Să analizăm acum o altă problemă: Este W. Branham îngerul (mesagerul) bisericii din Laodiceea?

Această concepţie are din start câteva probleme mari: 1) Concepţia că Branham este mesagerul bisericii din Laodiceea, pleacă de la premiza că cele şapte biserici din Ap. 2,3, sunt 7 epoci ale Bisericii, o învăţătură nebiblică; 2) dacă mesagerii celor 7 epoci ale bisericii, nu sunt mesagerii lui Dumnezeu, nici W. Branham nu este! 3) dacă W. Branham este mesagerul Bisericii din Laodiceea, atunci are grave probleme spirituale; 4) Mesagerul Bisericii din Laodiceea nu poate fi tot aceiaşi persoană cu Ilie; 5) W. Branham a pretins că este profet, îngerul bisericii din Laodiceea este un apostol!
Să analizăm pe rând aceste 5 neconcordanţe:
1) Concepţia că W. Branham este mesagerul bisericii din Laodiceea, pleacă de la premiza că cele şapte biserici din Ap. 2,3 sunt 7 epoci ale Bisericii, dacă aceasta este o învăţătură nebiblică, atunci şi pretenţia lui este falsă.
În cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, se spune la p.11: Domnul avea cele şapte stele, care sunt cei şapte îngeri ai celor şapte Biserici, ţinute tare în mâna Sa. Aceşti mesageri ai lui Dumnezeu se află într-o însărcinare supranaturală directă. Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică. Iar la p.12: „Mai întâi mesajul vine întotdeauna la îngerul Bisericii care îl transmite apoi Bisericii întregi”
Cei şapte îngeri, erau şapte apostoli, cuvântul în greacă pentru înger este: „angelos”, şi are înţelesul de: trimis, sol, mesager (vezi: Apocalipsa 1:20 n.s. BCR). Îngerul biserici este un trimis al Domnului Isus, ceea ce însemnă că el este un apostol al lui Isus, cuvântul: „apostol”, însemnă „trimis” (vezi Matei 10:2 n.s. BCR).
Ei prin harul Domnului conduceau şapte adunări (biserici) localizate în Asia Mică, dar nu singuri; ci, ajutaţi cu siguranţă de presbiteri şi diakoni şi de alte slujiri (vezi: 1Corinteni 12:28-30Efeseni 4:11).
Însă aceasta nu însemnă că ei aveau un mesaj pentru biserică, tocmai că Domnul Isus îi dă descoperirea apostolului Ioan, şi lui îi porunceşte să le trimită celor şapte îngeri scrisori, după cum este scris: „Îngerului Bisericii din...scrie-i” (Apocalipsa 2:1,Apocalipsa 2:8,Apocalipsa 2:18; 3:1,7,14). Iar apostolul Ioan avea autoritate peste ei, fiind însărcinat de Domnul să le scrie spre mustrare şi învăţare. Apostolul Pavel, în viziunea lui Branham mesagerul bisericii din Efes, tocmai că în problema cu circumcizia a apelat la conciliul de apostoli şi bătrâni din Ierusalim (Fapte cap. 15), nu cum spune învăţătura branhamistă:„Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”.
Astfel, teoria că „Aceşti mesageri ai lui Dumnezeu se află într-o însărcinare supranaturală directă. Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”, este falsă dar şi foarte periculoasă, dând unui om ca Branham, puteri depline, şi făcându-l să nu aibă cel puţini fraţi egali cu el în slujbă, ceea ce este nebiblic şi îl poate transforma pe cineva în despot sau dictator!
În cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, se explică la p.14: „Epoca Bisericii din Efes a durat de la începutul Bisericii noutestamentare până în cca. anul 170 d. Hr.” Iar la p.15: Împotrivitorul s-a îngrijit ca ei să fie aruncaţi în închisoare şi să treacă printr-un necaz mare. "Necazul de zece zile" care este amintit în Cuvântul profetic, a intrat în istoria bisericii ca cei mai grei zece ani ai prigoanei creştinilor sub Diocleţian din 300 până în 310 d. Hr...Epoca Bisericii din Smirna a durat până cca. în anul 312 d.Hr.” Mai departe, la p.16, se spune: „Epoca Bisericii din Pergam a durat până cca. în anul 606 d.Hr.” Iar la p.21: „Epoca Bisericii din Sardes a durat până cca. în anul 1750 d.Hr.” Iar la p.22: Epoca Bisericii din Filadelfia a durat până cca. în anul 1900 d. Hr”, etc.
