Sămânţa şarpelui:

 

În cartea Creştinism Tradiţional” de Ewald Frank, la p.101-105,  şi în broşura:„Marea Tragedie şi Planul lui Dumnezeu de mântuire în lumina mesajului pentru timpul sfârşitului”, de Ewald Frank, se învaţă la p. 5-11, că de fapt Eva, s-a culcat cu şarpele (Diavolul) şi aşa a avut pe Cain, iar sămânţa şarpelui este: Cain şi urmaşii lui.

 

Pentru a se vedea cât de mare este înşelarea prin W. Brnahm şi prin E. Frank, voi reda doar un scurt fragment, din broşura: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, unde la p.6,7, se mai spune: Înaltul heruvim nu a fost mulţumit cu faptul că devenise un duşman şi provocase situaţia catastrofală din Cer. El a văzut că Dumnezeu ţinea la fiul Său, Adam, pe care îl pusese mai mare peste tot ceea ce fusese creat pe Pământ şi nu a fost mulţumit cu această situaţie. Adam şi Eva stăpâneau asupra pământului. Duşmanul căzut din ordinea cerească a scos prima pereche în afara ordinii divine şi a atras-o în propria-i cădere. Ca fiinţă duhovnicească, a folosit cea mai evoluată şi mai şireată specie dintre animale (Genesa 3:1) care, fără îndoială, era cea mai apropiată omului, adică şarpele care umbla vertical şi putea să vorbească.     ...Deformarea unui singur Cuvânt a fost suficientă pentru a cauza moartea. Duşmanul întotdeauna vorbeşte despre subiecte biblice, dar niciodată nu rămâne la Adevărul original, el nu neagă Cuvântul, el îl răsuceşte şi astfel îi dă un sens diferit faţă de cel original. El atrage chiar şi pe credincioşi în discuţii fără de sfârşit care subminează credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.     Nu era vorba despre mâncarea unui fruct; aici ni se prezintă cum au început de fapt lucrurile. Era vorba despre pofta ochilor, care chiar şi astăzi duce la pofta trupească...După ce şarpele a amăgit-o pe Eva, ea s-a dat lui Adam, care nu o cunoscuse până atunci în acest fel. Şarpele şi-a lăsat în urmă sămânţa, adică urmaşi. Cain a fost rodul lui natural, iar Abel a fost rodul natural al lui Adam!”. [sublinierile îmi aparţin].

 

Învaţă Biblia aşa ceva? Este această doctrină una care izvorăşte din relatare Bibliei, sau una care izvorăşte dintr-o minte bolnavă, condusă de cel rău? Să vedem în lumina Bibliei adevărul lui Dumnezeu:

 

Unde apare în Biblie relatarea că Eva s-a culcat cu şarpele?

 

NICIUNDE!

 

Apare în relatarea biblică că Eva l-a avut pe Cain cu soţul ei Adam, după căderea în păcat şi după după ce au fost izgoniţi din grădina Eden? DA!

 

Geneza 3:24 – 4:2: „Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii. Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar”.

 

Iată cât de clar este adevărul Bibliei:  „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain”. Cine i-a ajutat să aibă un copil: Satan sau Dumnezeu, să lăsăm ca Biblia să răspundă: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” Acest adevăruri simple, W. Brnham le răstălmăceşte şi le suceşte spre pierzarea lui şi a celor ce ascultă de el şi neagă Cuvântul lui Dumnezeu (2Petru 3:16)!

 

Unde apare în Biblie că şarpele era specia cea mai apropiată de om?

 

NICIUNDE!

 

Învaţă Biblia că şarpele era diferit de specia umană?

 

Geneza 3:1„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu”. Cine era şarpele? Un animal, o fiară a câmpului în care ulterior Satan a intrat în el şi l-a posedat aşa cum a intrat în Iuda, sau aşa cum unii oameni sunt posedaţi de demoni. Însă Biblia arată, că fiarele câmpului sunt distincte şi diferite de specia umană?

 

În Geneza 1:24-28: „Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune”. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Iată, că fiarele pământului erau ca specie diferite de om, creat după chipul lui Dumnezeu. Chiar omul trebuia să stăpânească peste ele.

