Există mai multe semne ale unui profet autentic. Încă din legea lui Moise, se dau două semne prin care poate fi recunoscut un profet autentic a lui Dumnezeu. În Deuteronom 18:20-22, se spune: „Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”  Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el”.

Cele două semne sunt: 1) el nu va vorbi în Numele altor Dumnezeu falşi; 2) profeţiile spuse de el se împlinesc.
În numele a cărui Dumnezeu a vorbit W. M. Branham? La ce Dumnezeu ne cheamă W. M. Branham prin mesajul şi învăţătura sa, să ne închinăm?
În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii” de W.M. Branham, la p.8, se spune: „Există un Dumnezeu cu trei titluri, Tată, Fiu, şi Duhul Sfânt”. Iar la p.17: „Acum aceasta este descoperirea: Isus Cristos este Dumnezeu. Iehova din Vechiul Testament este Isus din Noul.”
În Biblie găsim două învăţături clare, care demolează pur şi simplu interpretarea potrivit căreia Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură persoană, şi trei titluri ale Aceluiaşi Dumnezeu, a aceleiaşi persoane!
BIBLIA ÎNVAŢĂ CĂ: DUMNEZEU ESTE DOAR TATĂL!
Învăţătura clară a Domnului Isus, Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind doar Tatăl.
În Ioan 6:27, El afirmă: Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui. Cine este Dumnezeu? Conform afirmaţiei lui Isus: Tatăl este  „însuşi Dumnezeu”!
Tot la fel în Ioan 6:45, Domnul Isus învaţă: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Domnul Isus Îl identifică pe Dumnezeu care Îi învaţă pe toţi, cu „Tatăl”, iar cine a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Expresiile: „Lui” şi „Mine”, desemnează două persoane distincte. Astfel Dumnezeu nu se arată când ca Tată, când ca Fiu; ci, Tatăl şi Fiul sunt două persoane diferite, şi doar Tatăl este descris de Isus ca Dumnezeu!
În Ioan 8:54Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru. Domnul Isus descoperă cine este Tatăl Lui, El nu este Altul decât Dumnezeul vostru, al evreilor cu care vorbea Isus, despre care în lege era scris: ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El” - Deuteronom 4:35. Iar Acest Dumnezeu era un altul decât Isus, căci Isus precizează că dacă El Însuşi se slăveşte, slava Lui este nimic, doar dacă Altul, adică Dumnezeu (Tatăl Lui) Îl slăveşte, El este trimisul Lui cu adevărat (vezi Ioan 8:42), căci El nu a venit în Numele Lui propriu (Ioan 5:43-44)!
Domnul Isus, declară în Ioan 17:1,Ioan 17:3, ceva ce contrazice flagrant modalismul: „…Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 17:3). Iată! Domnul Isus, declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care El se ruga. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Are nevoie Dumnezeu de ceva sau cineva (Fapte 17:24-25)? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este El, sau că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nici că este: Tatăl şi Fiul; ci, El a afirmat că Dumnezeul adevărat este doar Tatăl.
Tot la fel, apostolii au înţeles că Dumnezeu este doar Tatăl, ei învăţau:
1Corinteni 8:5-6Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.
Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, iar Tatăl este o altă persoană diferită de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. Cel „de la” care vin toate lucrurile, este  altul de Cel „prin care” vin toate lucrurile!
1Petru 1:2-3: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!
De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu care este prezentat ca fiind: Tatăl, de Isus Cristos (prezentat ca Fiu sau ca Domn), şi de Duhul Sfânt, dar să prezint în continuare câteva exemple în acest sens.
 
BIBLIA ÎNVAŢĂ CĂ DUMNEZEU ESTE DISTINCT DE ISUS CRISTOS ŞI DE DUHUL SFÂNT
Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul şi de Duhul Sfânt, aceasta ar fi fatal atât doctrinei trinităţii, cât şi cea a modalismului, care Îl include şi pe Fiul alături de Tatăl în Fiinţa lui Dumnezeu. Să vedem câteva exemple:
1Timotei 5:21: Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire.
Observăm din acest text, că Biblia face o distincţie între Dumnezeu (Tatăl), şi Cristos Isus; după cum în text  se face o distincţie între Cristos şi îngeri. Dacă Isus este Dumnezeu, de ce Biblia face această distincţie ?
Romani 15:30: Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeupentru mine (Noua Traducere românească 2007).
În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus, la Duhul Sfânt şi la Tatăl, însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. Nu, Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, „prin”  care ne luptăm în rugăciuni către Dumnezeu. Prin urmare, Romani 15:30, nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane, nici că este o dualitate de persoane, nici nu susţine că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ar fi arătările aceleiaşi persoane aşa cum susţine modalismul; ci, susţine că există un singur Dumnezeu, şi alte două persoane intermediare, prin care omul se roagă la Dumnezeu.
2Corinteni 13:14Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.
Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, nu spune că ei sunt o singură persoană aşa cum susţine modalismul, nici că sunt egali sau deo-Fiinţă aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!
În Efeseni 2:18, se precizează clar intermediarii prin care ne putem apropia de Dumnezeu: „Căci prin El [Cristos, v.12] şi unii [evreii] şi alţii [neamurile] avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh [Duhul Sfânt]. Iată, la Tatăl avem acces prin intermediul Fiului şi a Duhului Sfânt. Iată că Fiul şi Duhul Sfânt sunt intermediari la Dumnezeu, ei nu fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu. Cei trei sunt distincţi şi ca persoane şi ca funcţie! Tatăl fiind Dumnezeu şi ascultătorul final al rugăciunii, iar Fiul şi Duhul Sfânt mijlocitori!
Efeseni 4:6„Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
Iată crezul primilor creştini exprimat simplu, şi studiindu-l în contextul Noului Testament, ne putem da seama că expresia: un singur Duh”, nu se poate referi decât la Duhul Sfânt, mijlocitor în rugăciune (Efeseni 2:18; 6:18), şi deci diferit de „un singur Domn”, care nu este altul decât Isus (1Corinteni 1:3; 2Corinteni 1:2; etc.) şi diferit de „un singur Dumnezeu”. Căci acest singur Dumnezeu, este descris ca fiind: „Tată al tuturor”, şi deci şi Tată al Domnului nostru Isus (Ioan 20:17; Efeseni 1:17).
Iar tot în epistola către Efeseni (6:23), se arată din nou această distincţie între Dumnezeu şi Domnul Isus, când se spune: „Pace, fraţilor, dragoste şi credinţă de laDumnezeu şi de la Domnul Isus Cristos!” (Noua Traducere românească 2007).
Iuda 1:20-21,Iuda 1:25: Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică...singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.
Acesta este un alt text care surprinde diferenţa dintre: Duhul Sfânt prin care ne rugăm, Dumnezeu, şi Isus Cristos. Astfel, persoana „singurului Dumnezeu”, este distinctă de ce a lui Isus Cristos, şi a Duhului Sfânt prin care ne rugăm. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, exista încă înainte de naşterea lui Isus din Maria; căci Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de epoci, acum şi pentru totdeauna.
Întrebarea care se ridică pentru tine iubite cititor, este următoarea: Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, şi Duhul Sfânt, PRIN intermediul cărora Îi dăm lui Dumnezeu: „slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ???
Fie ca fiecare cititor să-şi răspundă personal la această întrebare, pentru a se asigura că îl recunoaşte ca Dumnezeu pe Tatăl, Dumnezeu Bibliei, Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul apostolilor, şi nu pe alt Dumnezeu trinitarian sau modalist inventat de mintea omenească.
 
Este botezul branhamist un botez autentic şi valabil?
Nu! Iată câteva motive importante:
1) Botezul lor este un botez într-un Isus fals, care este şi Tată şi Fiu şi Duh Sfânt!
După cum am văzut în această carte, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt sunt trei persoane distincte (vezi şi: Matei 3:16-17; Ioan 16:13-15; Romani 15:30; 1Corinteni 12:4-6; 2Corinteni 13:14; Efeseni 4:4-6).
Botezul modalist în Numele lui Isus, este un botez care foloseşte o formulă biblică şi apostolică, dar Isus al lor nu este Isus al Bibliei, care este distinct de Tatăl şi de Duhul Sfânt!
Biblia vorbeşte de ,,un alt Isus” (2Corinteni 11:4), un Isus diferit de cel predicat de apostoli. Astfel toţi cei botezaţi cu botezul în Numele lui Isus, dar care au crezut că Acel Isus este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, s-au botezat într-un alt Isus, au crezut o altă Evanghelie, şi au primit un alt duh, nu Duhul Sfânt (2Corinteni 11:4; Galateni 1:6-8)!