De unde reiese din Biblie din Apocalipsa cap. 2 şi 3, că cele şapte biserici sunt şapte epoci ale Bisericii lui Cristos de pe pământ? De nicărieri! Biblia nu învaţă aşa ceva, ea învaţă altceva, apostolul Ioan a primit porunca de la Domnul Isus:„Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.” (Apocalipsa 1:11). Iată cine sunt cele şapte biserici, şapte adunări (ekklesia) care erau în localităţile:  Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea. Ele erau adunări locale, ce existau în timpul apostolului Ioan. Nu reiese de nicăieri că trebuie să dăm o altfel de interpretare decât literală.
O dovadă în plus că cele şapte biserici nu sunt şapte epoci ale Bisericii, este că mai multe din ele au făgăduinţa revenirii Domnului.
Dacă cele şapte biserici ar fi o succesiune de epoci ale bisericii, doar ultima biserică ar trebui să aibă promisiunea că se vor întâlni cu Domnul, că Domnul va reveni la ei. Faptul că trei biserici din cele şapte, au această promisiune, arată că în timpul sfârşitului, anumite biserici locale vor avea caracteristicile bisericilor din timpul lui Ioan. 
Dar biserica din timpul de la urmă, nu poate avea caracteristicile biserici din Laodiceea, căci biserica din Laodiceea, nici măcar nu are promisiunea reveniri Domnului pentru ei. De fapt, biserica de la sfârşit nu poate fi cu caracteristicile bisericii din Laodiceea, căci apostolul Pavel o descrie complet diferit. El spune despre ultima biserică ce se va întâlni cu Domnul la revenirea Lui: „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:26). Comparaţi vă rog în propriile Biblii, această biserică cu biserica din Laodiceea (Ap. 3:14-22).
Următoarele biserici din cele şapte, au promisiunea revenirii Domnului:
Biserica din Tiatira: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag din fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu” (Apocalipsa 2:25). Iată, biserica din Tiatira nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 606 – 1520 d.H., căci ei au promisiunea că dacă vor ţine cu tărie la ceea ce au până va veni Domnul, atunci El le va da „stăpânire peste Neamuri”.
Biserica din Sardes: „Adu-ţi aminte, deci, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui” (Apocalipsa 3:3-5). Iată, biserica din Sardes nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 1520 -1750 d.H., căci ei au promisiunea că dacă se vor vor ţine aşa cum au primit învăţătura, şi dacă se vor pocăi, unii vor umbla în alb cu Domnul la revenirea Lui, iar alţii care nu se vor ţine de ceea ce au primit la început, Isus va veni peste ei ca un hoţ într-un ceas neştiut de ei şi îi va pedepsi (comp. cu Matei 24:50,Matei 24:51; Apocalipsa 16:15).
Biserica din Filadelfia: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou” (Apocalipsa 3:10-12). Iată, biserica din Filadelfia nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 1750 – 1906 d.H.,  căci ei au promisiunea că El vine în curând, şi ei să păstreze ceea ce au şi să păzească Cuvântul răbdării, şi dacă îi va găsi astfel, Isus îi va face „un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”.
În concluzie, teoria că cele şapte bisericii din Apocalipsa cap. 2,3, nu numai că nu are o susţinere biblică, dar ea este contrazisă şi infirmată de Sfânta Scriptură!
Ce fel de profet a putut născoci o astfel de teorie falsă, şi nebiblică, decât un profet ce a vrut să fie el singur: liderul, mesagerul care nu dă socoteală la nimeni!
Este clar că dacă cele şapte biserici din Ap. 2 şi 3, nu sunt şapte epoci, nici mesagerii inventaţi de W. Branham nu sunt îngerii acestor bisericii, şi astfel este clar că W.M. Branham nu poate fi mesagerul (îngerul) bisericii din Laodiceea. Această învăţătură este UN FALS!