 

În Geneza 2:19,Geneza 2:20, se relatează: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Iată animalele de orice fel, inclusiv şarpele nu era ceva compatibil cu specia umană, nici unul din ele nu era un ajutor potrivit pentru Adam! Dacă şarpele avea picioare şi stătea în picioare ca omul, potrivit cu rătăcirea lui W. Branham, şi era asemănător omului, de ce Dumnezeu nu i l-a dat pe el ca ajutor potrivit lui Adam?

 

Unde scrie în Biblie că şarpele umbla vertical şi putea să vorbească?

 

NICIUNDE!

 

Nimic din Biblie nu ar sugera că el umbla vertical! Ca să umble vertical ar fi trebuit să fie patruped.

 

Şarpele de care s-a folosit Satan, ar putea fi o specie de şerpi zburători (Isaia 30:6), care după căderea în păcat, a primit pedeapsa de a nu mai zbura; ci, de a se târî pe pământ (Geneza 3:14). Aşa cum însuşi Satan care zboară fiind un heruvim cu aripi (comp. Ezechiel 1:6; 10:14,15, cu 28:14), va primi pedeapsa la începutul necazului celui mare, de a nu mai zbura prin cer, fiind aruncat pe pământ, fără a mai avea acces la cerul lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:8-10).

 

În ce priveşte vorbirea, nu şarpele în sine a vorbit, nu animalul; ci, Diavolul prin animal, aşa cum demonii vorbesc prin oamenii posadaţi de ei (comp. cu Marcu 5:6-12).

 

Unde apare în Biblie că a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului însemnă relaţie sexuală?

 

Pomul cunoştinţei binelui şi răului, era un pom fizic asemănător cu ceilalţi pomi din grădină. A mânca din acel pom, nu înseamna relaţii sexuale, după cum a mânca din pomul vieţii, nu însemna relaţii sexuale cu Dumnezeul vieţii, ci înseamna literalmente a mânca din el un fruct (Geneza 3:22), nu altceva. Tot aşa a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, însemna a mânca literalmente dintr-un fruct al lui. Acest lucru reiese clar din porunca lui Dumnezeu dată în Geneza 2:16,Geneza 2:17„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

 

Aceleaşi cuvinte în ebraică: „aw – kal”, apare şi pentru a mânca din restul pomilor din gradina Edenului, şi pentru a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, nu însemna altceva!

 

Expresia: „a amăgi” are în Biblie doar un singur sens, acela de a amăgi pe o persoană de sex opus?

 

Se sugerează de către W. Branham şi E. Frank, că apostolul Pavel când a spus:„femeia, fiind amăgită” (1Timotei 2:14; 2Corinteni 11:3), se referă la o seducţie sexuală din partea şarpelui. Dacă veţi căuta într-o concordanţă, veţi vedea că acelaşi cuvânt „amăgire/amăgit”, are multe sensuri şi nu se referă neapărat la o amăgire spre un păcat sexual.

 

Dacă expresia: „şarpele a amăgit pe Eva”, însemnă amăgire în păcat sexual, atunci însemnă că creştinii din oraşul Corint au comis relaţii sexuale cu Satana! Căci în 2Corinteni 11:3,2Corinteni 11:4, apostolul Pavel spune: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!”

 

Iată „după cum”, această expresie indică că la fel cum şarpele a amăgit-o pe Eva, nu cumva la fel, şarpele să-i amăgească pe creştinii din oraşul Corint. Voia oare Satan să-i amăgească pe creştinii din oraşul Corint să aibă relaţii sexuale fizice cu Satan? NU! Lucrul acesta nici nu era posibil, Satan era un duh. Dar la ce amăgire se referă? Pavel explică: „tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”. Iată amăgirea în care s-a lăsat prinsă Eva, gândurile ei s-au stricat de la porunca lui Dumnezeu, tot la fel şi corintenii erau amăgiţi să creadă  „un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie”!

 

Atacul lui Satan, amăgirea produsă de el, a fost una intelectuală nu fizică!

 

Expresia „El” referitoare la şarpe indică că el era de gen masculin?