 
2) Ei nu sunt consecvenţi cu explicaţia asupra lui Matei 28:19!
Observaţi cum explică ei formula de botez: ,,Cine citeşte cu atenţie, constată că aici este vorba de Numele în care să se facă botezul şi nu despre trei titluri: Tatăl este un titlu, Fiul este un titlu şi Duhul Sfânt este un titlu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei forme de descoperire sau numiri ale Aceleiaşi Persoane. Deci este vorba despre unicul Nume, pentru că Isus a spus: ???Botezaţi-i în Numele (singular)”, şi nu în Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aşa cum se face astăzi peste tot. CuvântulNume apare la singular şi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie să aibă un Nume. Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevăraţi.” - extras din "CONCILIUL", de E. Frank.
Un alt motiv, pentru care explicaţia de mai sus nu este valabilă este că fraza:,,botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, este o interpolare şi nu face parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu! Lucru recunoscut şi de ei, în cartea,,Provocarea”, de Ewald Frank, la p.63, unde se spune: „Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< în numele meu.  Aceiaşi observaţie este scrisă şi în >>Greek New Testament<<, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulată astfel: >>şi botezaţi-i înăuntru în Numele Meu<< , ar fi exclus de la început orice rătăcire, orice tâlcuire ulterioară.”
Dacă Matei 28:19, este declarat ca fiind o falsificare, de ce E. Frank, Îl foloseşte ca argument? El îşi bazează doctrina potrivit căreia: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt titluri ale aceleaşi persoane, pe un fals, descris de ei ca fiind ,,o falsificare”!
3) Botezul lor nu poate fi făcut în Numele lui Isus, către Dumnezeu, pentru că ei nu cred că Dumnezeu este distinct de Isus!
În 1Petru 3:21, Noua Traducere românească 2007: aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos. La n.s. Se explică: „Sau: promisiunea (în sensul de angajament); sau: cererea”
Din acest text observăm şi învăţăm că botezul are loc prin învierea lui Isus, dar botezul este un răspuns (o cerere, un angajament) adresat „către Dumnezeu”. Dacă însă, Isus este şi Tatăl şi Fiul, nu putem adresa acest botez lui Dumnezeu Tatăl, dacă tot El este şi intermediar (mijlocitor) la Dumnezeu! Nu putem face o rugăciune, o cerere către Dumnezeu prin Dumnezeu! Biblia spune clar: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 15:16; 16:23).
De aceea botezul se face doar în Numele lui Isus Mijlocitorul, către Dumnezeu Tatăl, El este Cel ce acceptă răspunsul nostru prin botez la dragostea Lui şi ne dă Duhul Sfânt în botez.
Vedem şi din acest pasaj că Dumnezeu este implicat în botez, chiar dacă botezul se face în Numele lui Isus, căci botezul este „cererea” (Biblia Cornilescu Revizuită, GBV - 1991) sau „răspunsul” (Noua Traducere românească 2007, Sfânta Scriptură 1874),„către Dumnezeu”, El este Cel ce primeşte botezul nostru şi adevereşte dându-ne în botez: Duhul Sfânt (1Corinteni 6:11; 12:13).
De fapt orice lucrare creştină trebuie să o facem în Numele Domnului Isus, Scriptura este clară în această privinţă şi ea precizează: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3:17).
Iată! Dacă noi vom boteza în Numele lui Isus (care este în viziunea modalistă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) la Dumnezeu (care este în viziunea modalistă tot: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), cum vom împlini Cuvântul care spune: „să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl?
Numai dacă considerăm că Domnul Isus este unul şi Dumnezeu este altul, putem boteza în Numele lui Isus către Dumnezeu!  Şi numai atunci, răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos”, este unul valabil, biblic şi corect!
4) Numele de legământ al noului legământ nu este ,,Isus”, ci ,,Tată”, căci Dumnezeu Tatăl face legământul cu creştinii, nu Fiul Său Isus Cristos. Domnul Isus este Mijlocitorul noului legământ!
Cine este Cel ce face legământul cel nou? Tatăl sau Fiul? Conform Bibliei Cel ce a făcut legământul cu Israel, face un nou legământ. Cel ce a făcut legământul cu Israel este Iehova, Dumnezeu Tatăl (Exod 24:1-8). Conform teologiei modaliste, Fiul nici nu exista atunci! Conform cu Ieremia 31:31-34; Evrei 8:8-13; 10:16-19, tot El este cel ce face legământul cel nou adică Iehova, care este Dumnezeu Tatăl (comp. cu Isaia 63:16; Maleahi 1:6). Dumnezeu Tatăl este cel ce face legământul cel nou, conform cu: Evrei 7:19-25, şi Acesta este distinct de Marele Preot Isus.
Cine este Mijlocitorul sau Mediatorul noului legământ?
Biblia este clară în această privinţă:
Romani 8:34„Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos (1Timotei 2:5).
Acest Mijlocitor este Cel ce pledează (intermediază) pentru noi rânduit ca Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec:
Evrei 4:14:  Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Evrei 7:25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. Cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin Isus, dacă Isus este şi Dumnezeu şi Mijlocitorul la Dumnezeu?
În Evrei 9:24 se precizează: Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Cum poate Cristos să se înfăţişeze în faţa lui Dumnezeu pentru noi, dacă El este Însuşi Dumnezeu?! Să fie doar o scenă teatrală, în care manifestarea lui Dumnezeu se arată înaintea lui Dumnezeu?! O astfel de interpretare absurdă şi periculoasă ne-ar face să credem căci de fapt Isus nici nu mijloceşte pentru noi, El de fapt fiind Dumnezeu ştie tot, şi astfel se anulează una dintre cele mai importante doctrine ale creştinismului,Mijlocirea Domnului Isus! Faptul că cineva a simţit alături de noi, a fost ispitit în toate, dar fără păcat, şi El poate simţi împreună cu noi, poate pleda cauza noastră a păcătoşilor, este anulat de doctrina modalistă. Mijlocirea este un nons sens conform doctrinei modaliste despre Fiul lui Dumnezeu.
În versiunea modalistă, toate aceste roluri, nu sunt decât un simulacru, un teatru, pasaje lungi în Scriptură despre rolul de Mijlocitor şi mare Preot al lui Isus, sunt un nonsens în varianta modalistă, sunt scrise în zadar, căci nu există un Dumnezeu şi un Mijlocitor în mod real; ci, Dumnezeu este şi Mijlocitor şi Mijlocitorul este Dumnezeu! Pentru ce se mai roagă ei la Dumnezeu în Numele lui Isus atunci? Iarăşi sunt inconsecvenţi!
Tocmai că Isus este Marele Preot, iar marele preot este un altul decât Dumnezeu. Căci cel ce mijloceşte trebuie să fie un altul decât cel ce primeşte sau ascultă mijlocirea, altfel nu ar fi nici o mijlocire!
Modaliştii nu pot fi în noul legământ deoarece ei nu au un legământ cu Tatăl prin Domnul Isus, ei au un legământ cu Isus (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) care este un Isus fals, legământul lor este nebiblic.
Să mergem la un alt aspect pentru care botezul modalist este invalid:
5) Botezul în Numele lui Isus al modaliştilor nu diferă în esenţă de botezul trinitarienilor, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, pentru că modaliştii înţeleg prin a boteza în Numele lui Isus, a boteza în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh!
Faptul că modaliştii botează în Numele lui Isus, nu însemnă că ei botează cu adevăratîn Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu!
O dată ce în viziunea lor Tatăl are Numele: Isus, Fiul are Numele: Isus, Duhul Sfânt are Numele: Isus, botezul lor în Numele lui Isus, este de fapt un botez trinitarian mascat! Este tot un botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, chiar dacă ei îi spun un botez în Numele lui Isus!
Astfel ei fie spun când botează: ,,în Numele lui Isus”, fie spun: ,,în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, este tot una conform doctrinei lor!
Şi trinitarismul şi modalismul susţine că botezul în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh este un botez în Numele lui Isus!
Astfel şi trinitarismul şi modalismul susţine o fiinţă care se manifestă în trei forme sau modalităţi, botezul lor este la fel şi la unii şi alţii, şi unii şi alţii susţin că botezul în Numele lui Isus făcut de apostoli este echivalentul botezului în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh!
Conform Bibliei însă, botezul în Numele lui Isus, nu însemnă un botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! NU! Căci botezul în Numelui lui Isus însemnă o scufundare într-o persoană (Isus), care a murit şi a înviat, şi acest act este o cerere către altă persoană, către Dumnezeu Tatăl – 1Petru 3:21.