2) Dacă mesagerii celor 7 epoci ale bisericii, nu sunt mesagerii lui Dumnezeu, nici W. Branham nu este! În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune la p.50, se spune: „Aceste şapte stele sunt mesagerii la cele şapte epoci succesive ale bisericii. Ei nu sunt chemaţi pe nume. Ei sunt doar aşezaţi înainte ca şapte, unul la fiecare epocă”. Iar mai departe descrie epocii şi mesagerii după cum urmează: La p.65: „Mesagerul (înger) către biserica din Efes era apostolul Pavel”. La p.66: „Pavel a pus bazele bisericii din Efes cam la jumătatea primului secol. Aceasta ne permite să stabilim data începutului Epocii Bisericii din Efes; cam în 53 A.D.”. La p.100:„...Epoca Efesiană înainte ca aceasta să se sfâeşească cam în 170 A.D.” La p.104 se susţine că Polycarp a fost mesagerul din Smirna. La p.107: „Această epocă a durat de la 170 la 312 A.D.” La p.153: „Epoca Pergamiană a durat cam trei sute de ani, de la 312 la 606 A.D.”. La p.154: „...mesagerul Pergamian a fost Martin...unchiul unui alt Creştin minunat, Sf. Patrick din Irlanda”. La p.214: „Epoca Tiatiriană a durat cel mai mult dintre toate, cam 900 de ani, de la 606 la 1520”.
„Deşi mesagerul la epoca Tiatira era Sf. Colombo...”. La p.243: „Cea Sardisiană sau a cincea epocă a bisericii a durat de la 1520 la 1750...Mesagerul...era Martin Luther”. La p.288: „Epoca Bisericii Filadelfia a durat de la 1750 cam la1906...Mesagerul la această epocă a fost fără îndoială John Wesley”.
Iar ultimul mesager cu epoca ce începe de la 1906, este chipurile W. M. Branham, profetul Ilie!
Este clar că dacă cele şapte biserici, nu sunt şapte epoci ale Bisericii, nici cei şapte mesageri inventaţi de mintea lui Branham, pentru şapte epoci, nu sunt îngerii celor şapte biserici!
Unii dintre aceşti îngeri erau trinitarieni şi botezau în numele Sfintei Treimi, cum puteau ei să fie mesagerii Dumnezeului unic? Unii din aceşti mesageri credeau că Dumnezeu este doar Tatăl (Pavel şi Polycarp), alţi mesageri învăţau că Dumnezeu este o treime de persoane, pe toţi aceştia, Branham îi consideră: „mesageri ai lui Dumnezeu...Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”. Unii dintre aceşti mesageri „chipurile”, au învăţat lucruri nebiblice, au învăţat despre un Dumnezeu trinitar, astfel  fie aceştia au fost mesagerii lui Dumnezeu şi atunci Branham care învaţă ceva diferit de ei, nu este mesgerul lui Dumnezeu! Fie el este mesagerul, şi aceştia nu sunt, dar fiindcă el îi promovează pe aceşti oameni ca mesageri, însemnă că el nu poate mesagerul lui Dumnezeu, o dată ce el nu poate distinge mesagerii adevăraţi de cei falşi!
Să vedem un alt motiv pentru care W. M. Brnham nu poate fi mesagerul Bisericii din Laodiceea:
3) Dacă W. Branham este mesagerul Bisericii din Laodiceea, atunci el are grave probleme spirituale:
Conform Scripturilor, îngerul (mesagerul) bisericii din Laodiceea este descris astfel:
„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:14-19).
Iată dacă W. Branham este îngerul (mesagerul) bisericii din Laodiceea, atunci el este: căldicel spiritual, este pe punctul de a fi vărsat din gura Domnului Isus, are o mândrie fantastică, fiindcă spune despre el: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”, dar Domnul mărturiseşte despre el ceva total diferit:  „nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. El este ticălos şi nenorocit  spiritual, el nu are nici măcar haina albă a miresei care este necesară pentru răpirea la cer (Ap. 3:4; 16:15). El este orb spiritual şi are nevoie de alifie pentru ochi, şi el este sărac spiritual, având nevoie de aur curăţit în foc pentru a se îmbogăţii.
Da, el are promisiunea că dacă se va pocăi, va cina cu Domnul (Ap. 3:19,20). Întrebarea care se ridică, s-a pocăit el, a recunoscut W. M. Brnham vreodată că este „ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”? Însemnă că el a murit în această stare gravă spiritual!