 

Această aşa zisă „dovadă” că şarpele era ca un bărbat, fiind de gen masculin, nu este altceva decât un al sofism şi o altă răstălmăcire a adevărului. Expresia „El”, la masculin se poate referi şi la obiecte sau lucruri care au numele la genul masculin, dar nu transformă acele obiecte sau lucruri în fiinţe de sex masculin!

 

De pildă, „pune cratiţa pe argaz”, sau „pune cratiţa pe el”, nu transform „el” (aragazul) în fiinţă cu sex masculin!

 

Expresia sămânţă are în toate cazurile sensul de urmaşi fizici a cuiva?

 

Teoria că în Biblie expresia: „sămânţa” se referă în toate cazurile la urmaşii fizici a cuiva, este o altă distorsionare a adevărului! Biblia vorbeşte de sămânţa lui Dumnezeu în 1Ioan 3:9, cu siguranţă că sămânţa lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) nu este o sămânţă fizică, şi copii lui Dumnezeu nu sunt urmaşii fizici sau copiii fizici ai lui Dumnezeu; ci, spirituali (vezi şi Ioan 1:12,Ioan 1:13)!

 

Poate o împerchere din specii diferite să conceapă o fiinţă vie?

 

Nici din punct de vedere Biblic, nici ştinţific nu se poate susţine aşa ceva! O împerecheere a omului cu animalul nu poate zămisli viaţă, căci fiecare specie de animal sau fiinţă, se reproduce „potrivit speciilor lor” (Geneza 1:24 NTR – 2007).

 

W. Branahm prin teza lui, aproape că putem spune, că susţine evoluţia, care susţine că printr-un organism venit la viaţă din nimic, s-a transformat ulterior în diferite specii de vieţuitoare, producând, în cele din urmă, toate formele de viaţă vegetală şi animală existente pe pământ. Astfel evoluţia susţine că din specii neevoluate, primitive de viaţă, au apărut speci complexe.

 

Branham susţine că prin împercherea dintre şarpe (creatură inferioară omului) şi femeie (creatură inferioară bărbatului) iasă un om, un bărbat (creatură superioară)!

 

O teorie nebiblică şi neştinţifică!

 

Este Cain sămânţa fizică a lui Satan?

 

Nu. Conform Bibliei, Cain s-a născut din faptul că Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain”. Astfel, Eva a născut un om cu ajutorul lui Dumnezeu, nu cu ajutorul lui Satan. Argumentul adus de ei din 1Ioan 3:11-13, nu susţine aşa ceva. Acolo se spune: „Căci vestirea pe care aţi auzit-o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii; nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea”.

 

Apostolul Ioan face un contrast între creştini care se iubesc între ei şi implicit nu sunt de la Cel rău, şi Cain care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său: Abel. Creştinii sunt de la Dumnezeu (1Ioan 3:10), ei sunt născuţi din sămânţa Lui (1Ioan 3:9), ei sunt născuţi dintr-o sămânţă care nu poate putrezi (1Petru 1:23), dar această sămânţă nu este una fizică, ci una spirituală: Duhul Sfânt!

 

În contrast, Cain care era de la cel rău, dar nu numai el, ci şi lumea care urăşte, căci Biblia afirmă în 1Ioan 3:15Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el”. Iată lumea care urăşte este de la cel rău aşa cum Cain, a fost de la cel rău. De fapt, lumea zace în cel rău (1Ioan 5:19). Toţi creştinii până la naşterea lor din Dumnezeu, au fost în lume, au fost sub puterea Satanei, toţi înainte am urât, fiind astfel de la cel rău (Tit 3:3; Efeseni 2:1-3). Însă ascultând de Cristos, am devenit prin credinţa în Domnul Isus: copiii ai lui Dumnezeu (1Corinteni 6:9-11; Galateni 3:26-29). Iar după cum şarpele nu a avut o relaţie sexuală fizică cu părinţi noştrii ca noi să devenim fizic: copii ai Diavolului; ci am fost copii ai Diavolului în sens spiritual ascultând de el, atunci este clar că nici Cain nu este zămislit fizic cu ajutorul şarpelui !!!