Iubite cititor şi tu ca şi Pavel poţi primi Evanghelia adevărată prin revelaţie (Galateni 1:11-12), nu trebuie ca altcineva să primească revelaţie pentru tine! Caută-L pe Dumnezeu din toată inima ta, caută-L până când El se va lăsa găsit de tine. Nu te mulţumi ca alţii să te înveţe, fi tu personal învăţat de Dumnezeu, şi atunci nimeni nu te va mai amăgi cu învăţături înşelătoare, căci stând la sfat cu Dumnezeu, vei fi condus în tot adevărul, înrădăcinat în Cristos şi vei avea cu adevărat cap pe Cristos, atunci când El, Învăţătorul te va învăţa. Când ai stat la sfat cu Domnul Isus ultima oară? Când ai auzit vocea Păstorului ultima oară? Nu ştii că oile Lui aud glasul Lui, nu glasul păstorilor falşi, ale străinilor, a celor ce vor să tragă pe ucenici după ei, şi nu după Cristos, care este capul oricărei domni!
Biblia afirmă clar:
Proverbe 28:5dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul”.
Ioan 6:45În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”.
Evrei 8:10: „Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei”.
Luca 10:22 „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L dezvaluie.
Ai primit tu învăţătura despre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt printr-o descoperire personală, sau te-ai bazat pe descoperirea altor oameni, care se predică pe ei şi nu pe Cristos?
2Corinteni 4:5 Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus”. Apostolii, mesagerii lui Dumnezeu nu se propovăduia pe ei înşişi, nu vorbeau despre ei, ci ei Îl predicau pe Cristos (vezi şi: Coloseni 1:28-29)!
Profeţi falşi atrag atenţia asupra lor, asupra vieţi lor, asupra descoperii lor, asupra lucrărilor lor, ei nu au murit faţă de ei. Profeţii şi învăţători falşi nu pot spune ca şi Pavel:  Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2:20). Sau: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine (1Corinteni 15:10).
Profeţii şi învăţători falşi, fac ucenici pentru ei, nu pentru Domnul Isus Cristos (Fapte 20:29-30; Matei 23:15; 2Petru 2:1-2).
Să vedem în continuare un al doilea semn descris în Deuteronom 18 al unui profet autentic: 2) profeţiile spuse de el se împlinesc.
În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune la p.322: „Epoca Laodicea a început cam la începutul secolului al Douăzecilea, probabil în 1906. Cât va dura aceasta? Ca un slujitor al lui Dumnezeu care a avut mulţimi de vedenii, din care NICI UNA nu a dat greş vreodată, lăsaţi-mă să prezic (eu nu am zis să profeţesc, ci prezic), că această epocă se va sfârşi în jur de 1977”. Iar la p.323: „Astfel eu repet, eu cred sincer şi susţin ca un student particular al Cuvântului, împreună cu inspiraţie Divină că 1977 s-ar cuveni să sfârşească sistemele lumii şi să introducă mileniu. [sublinierile îmi aparţin].
Ce vedem în această afirmaţie a lui? O profeţie greşită sau adevărată? S-a împlinit profeţia? Nu! Deci confom cu Deuteronom 18:22, W. Branham este un profet fals!
 
Este William M. Branham profetul Ilie?
În ce priveste W.M. Branham, acesta nu poate fi profetul Ilie, profetit din Maleahi 4, din mai multe motive, după cum urmează:
1) Lucrarea lui Ilie trebuie să fie înainte de sfârşitul zilei de har, înainte de ziua Domnului. Ştim ca peste Ioan Botezatorul a fost duhul şi puterea lui Ilie Tişbitul (Luca 1:17), şi că în prima implinire textul se refera la Ioan Botezătorul (comp. Maleahi 4:5-6 cu Marcu 9:11-13). Dar este clar că un alt profet Ilie, trebuie să vina înainte de ziua lui Iehova, de Armaghdon.
În cartea: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, la p.17, se spune: Ioan a apărut la începutul zilei de har. Ultimul prooroc trebuie să apară la sfârşitul zilei de har, înainte ca judecată să cadă asupra pământului, înainte că soarele să se transforme în întuneric şi luna în sânge (Isaia 13:6-16; Ioel 2:31; Tefania 1:14-18; Fapte 2:19-21; 1Tesaloniceni 5:2; 2Petru 3:10; Apocalipsa 6:12-17). Acesta este adevărul curat, este “AŞA VORBEŞTE DOMNUL” din Cuvântul Lui”.
Iată că dacă Ioan care a venit în duhul lui Ilie a venit la începutul zile de har, cel din urmă Ilie va trebui „să apară la sfârşitul zilei de har”.
 
Când a apărut W. M. Branham? S-a sfârşit cu el ziua de har? A apărut el la sfârşitul zilei de har? Nu, ne amintim că el a murit acum mai bine de 47 de ani, a trecut o generaţie de când a murit şi Domnul a venit, el nu a avut cum să pregătească venirea Domnului ca şi Ioan Botezătorul care a prins în viaţă prima lui venire. Astfel cel din urmă Ilie nu poate muri cu zeci de ani înainte de venirea Domnului Isus, misiunea lui este tocmai de a pregăti poporul de venirea Lui.
O generaţie conform Bibliei are cca. 40 de ani (Numeri 32:13), cum a pregătit Branham generaţia care va prinde venirea Domnului, dacă el a murit acum mai bine de 47 de ani?
2) Lucrarea lui Ilie este pentru Israel nu pentru biserică! Acest Ilie din urmă, ca si Ilie Tişbitul şi ca şi Ioan Botezatorul, are o lucrare în Israel, nici unul dintre cei numiţi de Biblie ca fiind: Ilie, nu a slujit neamurile!
Dumnezeu a randuit în biserica Sa: apostoli, profeti, păstori, învăţători, evanghelişti prin care sfinţi ajung desăvârşiţi (perfecţi) şi ajung la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu la starea de om matur în Cristos (Efeseni 4:11-13). O data ce Dumnezeu, înca din primul secol a dat aceste slujbe, şi ele vor fi până la revenirea Domnului, la sfârşitul lumii (1Corinteni 1:7-8; 1Corinteni 13:8-12), iar ele sunt suficiente pentru zidirea si perfectiunea (desăvârşirea) bisericii, nu mai este necesar un profet Ilie pentru biserică. Prin urmare, este clar că o slujbă ca a lui Ilie în biserica este în plus, căci cu ea sau fără ea, biserica va ajunge la desăvârşire prin slujbele rânduite deja, însă de slujba lui Ilie, are nevoie Israelul, care trebuie pregătit ca să devină din nou poporul lui Dumnezeu în mileniu pe pământ (Romani 11:25-26)! Astfel ca la revenirea Domnului, poporul Israel să rostească cuvintele profetice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23:39). Şi astfel peste ei să se coboare Duhul de îndurare şi rugăciune ca să fie salvaţi pentru pământ (Zaharia 12:10; Zaharia 14:12-121).
Revenim la Ilie din Biblie, în Maleahi 4, şi Luca 1:17, se spune ca unul din rolurile lui Ilie este să întoarcă inimile parinţilor spre copii şi pe cei neascultatori spre înţelepciunea celor drepti, cu ce scop? Cu scopul ca să gătească un popor bine pregatit pentru Domnul, ca nu cumva la venirea Lui să loveasca ţara (nu biserica) cu blestem. Care ţară? Creştinii nu au o ţară? Numai Israelul are, numai Israelul actualmente este lipsit de inţelepciune, creştinii au întelepciunea dată de Duhul Sfant (1Corinteni 2:12-14). Numai Israelul nu este pregatit pentru Domnul, creştini adevăraţi, aşteaptă şi grăbesc venirea zilei lui Dumnezeu (2Petru 3:12-14).
Lucrarea lui Ilie este clară: „El va intoarce pe multi dintre fii lui Israel la Domnul Dumnezeu” (Luca 1:16).
Lucrarea lui Ilie nu are a face cu biserica; ci, cu Israelul!
