În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii” de W.M. Branham, la p.162, se spune: „...vedenile pe care Dumnezeu mi le dă NICIODATĂ NU DAU GREŞ, NICIODATĂ”.

 

Dar tocmai pe baza acestor vedenii, care chipurile nu dau greş niciodată, el a dat profeţii false.

 

În cartea: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, la p.31, se spune: „Dacă este adevărat, şi este, că fratele Branham a fost acolo pe munte când acest nor a coborât, unde au apărut şapte îngeri sub formă de piramidă şi i-a fost spus de către al şaptelea înger: “Întoarce-te la Jeffersonville de unde ai venit, pentru că a sosit vremea deschiderii celor şapte peceţi”, atunci acest lucru trebuie să fie de mare importanţă pentru noi. Între 17 şi 24 martie 1963, W. Branham a vorbit despre cele şapte peceţi din Cartea Apocalipsei”.

 

Iată o viziune în care W. Branham vede 7 îngeri, primeşte un mesaj profetic că în martie 1963, se vor deschide cele şapte peceţi descrise în cartea Apocalipsa, şi o misiune din partea îngerilor de a se întoarce în „Jeffersonville pentru deschiderea peceţilor”. A fost această profeţie de la Dumnezeu? Cei şapte îngeri au fost îngerii lui Dumnezeu sau a celui rău deghizaţi în îngeri de lumină? A fost acest mesaj adevărat?

 

Oricine citeşte cartea Apocalipsa cap. 6-11, unde sunt descrise evenimentele ce au loc când se rup cele 7 peceţile, îşi poate da seama că acestă profeţie este un fals grosolan. Îngerii nu sunt de la Dumnezeu, căci îngerii lui Dumnezeu nu spun minciuni, mesajul este de la Satan, misiunea este de la Satan, profetul este slujitorul lui!

 

Într-o broşură ce conţine Întrebări adresate fratelui Ewald Frank de către fraţi slujitori din diverse ţări, la „Întrebarea nr. 7: Credeţi în deschiderea celor şapte peceţi?

 

Răspuns: Da, cred în deschiderea supranaturală a peceţilor. Fratele Branham mi-a spus personal la începutul lui decembrie 1962 că se va muta în Tucson cu familia sa, în ianuarie 1963. Lui i-a fost spus într-o viziune că atunci când primăria va începe lucrările pe strada unde locuia el, când va fi pus gardul pe gazonul lui şi când grederele şi maşinile de răzuit se vor mişca în sus şi în jos pe stradă, acela va fi timpul în care el se va muta în Tucson. Am văzut cu ochii mei gardul aşezat pe gazon şi buldozerele mişcându-se în sus şi în jos pe strada Ewing Lane. În 22 decembrie 1962, fratele Branham a avut viziunea despre apariţia norului supranatural, la care s-a referit în predica sa din 30 decembrie 1962. Apoi, pe 28 februarie 1963, i-a fost spus din norul supranatural să se întoarcă la Jeffersonville pentru deschiderea peceţilor”.

 

Şi totuşi, Ewald Frank se contrazice singur, în cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, la p.30, el explică ceva diferit despre timpul şi împlinirea ruperii celor şapte peceţi: „Când Mielul a rupt prima pecete, una din cele patru făpturi a strigat cu un glas ca de tunet: "Vino şi vezi!" Ioan relatează mai departe: "M-am uitat şi iată că s-a arătat ca un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască." (6, 2). În spatele acestui tablou nimeni nu ar bănui ceva rău, până nu va fi descoperit prin Duhul Sfânt. Aşa este cu puterea tainică anticreştină în stadiul ei de la început. Culoarea albă a calului înseamnă cât de nevinovată s-a arătat această putere la început şi nu era încă pătată cu sânge. Ea nu era în stare de aceasta, pentru că nu poseda încă nici o putere lumească. La început totul părea foarte religios şi "creştinesc". Călăreţul este în orice caz demascat ca înşelător. El avea un arc, dar nu avea săgeată, deci a simulat numai ceva. În comparaţie cu Hristos al cărui Nume este "Cuvântul lui Dumnezeu" (Apoc. 19, 13), adversarul nu are nume, ci numai titluri”.

 

La p.31, se spune: „Dezvoltarea corespunzătoare primei peceţi se extinde până în primele secole. Această linie care deviase de la Cuvânt, câştigase teren pretutindeni, până când în sfârşit s-a unit din nou puterea statală cu cea bisericească în timpul lui Constantin. Biserica stătea apoi în slujba statului, iar statul în slujba bisericii. Prima pecete s-a extins până în epoca a treia a Bisericii. Această putere anticreştină s-a manifestat de la început şi s-a dezvoltat în paralel cu Biserica adevărată a lui Isus Hristos”.

Acum întrebarea care se ridică, când se împlinesc peceţile începând cu primul secol d.C. sau în martie 1963?