 

Cain, a devenit fiul lui Satan prin ascultarea de el, el a primit o sămânţă spirituală rea, un duh, atunci când a acceptat în inimă cuvântul lui! Când a primit Cain această sămânţă spirituală? În momentul când a acceptat îndemnul de a se considera superior lui Abel. După cum Duhul Sfânt vine prin Cuvântul lui Dumnezeu, duhul cel rău vine prin Cuvântul lui Satan. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain prin Cuvintele:  „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

 

Cain avea îndemnul de a păcătui, de a face răul de la Satan, el putea alege să nu păcătuiască, şi să nu devină copilul lui, dacă se stăpânea şi nu permitea ca îndemnul lui Satan să dea rod (comp. cu Iacov 1:13-15).

 

Lucru recunoscut şi în cartea: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, la p.6,7: În Cain existau gelozia, invidia şi tendinţa de a ucide. Aceste atribute cu siguranţă nu erau de la Dumnezeu şi nici de la Adam, fiul lui Dumnezeu, ci de la Satan, care a fost ucigaş de la început (Ioan 8:44)”. [sublinierile îmi aparţin].

 

Unii ar putea spune: Cain s-a mâniat pentru că jertfa lui n-a fost primită de Dumnezeu.

 

De ce jertfa lui Cain nu a fost primită? În aceiaşi broşură la p.7 se explică: „Şi Cain a fost religios; şi el a adus o jertfă, dar numai din roadele câmpului. Ca atare, el nu a stabilit o legătură reală cu căderea în păcat şi cu necesitatea răscumpărării şi iertării, aşa cum o făcuse Abel”.  [sublinierile îmi aparţin].

 

Explicaţia aceasta este greşită, pentru că Cain se ocupa cu munca câmpului, nu avea cum să aducă jertfe de animale, el trebuia să aducă jertfe tocmai din rodul muncii lui, din binecuvântarea ce i-a dat-o Dumnezeu lui.

 

El trebuia să aducă jertfă din cele dintâi roade a le lui, nu din roadele fratelui său (vezi: Proverbe 3:9,Proverbe 3:10)!

 

Apoi în legea lui Moise, era îngăduit ca jertfă pentru păcate, dacă un om nu avea posibilităţi să aducă o oaie sau o capră, să aducă doi porumbei sau două tuturele, şi dacă nici asta nu putea să aducă, putea aduce în schimb a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii (Levitic 5:10-11). Deci nu erau neapărat necesar o jertfă de animal! De fapt, este foarte posibil ca jertfele lui Cain şi Abel să fie jertfe de mulţumire şi nu pentru păcat.

 

Putem spune pe temeiul Cuvântului lui Dumnezeu astfel, că nu jertfa în sine a lui Cain a fost necurată; ci, inima lui şi atitudinea cu care a adus jertfa a fost necurată!

 

Jertfa lui n-a fost primită pentru că încă înainte de jertfă, el avea ură în inimă, invidie faţă de fratele său (comp. cu Matei 5:23,Matei 5:24), motivaţia lui nu era sinceră, inima lui nu era curată, smerită când a adus jertfa, el avea o inimă îngâmfată, voia să se arate prin jertfa lui, superior lui Abel. Şi astfel el a fost smerit şi Abel înălţat, ca să se împlinească Scriptura care spune: „mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23).

 

De ce Dumnezeu a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui? Pentru că Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:17; vezi şi Luca 18:9-14).

 

De ce n-a privit cu plăcere Dumnezeu la jertfa lui Cain? Biblia ne răspunde în Proverbe 16:5Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită”. Iată de ce Dumnezeu nu a privit cu plăcere, nu a avut o privire binevoitoare faţă de Cain şi jertfa lui, pentru că  „Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului”.

 

În contrast cu umilul Abel, care a adus jertfa prin credinţă (Evrei 11:4) şi din iubire şi dintr-un duh smerit, Cain a avut o inimă îngâmfată ca şi tatăl lui Satan, el avea un duh de superioritate, încă înainte de aducerea jertfei lui Dumnezeu (Iuda 1:11). Sâmânţa spirituală a lui Satan, un duh îngâmfat, a intrat în Cain şi a găsit loc în inima lui aşa cum a găsit mai târziu în Iuda. Mai târziu acest duh l-a îndemnat la fapte, la ucidere, în concordanţă cu sămânţa spirituală primită! Cain dacă asculta de glasul lui Dumnezeu, putea să se elibereze de acel duh, dar nu a ascultat.