3) Lucrarea lui Ilie va dura 1260 de zile, cca. 3 ani şi jumătate, nu cca. 20 de ani, cât a durat lucrarea lui Branham (1946-1965)! Aşa cum a fost profeţit despre întoarcerea lui Israel (Osea 3:4-5). Putem fi siguri ca Ilie ce o să vină, va avea o lucrare timp de cca. trei ani şi jumătate, pe strazile Ierusalimului, lucrarea consemnată în Apocalipsa cap. 11. Cei doi martori, doi profeţi, cei doi unşi, cei doi măslini (Zaharia 43-14), peste ei este duhul şi puterea lui Ilie, şi a lui Moise. Lucru recunoscut de mişcarea branhamistă, în cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi” de Ewald Frank, p.61, se spune: Cei doi prooroci unşi cu Duhul sunt denumiţi şi "măslini". Proorocul Zaharia îi văzuse în cap. 4, 11-14 în dreapta şi în stânga sfeşnicului...Cine observă slujba lor, trebuie să se gândească nemijlocit la Moise şi la Ilie, la Cuvântul cărora Dumnezeu a lucrat, aşa încât la Moise au venit urgii groaznice peste Egipt (Exod 7-12), când apa a fost transformată în sânge. În slujba lui Ilie cerul a fost închis trei ani şi jumătate, şi a căzut foc din cer (2. Împ. 1). Ambele se repetă în slujba celor doi prooroci...Moise şi Ilie au fost aceia care au venit pe muntele schimbării la faţă şi au vorbit cu Domnul (Mat. 17 ş. a.). Amândoi sunt amintiţi în ultimele versete din Vechiul Testament, în proorocul Maleahi. Moise, care a scris cele cinci cărţi din Tora, este pentru evrei cel mai mare prooroc, şi Ilie este cel mai important prooroc pentru ei, deoarece după crezul religiei iudaice, conform Scripturii, el se va ridica înaintea venirii lui Mesia.
Iată cine este profetul ce trebuie să vină în duhul şi puterea lui Ilie! Nu Branham care a murit în 1965; ci, în viitor înainte de a veni ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Dumnezeu, va veni Ilie şi va pregăti pe Israel de revenirea Domnului! Dintre cei doi martori din Apocalipsa 11, primul dintre ei, este Ilie care trebuie să vină, slujirea lui nu este legată de biserica; ci, de Israel. De unde ştim ca unul dintre cei doi martori este Ilie?
Este profeţit că „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” (Maleahi 4:5). Iată Ilie trebuie să vină înainte de ziua lui Iehova! Unul dintre cei doi martori este Ilie, şi unul este Moise, căci Moise şi Ilie, au fost vazuţi la schimbarea la faţă (Matei 17:3), iar schimbarea la faţă, reprezintă venirea Domnului Isus (2Petru 1:16-19). Astfel, ei vin în duhul şi puterea lui Ilie şi a lui Moise, lucrarea lor va fi însoţită de semne şi minuni (Apocalipsa 11:5-6), căci lucrarea Duhul Sfânt din ei şi prin ei, va fi una asemănătoare cu lucrarea ce a fost prin Moise şi Ilie (comp. Apocalipsa 11:6 cu Iacob 5:17; 1Regi 17:1, şi Apocalipsa 11:6 cu Exod 7:19-20).
La sfârşitul necazului celui mare, după ce-şi vor termina lucrarea care au avut-o pe pământ, Fiara (Anticristul) va face război cu ei, îi va ucide, trupurile lor vor zăcea în Ierusalim (Apocalipsa 11:8), dar după trei zile, ei vor învia şi vor fi răpiţi la cer (Apocalipsa 11:11-12). Răpirea lor la cer, printr-un nor, este prefigurată de evenimentul schimbării la faţă a Domnului Isus, atunci când a apărut Moise şi Ilie lângă El în glorie, în nor (Matei 17:1-5), acest eveniment prefigurează venirea Domnului Isus şi răpirea celor doi martori la cer cu El (2Petru 1:16-18).
Cei doi martori, Moise şi Ilie, nu mor cu zeci de ani înainte de venirea Domnului ca şi Branham, NU, la sfârşitul lucrării lor, misiunii lor pe pământ, fiara îi va ucide, ei mor prigoniţi, dar ei vor invia (Apocalipsa 11:11-12), şi la venirea Domnului vor fi lângă Domnul în norul pe care vine Domnul (comp. cu Fapte 1:9), ca pe muntele schimbării la faţă, ei sunt prezenţi la venirea Lui. Lucrarea lor este cu cca. 1260 de zile, înainte de necazul cel mare.
4) Ilie ca mesager nu va fi singur; ci, va avea un tovarăş de slujbă confom cu Apocalipsa 11. Unde este tovarăşul de slujbă a lui Branham, dacă el este Ilie?
Istoria Biblică arătă mai multe perioade de treziri spirituale şi de lucrări de mare putere, care au avut în frunte cu doi martori îndrăzneţi pentru Dumnezeu, să dăm câteva exemple: Moise şi Aron, care au scos poporul Israel din Egipt (Exod 5:1); Iosua şi Caleb care au fost iscoadele care nu s-au temut de canaaniţi, rămânând până la sfârşitul vieţii lor un exemplu de fidelitate (Numeri 32:12).
Apoi, mai târziu în altă epocă, au fost profeţii Ilie şi Elisei au fost alţi doi martori ai adevărului (1Regi 19:19-21); Iosua şi Zorobabel care au zidit din nou altarul lui Iehova (Ezra 3:2); profeţii Hagai şi Zaharia care au însufleţit lucrarea de reconstrucţie a templului (Ezra 5:1); Neemia şi Ezra care au condus grupuri de repatriaţi evrei din Babilon (Ezra 2:2; 7:1-10).
În Noul Testament, vedem din nou, doi martori pentru adevar, sau doi lucrători, cum ar fi: Ioan Botezătorul şi Isus Cristos, care au mărturisit despre adevăr, fiind profeţii cei mai mari ai Noului Testament (Luca 1:76-77; 24:19; Matei 17:11-13); alţi martori au fost: apostolii Petru şi Ioan (Fapte 8:14) şi Pavel şi Barnaba (Fapte 13:2), etc.
Une este tovarăşul de slujbă a lui W. M. Branham? Unde este cel de-al doilea martor? Unde este al doilea profet al Domnului Isus (Apocalipsa 11:3,Apocalipsa 11:10)?
5) Ilie care va veni va întoarce inimile părinţilor spre copii, şi ale copiilor spre părinţi. Branham nu înţelege această profeţie, astfel nu are cum ca el să fie Ilie!
Conform profeţiei din Maleahi 4:5-6„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” La ce se referă această profeţie?
Cum explică E. Frank această profeţie? În cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, la p.9: Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b)”.
În cartea: „Marea tragedie şi Planul lui Dumnezeu  de mântuire în lumina mesajului pentru timpul de sfârşit”, de Ewald Frank, la p.20, se explică: Inimile copiilor lui Dumnezeu trebuie întoarse la credinţa părinţilor, adică la început, nu la părinţii bisericii, nu în case de locuit la părinţi naturali, ci la apostoli, părinţii noştri de credinţă. Prin această credinţă, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna, suntem întorşi la Hristos în învăţătură şi practică (Iuda 3)”
Cum explică W. Branham această profeţie?
În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune:
p.326: „Astfel noi vedem venind un mesager al epocii a şaptea, şi el este un profet...Cuvântul vorbeşte despre venirea lui Ilie înainte să se reîntoarcă Isus”.
„Inimile copiilor din zilele din urmă vor fi întoarse înapoi către părinţii Penticostali. Ioan i-a făcut pe părinţi gata pentru Isus să primească pe copii în staul. Acum acest profet peste care cade Duhul lui Ilie va pregăti copiii să primească înapoi pe Isus”.
Vedem că E. Frank explică că Ilie va întoarce inimile copiilor spre apostoli, părinţii lor de credinţă, pe când W. Branham explică altceva, că inimile copiilor vor fi întoarse spre părinţii penticostali? Care dintre cei doi au dreptate? Care este adevărul?
Unii branhamişti cu care am discutat, cosideră pe Ilie din Maleahi ca avand o slujbă dublă: Ioan Botezatorul a întors inima părinţilor vechi testamentari la credinţa copiilor lui Dumnezeu din Noul Testament, iar W. Branham a întors credinţa copiilor lui Dumnezeu din timpul sfarşitului la credinţa părinţilor apostoli, şi astfel se reaşează toate lucrurile înaintea revenirii lui Cristos pentru răpirea Miresei (Fapte 3:21).
In primul rand, lucrarea lui Ilie care urmează să vină, conform profeţiei din Maleahi 4:5, nu poate fi făcută de doi oameni, adică primul să facă prima parte a lucrării: să întoarcă inima părinţilor spre copii. Iar cel de-al doilea Ilie să întoarcă inimile copiilor spre părinţi! Nu, Ilie care va veni înainte de ziua Domnului, este profeţit că va face ambele lucrări, după cum este scris: Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!
