faţă stăpânirilor (Matei 10:19,Matei 10:20).

Cine voieşte să vină după Isus, trebuie să se lepede de sine şi să-şi i-a crucea şi să-l urmeze încontinuu (Matei 16:24; Marcu 8:38); este interzis divorţul cu excepţia motivului de desfrânare (Matei 19:9); faceţi ucenici şi învăţaţii (Matei 28:19,Matei 28:20); iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, nu întoarce rău pentru rău (Luca 6:27-29); fiţi darnici (Luca 6:30); daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi să mai primiţi înapoi (Luca 6:34,Luca 6:35); să ţineţi Cina Domnului în amintirea jertfei lui Isus (Luca 22:19,Luca 22:20); să se predice în Numele lui Isus pocăinţa şi iertarea păcatelor către toate popoarele (Luca 24:47); ne-a poruncit să ne spălăm uni altora picioarele (Ioan 13:1-17), El ne-a dat o poruncă nou, de a-i iubi pe fraţi, cum ne-a iubit Isus, o iubire care nu a fost poruncită în legea vechiului legământ (Ioan 13:34,Ioan 13:35; 15:12-14). Toate aceste porunci date de Domnul, sunt fundamente pentru viaţa de creştin şi ele trebuie predate înainte de botez, conform cu o redare corectă a lui Matei 28:19,Matei 28:20.

Redarea corectă a vorbelor lui Isus: Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit. Şi iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii. concordă cu restul Bibliei, observaţi:

Fapte 19:8-10: „În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului”. [vezi şi Fapte 13:14-14:48].

1Timotei 2:7 „şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu-spun adevărul în Hristos, nu mint-ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul”.

2Timotei 1:11 „Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.

Cu toate că ucenicia poate să difere ca durată, de la caz la caz, omul trebuie să devină ucenic ca apoi să fie botezat. Astfel trebuie ca înainte de botez, el să fie un ucenic, adică o persoană care Îl urmează pe Domnul, ascultă de El, se leapădă de sine, iubindu-l pe Cristos mai persus de iubirea familiei, sau a altor lucruri, luând cruce, adică o viaţă de suferinţă, de renegare, şi urmndu-l pe Cristos zilnic şi continuu, lăsându-se învăţat de El (Matei 10:37-39; 16:24-26;  Marcu 8:34-38; Luca 9:23-26; 14:25-35).

Este prea târziu ca după botez să înceapă să se lepede de sine, să-L iubească pe Cristos mai mult decât pe tatăl său sau mama sa, să i-a doar atunci crucea, pentru că s-ar putea ca după botez, omul să i se pară greu şi să renunţe. Ei trebuie să se întâlnească cu Cristos înainte de botez, să guste din El, să se apropie de El, să înceapă să calce pe urmele Lui (Fapte 9:3-5; 17-20; 1Petru 2:3,1Petru 2:4,1Petru 2:21).

 

Care sunt efectele unui „botez” făcut pe baza unei concepţii greşite?

Un botez corect salvează, unul greşit nu salvează, ci rătăceşte, adică acel om este tot mort în păcatele lui!!!

 

1) În 1Petru 3:21 (GBV 2001), se spune: această imagine, botezul, vă salvează şi acum, nu o lepădare a necurăţiei cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe bune, prin învierea lui Isus Hristos”.

Din acest text observăm şi învăţăm că botezul are loc prin învierea lui Isus, dar botezul este o cerere, adresată „către Dumnezeu”. Nu putem adresa acest botez lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Tatălui!?! După cum nu putem face o rugăciune, o cerere către Dumnezeu în Numele lui Dumnezeu! O astfel de rugăciune nu ar fi ascultată!

Biblia spune clar: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 15:16; 16:23).

De aceea botezul se face doar în Numele lui Isus Mijlocitorul, către Dumnezeu Tatăl, El este Cel ce acceptă cererea nostru prin botez la dragostea Lui şi ne dă Duhul Sfânt în botez.

 

2) Acest “botez” în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului, nu poate salva, nu poate da iertarea de păcate, nu poate sfinţi prin Duhul Sfânt, căci conform Scripturii, numai în Numele lui Isus se primeşte iertarea, spălarea şi îndreptăţirea (1Corinteni 6:11; Luca 24:47; Fapte 4:12).

 

Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu Însuşi Dumnezeu!!!

Biblia învaţă clar adevărul că Isus este „Fiul Tatălui” (2Ioan 3), „Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14:33), deoarece El s-a născut din Dumnezeu (1Ioan 5:18; comp. cu Ioan 1:14), în început (1Ioan 2:13,1Ioan 2:14).

Biblia dă o mărturie clară, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, după cum urmează:

 

Mărturia lui Dumnezeu Tatăl:

Matei 3:17: „Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (vezi şi Marcu 1:11; Luca 3:22). La botezul lui Isus, Tatăl, mărturiseşte despre El că este Fiul Lui.

Matei 17:5: „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (vezi şi Marcu 9:7; Luca 9:35). Cu ocazia schimbări la faţă, Dumnezeu Tatăl mărturiseşte că Isus este Fiul Lui. Petru confirmă mărturia lui Dumnezeu consemnată de Evanghelişti în 2Petru 1:17.