 

Alte dovezi care de fapt nu sunt dovezi sunt: Cain nu apare în listele genealogice. Bun şi ce dovadă este aceasta! Nici Maria mama lui Isus nu apare în listele genealogice (Matei 1:2-17; Luca 3:23-38), dar aceasta nu însemnă că ea nu a fost o urmaşă a lui David. A scoate argumente din „tăcerea Bibliei” (din ceea ce Biblia nu spune) este o metodă hermeneutică cunoscută ca eisegeză, o metodă prin care se introduce înţeles în text, spre deosebire de exegeză, prin care înţelesul este scos din text. A scoate o teologie din tăcerea Bibliei este riscant, noi trebuie să stabilim doctrine pe ceea ce Biblia afirmă, nu pe ceea ce ea nu afirmă!

 

Pacatul lui Adam şi al Evei, a constat în faptul, că ei nu au ascultat de Dumnezeu şi au mâncat (amândoi) din pomul cunostinţei binelui şi răului, despre care Dumnezeu le poruncise să nu mănânce. Ei împreună, au călcat porunca lui Dumnezeu (Geneza 3:1-15). De ce îl trage Dumnezeu la rost pe Adam, daca Eva a păcătuit cu şarpele (Geneza 3:8-11) şi nu el? Dumnezeu îl trage la rost, pentru că el a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, şi pentru că a ascultat de glasul soţiei lui, când el în primul rând, trebuia să asculte, căci el a primit porunca direct de la Dumnezeu, Eva probabil prin el (Geneza 2:15-18).

 

Pomul cunoştinţei binelui şi răului, era un pom fizic asemanator cu ceilalţi pomi din gradină, de fapt Adam a fost lângă Eva, cand Eva a rupt un fruct din el, şi după ce a mancat ea, „a dat şi soţul ei, care era lângă ea” (Geneza 3:6). Astfel teroria că precum că „După ce şarpele a amăgit-o pe Eva, ea s-a dat lui Adam, care nu o cunoscuse până atunci în acest fel”, este dovedită de Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, ca fiind o învăţătură satanică, falsă şi păgubitoare pentru suflet!

 

Biblia arata clar, că unde nu există lege, nu există nici fărădelege (Romani 4:15), nu exista nici o lege ce interzicea relaţiile sexuale cu un animal în Eden, lege care s-a dat mai târziu prin Moise. Prin urmare, nu putea constitui aceasta un pacat, păcatul este călcarea legii (1Ioan 3:4).

 

Apoi Adam este socotit de Biblie, principalul vinovat de caderea omului şi introducerea păcatului şi a morţii în lume şi nu Eva, el este principalul vinovat şi responsabil, fiind capul lui Eva (Romani 5:12-14).

 

Da, Eva este numită 'mama tuturor celor vii', dar aceasta nu înseamnă ca Adam nu ar fi şi el tatăl întregii omeniri, chiar dacă în Geneza 4, nu consemneaza expresia în sine. Ea reiese din întreaga Biblie, o data ce TOŢI oamenii poartă chipul lui Adam (1Corinteni 15:45-49), TOŢI moştenesc păcatul de la Adam (Romani 5:12-14), astfel este clar că Adam este tatăl întregii omeniri. După cum cel din urmă Adam: Isus Cristos este„Părintele veşniciei” (Isaia 9:6)! A nega că Adam este  tatăl întregii omeniri, însemnă implicit a nega că Isus este „Părintele veşniciei”!