De fapt, explicaţia că părinţii vor fi întorşi spre copiii de profetul Ilie din primul secol (Ioan Botezătorul), iar Ilie (W. Branham) va face partea a doua a lucrării, va întoarce inimile copiilor spre părinţi, este o falsitate, căci Ioan Botezătorul a făcut ambele lucrări conform Bibliei. În Luca 1:16-17El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Se întelege că cei neascultatori sunt copiii, iar cei ce umblă în înţelepciunea celor neprihăniţi sunt părinţii. (Luca 1:17).
Tot la fel, Ilie care va veni înainte de ziua Domnului, va face ambele lucruri!       
De fapt, W. Branham nu a întors oameni la credinţa apostolică, el a abatut oamenii de la aceea credinţă, apoi el nu a trait în „timpul sfârşitului”, care are loc cu cca. trei ani jumate, înainte de venirea Domnului (Daniel 12:4; comp. Daniel 11:31-35 cu Daniel 12:11).
Apoi, profeţia din Maleahi 4:5-6; arată clar, că persoana care întoarce inimile părinţilor spre copii, întoarce şi inimile copiilor spre părinţi. Ioan Botezatorul a facut ambele lucruri, după cum am observat din Luca 1:16-17Astfel, textul explică ce însemnă să întorcă inimile părinţilor spre copii, şi a copiilor spre părinţi. Noi nu trebuie să speculăm cum fac E. Frank şi W. Branham, Cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru cei sinceri! Copiii fiind cei neascultatori, iar părinţi (în greacă: „taţii”) erau cei neprihăniţi, confom cu Luca 1:17. Astfel, Ioan Botezătorul a întors inimile celor drepţi (neprihăniţi), a părinţilor, a celor maturi spirituali, spre cei neascultatori, cu scopul de a-i ajuta din punct de vedere spiritual, şi a întors inimile copiilor spre cei drepţi, spre părinţii spirituali, astfel ca şi copiii să umble în înţelepciunea celor neprihăniţi. Ca în final, toţi (şi părinţii şi copiii) să fie un popor pregatit pentru Domnul!
În timpul lui Ioan, Israelul era rupt în două tabere: părinţii adică scribi, cărturarii, preoţii, cei ce cunoşteau legea, care stăteau pe scaunul lui Moise (Matei 23:2), şi copii, (ţărani, oameni simplu, prostituatele, vameşii, etc.) adică cei ce nu cunoşteau legea. Domnul le spune copiilor, celor necunoscători în ale legii, să facă tot ceea ce ei (părinţi) le spuneau (Matei 23:3). Din păcate părinţii, îi priveau dispreţuitor, îi ţineau la distanţă pe oameni simpli, care nu cunoşteau carte, pe vameşi, pe prostituate, pe ţărani, care erau ca şi copiii neascultători din cauza necunoaşterii legii, pentru că nu ştiau să citească sau nu aveau o copie a legii. Cărturarii (părinţii) spuneau despre cei simpli (copii): „Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” (Ioan 7:49).
Unul din scopurile lucrării lui Ioan, era împăcarea, reconcilierea între părinţi şi copiii şi a tuturor cu Dumnezeu, confom cu Luca 1:16-17. Astfel la botezul lui Ioan au venit şi din categoria părinţilor (Matei 3:7-10) şi din categoria copiilor (Marcu 1:4; Luca 3:12-14). Totuşi, din păcate, o mare parte dintre părinţii, cei care cunoşteau legea, au zădărnicit planul lui Dumnezeu de împăcare a părinţilor cu copiii şi a lor cu Dumnezeu, după cum se spune în Luca 7:29-30: Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Ioan Botezatorul nu a intors inima părinţilor vechi testamentari la credinţa copiilor lui Dumnezeu din Noul Testament, aceasta este o speculaţie absurdă! Nu acesta a fost scopul lucrarii lui, el nu a predicat credinţa copiilor lui Dumnezeu noutestamentara, pentru ca el însuşi nu a avut o astfel de credinţă noutestamentară care implica nasterea din nou, înfierea, botezul în Numele lui Isus, etc. El a spus clar, că El este prietenul Mirelui şi astfel el mărturiseşte că nu face parte din Miresa lui Isus (Ioan 3:28-29). Apoi Isus spune că cel mai mic din împărăţia cerului este mai mare ca Ioan Botezatorul, el nu avea speranţa de a merge în cer, el nefiind nascut din nou (Matei 11:11).
Prin botezul lui Ioan, lui Israelul i s-a dat posibilitatea,
1. de a se pocăi şi a primi iertarea păcatelor pentru abaterile de la legea lui Dumnezeu dată prin Moise (Matei 3:6; Marcu 1:4-5; Luca 1:68-77; Luca 3:3-6).
2. Ei să creadă în Cel ce urma să vină, adică în Mesia (Fapte 19:4)
3. Pregătirea unui popor curăţit de călcările de lege, un popor înţelept, ascultător, împăcat cu Dumnezeu (Luca 1:16); dar şi împăcat şi între ei (părinţii cu copiii împăcaţi), care să-l accepte pe Mesia (Maleahi 4:5,Maleahi 4:6; Luca 1:15-17).
Cu siguranţă că Ilie care are să vină, are lucrarea de a întoarce inimile părinţilor spre copii şi ale copiilor spre părinţi. Şi acum în Israel există unii care studiază legea şi sunt preocupaţi de lege şi profeţi, de Scripturi, care sunt religioşi, şi unii care nu-i mai interesează religia. Lucrarea lui Ilie care are să vină va fi concilierea între părinţi şi copii, şi împăcarea tuturor cu Dumnezeu prin pocăinţă şi prin acceptarea lui Isus ca Mesia.
Să mergem la al 6 motiv pentru care W. Branham nu poate fi profetul Ilie:
6) Ilie când va veni va restabili toate lucrurile. Lucrarea de a restabili toate lucrurile, adică toate lucrurile spirituale, nu cele fizice, ce vor fi restabilite la reîntoarcerea Domnului (Matei 19:28; Fapte 3:19-21), a făcut-o prima data Ioan Botezatorul, prin botezul predicat de el, a dus la restabilea relaţiei lui Israel cu Dumnezeu. Israel a călcat legea şi legamantul cu Dumnezeu. Prin botezul lui Ioan, ei se pocăiau şi primeau iertare de călcările de lege (Luca 3:3). Astfel el a restabilit ceea ce evreii au distrus în relaţia lor cu Dumnezeu şi prin călcarea legământului de la Sinai. Lucrarea lui de restabilire a tuturor lucrurilor, viza şi împăcarea sau reconcilierea naţională între părinţii şi copii, toţi cei care au primit mesajul lui, mesajul pocăinţei şi s-au botezat au fost făcuţi, una în botez, în iertarea lui Dumnezeu, nimicind astfel duhul de superioritate al unora care se considerau doar ei fii ai lui Avraam (Matei 3:9; Luca 3:8; Ioan 8:33).
Păcatul, călcările de lege, tradiţiile cărturarilor, a făcut ca căile lui Dumnezeu să nu mai fie drepte, ele erau ca nişte dealuri, cu văi, cu munţi, lucrarea lui Ioan a fost să netezească drumul spre împăcarea evreilor cu Dumnezeu, şi ei între ei, aceasta a fost lucrarea lui de a restabili toate lucrurile!
Lucrarea lui Ilie ce o sa vină, va fi la fel, o împăcare a celor sinceri din Israel cu Dumnezeu, şi ei între ei.
La ora actuala în Israel, este atâtea păreri, secte, partide, păcate, atâta rătăcire, trebuie sa vina Ilie ca să netezeasca drumul lui Israel spre mantuire, ca la venirea Domnului, Dumnezeu să le poată da un duh de îndurare şi rugaciune ca şi ei să fie mântuiţi pentru pamant datorită pocăinţei lor (Zaharia 12:10).
Lucrarea aceasta nu este cu zeci de ani înainte de venirea Domnului; ci, chiar înainte de a veni Domnul cu cca. 7 ani, adică cu trei ani şi jumătate înainte de necazul cel mare. Ioan Botezatorul nu a făcut lucrarea şi la zeci de ani a venit Mesia, nici Ilie nu face lucrarea cu zeci de ani înainte de venirea Domnului; ci, tocmai în perioada ce precede necazul cel mare, şi anume conform profeţiei: „înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”.