Iată ce recunoaşte chiar şi cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi” de Ewald Frank, la p.22, despre mesgerul bisericii din Laodiceea: ...Dacă cineva este fireşte sărac, orb şi gol, atunci este gravDar dacă el nu ştie aceasta, adică el nu recunoaşte starea lui proprie, atunci psihic nu este ceva în ordine. Transpus în cele spirituale, este la fel”. [sublinierile îmi aparţin].
Un astfel de om care nu se recunoaşte orb, gol spiritual, nu se pocăieşte „atunci psihic nu este ceva în ordine. Transpus în cele spirituale, este la fel”.
În cazul în care W. Branham nu este îngerul Bisericii din Laodiceea, însemnă că descoperirile lui asupra cărţii Apocalipsa, nu sunt de la Dumnezeu care a inspirat Scripturile şi atunci el nu este  decât un profet fals!
4) Mesagerul Bisericii din Laodiceea nu poate fi tot aceiaşi persoană cu Ilie:
Profetul Ilie este un profet fidel chemării, însărcinării şi misiunii date, el nu poate fi „ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”, aşa cum este descris mesagerul bisericii din Laodiceea. Profetul Ilie nu este compatibil cu mesagerul bisericii din Laodiceea. Ilie şi Îngerul bisericii din Laodiceea, sunt două personalităţi diferite!
Nici măcar atât nu s-a gândit W. Branham când şi-a pretins această slujbă, că există o diferenţă mare între Profetul Ilie, rolul lui, slujba lui, şi îngerul (mesagerul) bisericii din laodicea, un mesager care nu era apt nici pentru răpirea la cer, fiind fără haina de mireasă, fiind orb, având nevoie de alifie pentru ochi, avea nevoie să se îmbogăţească spiritual, care era căldicel din punct de vedere spiritual, care era în pericolul de a fi vărsat din gura lui Isus!
Comparaţi vă rog în propriile Biblii, pe profetul Ilie descris în 1Împăraţi cap. 17-19, cu îngerul bisericii din Laodiceea, descris în Apocalipsa 3:14-19. Cine citeşte să înţeleagă!
Prin urmare pretenţia lui Branham că el este şi Ilie şi îngerul (mesagerul) Biserici din Laodiceea este nefondată şi greşită, prin urmare descoperirile lui nu sunt prin Duhul Sfânt; ci, prin alte duhuri amăgitoare, care abat pe oameni de la adevăr!
5) W. Branham a pretins că îngerul bisericii din Laodiceea este profet, conform Bibliei, el este un apostol.
În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune la p.325, se spune: „acel mesager are să fie un profet...Dumnezeu are să trateze pe acest ultim mesager ca un profet DEOARECE, EL ESTE UN PROFET”. Prin ce motiv susţine W. Branham, că mesgerul va fi un profet: „DEOARECE, EL ESTE UN PROFET”!?!
Eu afirm pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, că mesagerul Bisericii din Laodicea nu este un profet; ci, un apostol! Şi nu spun ca şi Branham (parafrazez):„el este un apostol deoarece el este un apostol”; ci, pe bază de dovezi biblice.
Îngerul bisericii din Laodicea nu este un profet, deoarece cuvântul în greacă pentru înger este: „angelos”, şi are înţelesul de: trimis (vezi: Apocalipsa 1:20 n.s. BCR). Îngerul biserici este un trimis al Domnului Isus, ceea ce însemnă că el este un apostol, cuvânt care şi el are sensul de: „trimis” (vezi Matei 10:2 n.s. BCR).
Biblia spune că „Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci...” (1Corinteni 12:28). Iată primul conducător al bisericii, îngerul bisericii, nu poate fi decât un apostol nu un profet, care este pe locul doi în slujire!
Acel conducător care era un apostol, care era peste profeţi, peste ceata bătrânilor, peste învăţătorii, evanghelişti şi diakonii din adunare, este numit în Biblie: îngerul bisericii” (Apocalipsa 1:11; 2:1; etc.).
Dacă William Marrion Branham este un profet el nu poate fi îngerul bisericii din Laodiceea care este un apostol!