 

Iar faptul că Isus este numit „Părintele Veşniciei”, nu însemnă că copilul care s-a născut este Însuşi Tatăl (Părintele) ceresc, aşa cum cred modaliştii, căci expresia ‘Tată’ sau ‘Părinte’ (în funcţie de traducere) se aplică şi la alţii, ca de pildă la Avraam care este tatăl tuturor celor care cred”, dar nu credem că Avraam este Dumnezeu Tatăl! (Romani :411,Romani :12,Romani :16). Astfel, numirea de: „Părintele veşniciei”, se referă la faptul că Isus, ca Cel din urmă Adam (1Corinteni 15: 22,45), i-a luat locul lui Adam, care trebuia să fie tatăl (părintele) omenirii veşnice (comp. Geneza 3:20 cu 1Corinteni 15:47-49). Dar acum prin răscumpărarea lui Cristos, acesta a devenit noul tată al omenirii, care le va da viaţă veşnică oamenilor, în calitatea lui de Domn al vieţii şi duh dătător de viaţă (Fapte 3:15; 1Corinteni 15:45).

 

Astfel pe lângă Dumnezeu, şi Domnul Isus are într-un anumit sens rolul de tată, însă El la rândul Lui are un Tată (Ioan 20:17), care este şi Tatăl nostru, singurul pe care Isus ne învaţă să-l numim ‚Tată’ sau ‚Părinte’ (Matei 23:9), Dumnezeu fiind Tată în sens unic!

 

Revenind la problema cu Adam, tatăl întregii rase umane, este clar că Cain a murit ca toţi oamenii, Biblia spune că: „în Adam TOŢI mor” (1Corinteni 15:21,1Corinteni 15:22). Astfel, toţi oamenii provin din Adam, nici unul nu provine din alta parte, caci toţi au păcatuit şi au moştenit păcatul adamic (Romani 3:23; 5:12-19).

 

Apoi Biblia spune clar ca Cain provine din relaţia dintre Eva şi Adam, noi nu trebuie sa speculam, sau să ne dăm cu presupusul, o data ce Biblia afirmă clar: „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” (Geneza 4:1).

 

În unele traduceri ale Bibliei: „a cunoscut-o pe sotia sa”, la ce se referă? La relaţii intime. În Matei 1:25, despre Iosif se spune ca nu cunoscut-o pe Maria, decât după naşterea lui Isus. El n-a cunoscut-o în sens fizic, intim (sexual) decât după nasterea lui Isus, numai după aceea a avut relaţii cu ea şi Maria a născut mai mulţi copii.

 

În ce priveşte deschiderea ochilor, cunoaşterea ce au primit-o, ruşinea ce au avut-o, după ce au mâncat din fructul oprit, această cunoaştere nu a venit dintr-o relaţie sexuală, este clar că după cum pomul vieţii avea capacitatea în fructele lui de a da nemurirea (Geneza 3:22), similar, pomul cunoştinţei binelui şi răului avea capacitatea în fructele lui de a da o cunoştinţă a binelui sau a răului. Adam şi Eva, încă dinainte de a mânca din pomul oprit, aveau o anumită cunoaştere a binelui şi răului, venită din dragoste pentru ei, venită prin poruncă divină. Binele însemna ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, iar răul era neascultarea de ele.

 

Pomul vieţii aducea nemurirea, dând celor ce mâncau din el, cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus, căci aceasta înseamnă: „viaţă veşnică” (Ioan 17:3).

 

Pomul cunoaşterii binelui şi răului, aducea o cunoaştere ce pornea de la iubirea de sine, Satan le-a spus veţi fi „dumnezei” (ebr. Elohim, vezi şi Noua Traducere românească 2007).

 

Cunoaşterea pomului vieţii era centrată pe Dumnezeu şi Isus care sunt viaţa. Cunoaşterea ce o aducea pomului cunoştinţei binelui şi răului este centrată pe sine, ce aduce moartea!

 

De ce au cunoscut doar atunci că sunt goi? Deoarece până atunci, ei nu se iubeau pe sine, când Adam se uita le Eva, nu avea pofte carnale care izvorăsc din iubirea de sine, ci o iubire care se dăruieşte celuilalt, nu o iubire care îşi caută propria împlinire! Doar în momentul când au început să devină egoişti, sau trezit şi poftele carnale în ei, şi atunci a venit şi ruşinea. De aceea, şi-au făcut haine din frunze, pentru că ei nu se mai puteau raporta ca înainte, unul la celălalt, în iubire altruistă, desăvârşită! Ci deja au început să se iubească mai mult pe ei şi asta a condus la naşterea de pofte.