W. Branham nu poate pretinde o restabilire, sau o aşezare din nou a tuturor lucrurilor, pentru că el nu a slujit în Israel unde ele trebuie restabilite! Apoi, dacă W.M. Branham a restabilit toate lucrurile, de ce nu a venit atunci Mesia din nou în anii ‘60? În Biserica lui Dumnezeu ele nu trebuie restabilite, căci nici porţile locuinţei morţilor nu o vor birui pe adevărata biserică a Domnului (Matei 16:18). Chiar dacă uneori Domnul o corectează, nu o face prin Ilie; ci, prin apostolii, profeţii, păstorii, învăţătorii, rânduiţi în biserică (Efeseni 4:11)! Să mergem în continuare la următorul punct:
 
Este William M. Branham mesagerul Bisericii din Laodiceea?
Această concepţie are din start câteva probleme mari: 1) Concepţia că Branham este mesagerul bisericii din Laodiceea, pleacă de la premiza că cele şapte biserici din Apocalipsa :2,Apocalipsa :3, sunt 7 epoci ale Bisericii, o învăţătură nebiblică; 2) dacă mesagerii celor 7 epoci ale bisericii, nu sunt mesagerii lui Dumnezeu, nici W. Branham nu este! 3) dacă W. Branham este mesagerul Bisericii din Laodiceea, atunci are grave probleme spirituale; 4) Mesagerul Bisericii din Laodiceea nu poate fi tot aceiaşi persoană cu Ilie; 5) W. Branham a pretins că este profet, îngerul bisericii din Laodiceea este un apostol!
Să analizăm pe rând aceste 5 neconcordanţe:
1) Concepţia că W. Branham este mesagerul bisericii din Laodiceea, pleacă de la premiza că cele şapte biserici din Apocalipsa :2,Apocalipsa :3 sunt 7 epoci ale Bisericii, dacă aceasta este o învăţătură nebiblică, atunci şi pretenţia lui este falsă.
În cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, se spune la p.11: Domnul avea cele şapte stele, care sunt cei şapte îngeri ai celor şapte Biserici, ţinute tare în mâna Sa. Aceşti mesageri ai lui Dumnezeu se află într-o însărcinare supranaturală directă. Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică. Iar la p.12: „Mai întâi mesajul vine întotdeauna la îngerul Bisericii care îl transmite apoi Bisericii întregi”
Cei şapte îngeri, erau şapte apostoli, cuvântul în greacă pentru înger este: „angelos”, şi are înţelesul de: trimis, sol, mesager (vezi: Apocalipsa 1:20 n.s. BCR). Îngerul biserici este un trimis al Domnului Isus, ceea ce însemnă că el este un apostol al lui Isus, cuvântul: „apostol”, însemnă „trimis” (vezi Matei 10:2 n.s. BCR).
Ei prin harul Domnului conduceau şapte adunări (biserici) localizate în Asia Mică, dar nu singuri; ci, ajutaţi cu siguranţă de presbiteri şi diakoni şi de alte slujiri (vezi: 1Corinteni 12:28-30Efeseni 4:11).
Însă aceasta nu însemnă că ei aveau un mesaj pentru biserică, tocmai că Domnul Isus îi dă descoperirea apostolului Ioan, şi lui îi porunceşte să le trimită celor şapte îngeri scrisori, după cum este scris: „Îngerului Bisericii din...scrie-i” (Apocalipsa 2:1,Apocalipsa 2:8,Apocalipsa 2:18; Apocalipsa 3:1,Apocalipsa 3:7,Apocalipsa 3:14). Iar apostolul Ioan avea autoritate peste ei, fiind însărcinat de Domnul să le scrie spre mustrare şi învăţare. Apostolul Pavel, în viziunea lui Branham mesagerul bisericii din Efes, tocmai că în problema cu circumcizia a apelat la conciliul de apostoli şi bătrâni din Ierusalim (Fapte cap. 15), nu cum spune învăţătura branhamistă:„Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”.
Astfel, teoria că „Aceşti mesageri ai lui Dumnezeu se află într-o însărcinare supranaturală directă. Oamenii nu dispun peste ei; nici un conciliu nu are influenţă asupra lor. Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”, este falsă dar şi foarte periculoasă, dând unui om ca Branham, puteri depline, şi făcându-l să nu aibă cel puţini fraţi egali cu el în slujbă, ceea ce este nebiblic şi îl poate transforma pe cineva în despot sau dictator!
În cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi”, de Ewald Frank, se explică la p.14: „Epoca Bisericii din Efes a durat de la începutul Bisericii noutestamentare până în cca. anul 170 d. Hr.” Iar la p.15: Împotrivitorul s-a îngrijit ca ei să fie aruncaţi în închisoare şi să treacă printr-un necaz mare. "Necazul de zece zile" care este amintit în Cuvântul profetic, a intrat în istoria bisericii ca cei mai grei zece ani ai prigoanei creştinilor sub Diocleţian din 300 până în 310 d. Hr...Epoca Bisericii din Smirna a durat până cca. în anul 312 d.Hr.” Mai departe, la p.16, se spune: „Epoca Bisericii din Pergam a durat până cca. în anul 606 d.Hr.” Iar la p.21: „Epoca Bisericii din Sardes a durat până cca. în anul 1750 d.Hr.” Iar la p.22: „Epoca Bisericii din Filadelfia a durat până cca. în anul 1900 d. Hr”, etc.
 
De unde reiese din Biblie din Apocalipsa cap. 2 şi 3, că cele şapte biserici sunt şapte epoci ale Bisericii lui Cristos de pe pământ? De nicărieri! Biblia nu învaţă aşa ceva, ea învaţă altceva, apostolul Ioan a primit porunca de la Domnul Isus: „Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea. (Apocalipsa 1:11). Iată cine sunt cele şapte biserici, şapte adunări (ekklesia) care erau în localităţile:  Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea. Ele erau adunări locale, ce existau în timpul apostolului Ioan. Nu reiese de nicăieri că trebuie să dăm o altfel de interpretare decât literală.
O dovadă în plus că cele şapte biserici nu sunt şapte epoci ale Bisericii, este că mai multe din ele au făgăduinţa revenirii Domnului.
Dacă cele şapte biserici ar fi o succesiune de epoci ale bisericii, doar ultima biserică ar trebui să aibă promisiunea că se vor întâlni cu Domnul, că Domnul va reveni la ei. Faptul că trei biserici din cele şapte, au această promisiune, arată că în timpul sfârşitului, anumite biserici locale vor avea caracteristicile bisericilor din timpul lui Ioan. 
Dar biserica din timpul de la urmă, nu poate avea caracteristicile biserici din Laodiceea, căci biserica din Laodiceea, nici măcar nu are promisiunea reveniri Domnului pentru ei. De fapt, biserica de la sfârşit nu poate fi cu caracteristicile bisericii din Laodiceea, căci apostolul Pavel o descrie complet diferit. El spune despre ultima biserică ce se va întâlni cu Domnul la revenirea Lui: ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:26). Comparaţi vă rog în propriile Biblii, această biserică cu biserica din Laodiceea (Apocalipsa 3:14-22).
Următoarele biserici din cele şapte, au promisiunea revenirii Domnului:
Biserica din Tiatira: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag din fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu” (Apocalipsa 2:25). Iată, biserica din Tiatira nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 606 – 1520 d.C., căci ei au promisiunea că dacă vor ţine cu tărie la ceea ce au până va veni Domnul, atunci El le va da „stăpânire peste Neamuri”.
Biserica din Sardes: „Adu-ţi aminte, deci, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui” (Apocalipsa 3:3-5). Iată, biserica din Sardes nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 1520 -1750 d.C., căci ei au promisiunea că dacă se vor vor ţine aşa cum au primit învăţătura, şi dacă se vor pocăi, unii vor umbla în alb cu Domnul la revenirea Lui, iar alţii care nu se vor ţine de ceea ce au primit la început, Isus va veni peste ei ca un hoţ într-un ceas neştiut de ei şi îi va pedepsi (comp. cu Matei 24:50-51; Apocalipsa 16:15).
Biserica din Filadelfia: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou” (Apocalipsa 3:10-12). Iată, biserica din Filadelfia nu poate fi epoca cuprinsă între anii: 1750 – 1906 d.H.,  căci ei au promisiunea că El vine în curând, şi ei să păstreze ceea ce au şi să păzească Cuvântul răbdării, şi dacă îi va găsi astfel, Isus îi va face „un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”.
În concluzie, teoria că cele şapte bisericii din Apocalipsa cap. 2,3, nu numai că nu are o susţinere biblică, dar ea este contrazisă şi infirmată de Sfânta Scriptură!
Ce fel de profet a putut născoci o astfel de teorie falsă, şi nebiblică, decât un profet ce a vrut să fie el singur: liderul, mesagerul care nu dă socoteală la nimeni!