Dumnezeu a inspirat pe Psalmist să declare despre Isus că este Fiul Lui (Psalm 2:7), iar Pavel confirmă o astfel de interpretare a psalmului când spune în Fapte 13:33: „Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” (vezi şi Evrei 5:5).

 

Mărturia lui Isus despre Sine:

De nenumărate ori Isus a afirmat despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu:

Matei 26:63,Matei 26:64:  „Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Da, i-a răspuns Isus, sunt...” Domnul Isus, aici pus sub jurământ de marele preot, aprobă că este Fiul lui Dumnezeu (vezi şi Luca 22:70). Iudeii reafirmă ceea ce Domnul a afirmat în alte ocazii despre Sine: Matei 27:43: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! Ioan 19:7: „Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege şi după legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

În predicile lui Isus afirmă în mod constant că El este Fiul lui Dumnezeu:

Ioan 3:17,Ioan 3:18: Pentru că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Cel singur născut; pentru ca oricine crezând în El, să nu fie pierdut, ci să aibă viaţă eternă. Pentru că Dumnezeu nu a trimis pe Fiul în lume, ca să judece lumea; ci ca lumea să fie salvată prin El. Cel crezând în El, nu este judecat; cel necrezând deja a fost judecat; pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu”.

Observăm din acest pasaj că doar credinţa în Isus „Fiul Cel singur născut” din Tatăl duce la viaţă eternă. A crede în „Isus”, într-un „Fiu”, nu este suficient, dacă tu nu crezi că El este născut din Tatăl în început! Altfel, tu crezi într-un Isus fals (2Corinteni 11:4), şi credinţa într-un Isus fals duce la pierzare veşnică!

Adevărul despre sensul în care Isus este Fiul lui Dumnezeu, face diferenţa dintre moarte sau viaţă!

Domnul a mai declarat despre Sine, în Ioan 3:35,Ioan 3:36: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (vezi şi Ioan 5:19-23).

Ioan 9:35-38: „Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut” i-a zis Isus „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.” „Cred, Doamne” I-a zis el; şi I s-a închinat”. Iată că Isus după ce îl vindecă pe orbul din naştere îl întreabă pe acesta dacă crede în Fiul lui Dumnezeu. Oare dorea Domnul să-l prostească pe acest om să creadă în El ca Fiu al lui Dumnezeu, dacă El nu era cu adevărat Fiu?

Ioan 10:36: „cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu! Domnul Isus a afirmat în mod clar, că El este „Fiul lui Dumnezeu!”, fiind sfinţit de Tatăl şi trimis de El.

Ioan 17:1: „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Domnul Adevărului, nu învaţă teoria potrivit căreia Dumnezeu Tatăl, doar joacă rolul de tată, şi Isus joacă rolul de fiu fără a fi fiu în realitate, din relaţia lui Isus cu Tatăl observăm o relaţie reală de Tată – Fiu. Chiar la mulţi ani după glorificarea Sa şi înălţarea Sa la cer Isus a susţinut aceeaşi identitate când spune în Apocalipsa 2:18: „Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă”.

 

Mărturia creştină adevărată Îl mărturiseşte pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu în mod real:

1Ioan 4:15: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu”.

1Ioan 5:5: „Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?”

1Ioan 5:9-11: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.” Iubite, cititor, crezi mărturia pe care a făcut-o Dumnezeu Tatăl despre Isus, şi anume că El este Fiul Său, sau Îl faci pe Dumnezeu mincinos?

Dragă cititor, vreau să înţelegi că este foarte grav să susţinem altceva, decât învăţătura Scripturii despre Fiul lui Dumnezeu. În 2Ioan 1:9 se avertizează: Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.”

          În final, iubite cititor, trebuie să-ţi răspunzi personal la întrebarea: „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” - Matei 16:15. Iubite cititor, cine este pentru tine Isus? Este El o persoană din Fiinţa lui Dumnezeu, ce joacă doar rolul de Fiu, sau este El în realitate Fiul lui Dumnezeu, născut din Singurul Dumnezeu Adevărat (Ioan 1:14; 17:3; 2Ioan 1:3)?

Iar dacă Isus este Fiul, El nu poate fi şi Tatăl, şi Fiu şi Duh!?!

 

Concluzie:

Iubite cititor chestiunea aceasta este foarte importantă! Ea arată dacă ai fost judecat deja sau nu!

În Ioan 3:16-18, Domnul precizează: „...Cine crede în El nu este judecat; dar cel ce nu crede a fost deja judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu (CLV).

Dacă tu nu crezi că Isus este singurul Fiu născut din Tatăl; ci, crezi erezia că el este „şi Tată şi Fiu şi Duh”, ba mai mult, ai şi fost scufundat în apă pe baza acestei erezii, fiind introdus într-un „alt Isus”, primind o altă evanghelie şi un alt duh (2Corinteni 11:4), şi nu te-ai căit, şi nu te-ai botezat în Numele lui Isus unicul Fiu al Tatălui; ci, ai rămas la acest „botez” eretic, atunci tu ai  „fost deja judecat”!!! Te aşteaptă „negura întunericului pentru totdeauna”Iuda 1:13, CLV.

Nu poţi să-L iubeşti pe Domnul şi să nu te uneşti cu El prin adevăratul botez!