 

Revenind la problema goliciuni lor, pentru noi care suntem obişnuiţi cu hainele, ne este greu să înţelegem, de ce ei erau goi. Dar atunci aceasta fost o normalitate, hainele au scopul de a ascunde, omul era perfect, inocent, sincer, el nu trebuia să-şi ascundă părţile intime. Dacă omenirea s-ar fi înmulţit, atunci când un bărbat s-ar fi uitat la o femeie, ar fi privit-o ca pe sora lui, nu ar fi poftit-o nicidecum, şi nu i-ar fi trecut prin minte un astfel de gând. Iar o femeie când ar fi văzut un bărbat, l-ar fi privit ca pe fratele ei, într-un mod liber de orice poftă.

 

În mod similar, suntem învăţaţi noi, creştinii să considerăm persoanele de sex opus (vezi 1Timotei 5:1,1Timotei 5:2).

 

În ei, înainte de cădere, nu erau pofte păcătoase, pentru Adam şi Eva aşa cum au fost la început, aceea stare era o normalitate. hainele au fost necesare după păcat, pentru că păcatul i-a corupt inima. Inima lor ne mai fiind orientată spre Dumnezeu şi spre semenii lor, ci spre ei, de aceea, Isus spune ca din inima noastră ies gânduri rele, fapte de adulter, desfrânări, lacomii, etc. (Marcu 7:21,Marcu 7:22).

 

De ce s-au simţit ei goi şi s-au îmbrăcat, deoarece inima şi mintea lor le-a fost coruptă de păcat, nu de păcatul sexul; ci, de păcatul neascultării de porunca lui Dumnezeu. Aşa cum păcatul beţiei duce la pofte sexuale, căci este scris: „Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă. Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii (Proverbe 23:31-33).

 

Citirea Bibliei fără prejudecăţi, în nici un caz nu ne va duce la conlcuziile lui Branham, numai oameni îndoctrinaţi poate să vadă în Biblie ceea ce Biblie nu spune!

 

Care este pericolul! În broşura: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, unde la p.6,7, se mai spune: „...Deformarea unui singur Cuvânt a fost suficientă pentru a cauza moarteaDuşmanul întotdeauna vorbeşte despre subiecte biblice, dar niciodată nu rămâne la Adevărul original, el nu neagă Cuvântul, el îl răsuceşte şi astfel îi dă un sens diferit faţă de cel original. El atrage chiar şi pe credincioşi în discuţii fără de sfârşit care subminează credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.”. [sublinierile îmi aparţin].

 

Dragă cititor, nu uita:  „Deformarea unui singur Cuvânt a fost suficientă pentru a cauza moartea”, tot aşa deformarea Cuvântului de către Brnaham produce moarte spirituală, despărţirea de Adevăratul şi Viul Dumnezeu. Biblia nu susţine nici doctrina lui Branham, nici pretenţile lui profetice, nu uita „Duşmanul întotdeauna vorbeşte despre subiecte biblice, dar niciodată nu rămâne la Adevărul original, el nu neagă Cuvântul, el îl răsuceşte şi astfel îi dă un sens diferit faţă de cel original”. Acest lucru îl fac tocmai W. Branham şi E. Frank, ei deformează mesajul simplu şi clar al Sfintelor Scripturi, dând un mesaj deformat, un mesaj care s-a abătut de la simplitatea şi curăţia care este în Cristos (2Corinteni 11:2-4), umflaţi de o mândrie deşartă (Coloseni 2:18), dându-şi mintea unor învăţături ale dracilor (1Timotei 4:1-3), care abat pe oameni de la adevăr, şi nu-i îndeamnă să se mulţumească cu Cuvântul simplu şi viu al lui Dumnezeu: Sfânta Scriptură; ci, îi îndemnă să primească un alt cuvânt, un mesaj profetic, „chipurile” pentru epoca noastră!


Un Cuvânt glazurat cu versete biblice, dar la o analiză mai atentă, este un Cuvânt falsificat, care aduce moarte, căci Diavolul, „nu neagă Cuvântul, el îl răsuceşte şi astfel îi dă un sens diferit faţă de cel original”.