Este clar că dacă cele şapte biserici din Apocalipsa 2 şi 3, nu sunt şapte epoci, nici mesagerii inventaţi de W. Branham nu sunt îngerii acestor bisericii, şi astfel este clar că W.M. Branham nu poate fi mesagerul (îngerul) bisericii din Laodiceea. Această învăţătură este UN FALS!
2) Dacă mesagerii celor 7 epoci ale bisericii, nu sunt mesagerii lui Dumnezeu, nici W. Branham nu este! În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune la p.50, se spune: „Aceste şapte stele sunt mesagerii la cele şapte epoci succesive ale bisericii. Ei nu sunt chemaţi pe nume. Ei sunt doar aşezaţi înainte ca şapte, unul la fiecare epocă”. Iar mai departe descrie epocii şi mesagerii după cum urmează: La p.65: „Mesagerul (înger) către biserica din Efes era apostolul Pavel”. La p.66: „Pavel a pus bazele bisericii din Efes cam la jumătatea primului secol. Aceasta ne permite să stabilim data începutului Epocii Bisericii din Efes; cam în 53 A.D.”. La p.100:„...Epoca Efesiană înainte ca aceasta să se sfâeşească cam în 170 A.D.” La p.104 se susţine că Polycarp a fost mesagerul din Smirna. La p.107: „Această epocă a durat de la 170 la 312 A.D.” La p.153: „Epoca Pergamiană a durat cam trei sute de ani, de la 312 la 606 A.D.”. La p.154: „...mesagerul Pergamian a fost Martin...unchiul unui alt Creştin minunat, Sf. Patrick din Irlanda”. La p.214: „Epoca Tiatiriană a durat cel mai mult dintre toate, cam 900 de ani, de la 606 la 1520”.
„Deşi mesagerul la epoca Tiatira era Sf. Colombo...”. La p.243: „Cea Sardisiană sau a cincea epocă a bisericii a durat de la 1520 la 1750...Mesagerul...era Martin Luther”. La p.288: „Epoca Bisericii Filadelfia a durat de la 1750 cam la1906...Mesagerul la această epocă a fost fără îndoială John Wesley”.
Iar ultimul mesager cu epoca ce începe de la 1906, este chipurile W. M. Branham, profetul Ilie!
Este clar că dacă cele şapte biserici, nu sunt şapte epoci ale Bisericii, nici cei şapte mesageri inventaţi de mintea lui Branham, pentru şapte epoci, nu sunt îngerii celor şapte biserici!
Unii dintre aceşti îngeri erau trinitarieni şi botezau în numele Sfintei Treimi, cum puteau ei să fie mesagerii Dumnezeului unic? Unii din aceşti mesageri credeau că Dumnezeu este doar Tatăl (Pavel şi Polycarp), alţi mesageri învăţau că Dumnezeu este o treime de persoane, pe toţi aceştia, Branham îi consideră: „mesageri ai lui Dumnezeu...Ei au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL al Cuvântului pentru Biserică”. Unii dintre aceşti mesageri „chipurile”, au învăţat lucruri nebiblice, au învăţat despre un Dumnezeu trinitar, astfel  fie aceştia au fost mesagerii lui Dumnezeu şi atunci Branham care învaţă ceva diferit de ei, nu este mesgerul lui Dumnezeu! Fie el este mesagerul, şi aceştia nu sunt, dar fiindcă el îi promovează pe aceşti oameni ca mesageri, însemnă că el nu poate mesagerul lui Dumnezeu, o dată ce el nu poate distinge mesagerii adevăraţi de cei falşi!
Să vedem un alt motiv pentru care W. M. Brnham nu poate fi mesagerul Bisericii din Laodiceea:
3) Dacă W. Branham este mesagerul Bisericii din Laodiceea, atunci el are grave probleme spirituale:
Conform Scripturilor, îngerul (mesagerul) bisericii din Laodiceea este descris astfel:
Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:14-19).
Iată dacă W. Branham este îngerul (mesagerul) bisericii din Laodiceea, atunci el este: căldicel spiritual, este pe punctul de a fi vărsat din gura Domnului Isus, are o mândrie fantastică, fiindcă spune despre el: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, dar Domnul mărturiseşte despre el ceva total diferit:  nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. El este ticălos şi nenorocit  spiritual, el nu are nici măcar haina albă a miresei care este necesară pentru răpirea la cer (Apocalipsa 3:4; Apocalipsa 16:15). El este orb spiritual şi are nevoie de alifie pentru ochi, şi el este sărac spiritual, având nevoie de aur curăţit în foc pentru a se îmbogăţii.
Da, el are promisiunea că dacă se va pocăi, va cina cu Domnul (Apocalipsa 3:19-20). Întrebarea care se ridică, s-a pocăit el, a recunoscut W. M. Brnham vreodată că este „ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”? Însemnă că el a murit în această stare gravă spiritual!
Iată ce recunoaşte chiar şi cartea: „Apocalipsa O carte cu 7 peceţi” de Ewald Frank, la p.22, despre mesgerul bisericii din Laodiceea: ...Dacă cineva este fireşte sărac, orb şi gol, atunci este gravDar dacă el nu ştie aceasta, adică el nu recunoaşte starea lui proprie, atunci psihic nu este ceva în ordine. Transpus în cele spirituale, este la fel”. [sublinierile îmi aparţin].
Un astfel de om care nu se recunoaşte orb, gol spiritual, nu se pocăieşte „atunci psihic nu este ceva în ordine. Transpus în cele spirituale, este la fel”.
În cazul în care W. Branham nu este îngerul Bisericii din Laodiceea, însemnă că descoperirile lui asupra cărţii Apocalipsa, nu sunt de la Dumnezeu care a inspirat Scripturile şi atunci el nu este  decât un profet fals!
4) Mesagerul Bisericii din Laodiceea nu poate fi tot aceiaşi persoană cu Ilie:
Profetul Ilie este un profet fidel chemării, însărcinării şi misiunii date, el nu poate fi „ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”, aşa cum este descris mesagerul bisericii din Laodiceea. Profetul Ilie nu este compatibil cu mesagerul bisericii din Laodiceea. Ilie şi Îngerul bisericii din Laodiceea, sunt două personalităţi diferite!
Nici măcar atât nu s-a gândit W. Branham când şi-a pretins această slujbă, că există o diferenţă mare între Profetul Ilie, rolul lui, slujba lui, şi îngerul (mesagerul) bisericii din laodicea, un mesager care nu era apt nici pentru răpirea la cer, fiind fără haina de mireasă, fiind orb, având nevoie de alifie pentru ochi, avea nevoie să se îmbogăţească spiritual, care era căldicel din punct de vedere spiritual, care era în pericolul de a fi vărsat din gura lui Isus!
Comparaţi vă rog în propriile Biblii, pe profetul Ilie descris în 1Regi cap. 17-19, cu îngerul bisericii din Laodiceea, descris în Apocalipsa 3:14-19. Cine citeşte să înţeleagă!
Prin urmare pretenţia lui Branham că el este şi Ilie şi îngerul (mesagerul) Biserici din Laodiceea este nefondată şi greşită, prin urmare descoperirile lui nu sunt prin Duhul Sfânt; ci, prin alte duhuri amăgitoare, care abat pe oameni de la adevăr!
5) W. Branham a pretins că îngerul bisericii din Laodiceea este profet, conform Bibliei, el este un apostol.
În cartea „O Expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”, W.M. Branham spune la p.325, se spune: „acel mesager are să fie un profet...Dumnezeu are să trateze pe acest ultim mesager ca un profet DEOARECE, EL ESTE UN PROFET”. Prin ce motiv susţine W. Branham, că mesgerul va fi un profet: „DEOARECE, EL ESTE UN PROFET”!?!
Eu afirm pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, că mesagerul Bisericii din Laodicea nu este un profet; ci, un apostol! Şi nu spun ca şi Branham (parafrazez): „el este un apostol deoarece el este un apostol”; ci, pe bază de dovezi biblice.
Îngerul bisericii din Laodicea nu este un profet, deoarece cuvântul în greacă pentru înger este: „angelos”, şi are înţelesul de: trimis (vezi: Apocalipsa 1:20 n.s. BCR). Îngerul biserici este un trimis al Domnului Isus, ceea ce însemnă că el este un apostol, cuvânt care şi el are sensul de: „trimis” (vezi Matei 10:2 n.s. BCR).
Biblia spune că Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci... (1Corinteni 12:28). Iată primul conducător al bisericii, îngerul bisericii, nu poate fi decât un apostol nu un profet, care este pe locul doi în slujire!
Acel conducător care era un apostol, care era peste profeţi, peste ceata bătrânilor, peste învăţătorii, evanghelişti şi diakonii din adunare, este numit în Biblie: îngerul bisericii” (Apocalipsa 1:11; 2:1; etc.).
Dacă William Marrion Branham este un profet el nu poate fi îngerul bisericii din Laodiceea care este un apostol!
 
Concluzia finală:
            Dragă cititor, Biblia ne învaţă că  Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbe 16:25), mulţi au impresia că sunt pe calea îngustă ce duce la viaţă, însă de fapt ei se află pe calea largă. Domnul Isus ne-a avertizat când ne-a învăţat în Matei 7:13-27Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o aflăPăziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit şi prăbuşirea i-a fost mare.” Domnul Isus vorbeşte de o poartă strâmtă, de o cale îngustă, Domnul Isus este POARTA şi CALEA (Ioan 10:1,Ioan 10:7; Ioan 14:6). Nu W. M. Branham!
Eşti tu iubite cititor pe această CALE sau pe altă cale? Ai intrat tu iubite cititor în adevăr, în adunarea lui Dumnezeu, prin întâlnirea cu UŞA OILOR, cu Cristos, sau prin acceptarea unor învăţături omeneşti? Ai primit revelaţia despre Tatăl ceresc de la Învăţătorul Isus sau de la oameni (Matei 11:27)?
Profeţi se văd după roade, profeţi adevăraţi îi fac pe oameni dependenţi de Domnul şi singurul Învăţător, ei nu-şi arogă merite, pe când profeţii falşi îi fac pe oameni dependenţi de ei, de darurile lor, de vederile lor, de doctrina lor, ei spun cu îngâmfare: N-am prorocit NOI în Numele Tău? N-am scos NOI draci în Numele Tău? Şi n-am făcut NOI multe minuni în Numele Tău? Ei vorbesc de Domnul Isus, Îl invocă spunând:  Doamne Doamne, dar ei nu fac voia lui Dumnezeu, ei lucrează fărădelegea, Domnul Isus niciodată nu i-a cunoscut, nu i-a recunoscut ca lucrători ai Lui.
Profeţi falşi îşi popularizează lucrările, slujba, realizările, ei nu sunt ca şi Isus Cristos ce nu umbla după slavă de oameni (Ioan 5:41), El uneori s-a ascuns de oameni care voiau să-l ridice într-o poziţie (Ioan 6:14-15; Ioan 22-29). 
Cu o anumită ocazie la rugăciunea Domnului Isus s-a auzit o voce din cer, vocea Tatălui, dar Domnul Isus nu a încercat să se folosească de această minune, ca să se evidenţieze, să se auto-adeverească ca trimis a lui Dumnezeu, El după ce le-a zis câteva cuvinte, s-a ascuns de iudei (Ioan 12:28-36). Oare ce ar fi făcut W. Branham în locul lui, dacă ar fi avut un asemenea semn miraculos: o voce din cer? Am văzut ce a făcut cu aşa zise-le semne: lumina de deasupra capului şi norul, în publicaţiile lui apar aceste poze, ele sunt mediatizate din plin de mişcarea branhamistă!
Profeţi falşi,  mărturisesc despre ei înşişi sau despre lucrările lor şi despre slujba lor: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Profeţi adevăraţi nu mărturisesc despre ei; ci, despre Cristos:
Fapte 10:43: „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Sau în Apocalipsa 19:10, se spune că mărturia lui Isus este duhul prorociei.
În 2Corinteni 4:5, apostolul Pavel spune: Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos IsusNoi suntem robii voştri, pentru Isus.
Profeţi adevăraţi se deosebesc de cei falşi prin roade, ei produc roade bune, ei produc ucenici ai Domnului Isus (vezi Matei 13:23; Ioan 15:1-7), nu ucenici ce urmează oameni (Matei 23:15)! Ei produc grâu, nu neghină, nu o imitaţie de creştinism; ci, creştinismul original aşa cum îl găsim pe paginile Scripturii.
Profeţii adevăraţi au pe Dumnezeul adevărat, pe Domnul Isus Cel adevărat, pe Adevăratul Duh Sfânt şi adevărata Evanghelie.
Profeţii falşi înţeles doar de ei, doar ei au primit „descoperirea” chipurile!!! Ei însă au un alt Dumnezeu, un alt Isus şi o altă Evanghelie (2Corinteni 11:4,2Corinteni 11:13-15), ei nu au rămas în simplitatea şi curăţie faţă de Cristos (2Corinteni 11:2-3); ci, fiind stricaţi la minte (2Timotei 3:8), şi umflaţi de mândrie (Coloseni 2:18), predau oamenilor, o învăţătură filozofică (Coloseni 2:8), chipurile ascunsă până atunci, o revelaţie nouă, specială, pe care oamenii trebuie neapărat să o cunoască ca să fie mântuiţi! Profeţi falşi, nu rămân, şi nici nu pot rămâne pe cărările vechi (Ieremia 6:16), pentru că ei nu le cunosc şi nici nu le-au cunoscut vreodată! Ei nu pot rămâne la credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3), pentru că niciodată nu au cunoscut-o! Ei totdeauna se rătăcesc în căile lor (Evrei 3:10), pentru ei Cristos în care creştinii au totul deplin, nu este de ajuns, ei mai trebuie să adauge, să răstămăcească, să sucească, să înflorească (vezi Coloseni 2:4-10).
De aceea, iubite cititor, la lege şi la mărturie (Isaia 8:20)! Învăţătura acestui om nu este cea a Domnului Isus şi nu corespunde cu Biblia, şi cu afirmaţiile simple şi clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Învăţăturile lui W. Branham nu sunt Cuvântul original; ci, un cuvânt răstălmăcit!
Învăţătura Lui este o altă Evanghelie, el predică un alt Dumnezeu, un alt Isus şi un alt duh, apostolul Pavel prin inspiraţie ne avertizează în Galateni 1:8-9Dar chiar dacănoi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
Imaginează-ţi că vine un apostol la tine, şi face semne şi minuni, şi totuşi dacă predică altceva decât ceea ce au predicat apostolii din primul secol să fie blestemat (anatema) şi să nu fie acceptat. Sau imaginează-ţi că un înger strălucitor, vine  la tine, şi îţi dă un mesaj, pur şi simplu eşti uimit de această prezenţă, poate cazi la pământ ca şi Daniel (Daniel 8:16-18), însă dacă mesajul îngerului este diferit de Evanghelia predicată în primul secol, tu ai dreptul şi chiar datoria să respingi acel mesaj.
De aceea, dacă studiind acest material te ajutat să înţelegi că W. M. Branham, nu este ceea ce pretinde că este, nici învăţătura lui nu este Cuvântul original şi nefalsificat a lui Dumnezeu, ai datoria să te eliberezi şi să-i ajuţi şi pe alţii să vadă lumina cea adevărată, lumină pe care o găsim prin Cuvântul scris a lui Dumnezeu, şi care ne îndemnă la părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos...Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
 
Iubite cititor dacă doreşti să te eliberezi de această învăţătură drăcească, dacă vrei să începi să-L cauţi pe Dumnezeu care este lumină şi în El nu este întuneric, atunci fă o rugăciune în acest sens:
 
            Stăpâne Tată în Numele Domnului Isus Cristos Fiul Tău, născut din Tine la început, vin înaintea Ta prin jertfa şi meritele Lui, Îţi mulţumesc şi te laud pentru adevărul Tău, că nu mă laşi în rătăcire, că vrei să mă conduci pe cărări drepte de dragul Numelui Tău, te rog iartă-mă că am acceptat învăţătura greşită prin care Tu Tată eşti aceiaşi persoană cu Fiul şi Duhul Sfânt, şi alte învăţături drăceşti. Te rog curăţă-mi mintea şi inima, de orice duh de învăţătură care nu este după voia Ta. Te rog eliberează-mă de legăturile care m-au ţinut rob, m-au făcut să urmez un om şi învăţătura lui şi nu pe Domnul Isus, singurul Învăţător şi Păstorul oilor. Doresc ca din acest moment Isus să fie Capul şi Învăţătorul meu în mod real, prin Duhul Adevărului, doresc să duc o viaţă care să te onoreze cu adevărat, doresc să fiu născut din Tine prin Cuvântul Adevărului şi să fiu lumină spre gloria Ta. În Numele Domnului Isus, Mijlocitorul şi prin Duhul Sfânt, te-am rugat Neprihănitule Tată, şi te glorific, te cinstesc şi te slăvesc în veci de veci. AMIN.