Ioan 9:1-3, SCC: „Şi trecând, a văzut un orb din naştere. Şi discipolii Lui L-au întrebat, zicând: Rabi! Cine a păcătuit; acesta, sau părinţii lui, încât să fie născut orb? Iesus a răspuns: nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui; ci, ca să fie arătate lucrările Zeului în el.”

 

Discipolii ştiau din lege că Zeul pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii conform cu Exod 20:5, de aceea L-au întrebat pe Domnul: „Rabi! Cine a păcătuit; acesta, sau părinţii lui, încât să fie născut orb?” Răspunsul lui este clar, chiar dacă el este răstălmăcit în fel şi chip de „teologi”!

Domnul a răspuns: „nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui”; ci, adevăratul motiv pentru care Tatăl ceresc a permis să se nască orb, este ca lucrările Lui miraculoase să fie arătate în acest om.

Acest om a fost plănuit de Tatăl ceresc să fie un semn în Israel, ca şi copiii spirituali ai profetului Isaia (Isaia 8:16-18); ca să se arate lucrările Lui prin Fiul Său în acest om orb din naştere! Astfel s-a adeverit cuvintele: şi Iesus a zis: pentru judecată am venit Eu în lumea aceasta; ca cei nevăzând, să vadă; şi cei văzând, să se facă orbi” (Ioan 9:39 SCC).

Astfel în timp ce orbul din naştere a fost vindecat de Domnul şi a început să vadă (v.6,7), fariseii s-au întunecat la vedere, devenind orbi spirituali, susţinând că lucrarea aceasta nu este divină. Această lucrare-semn pentru farisei le-a adus orbirea, iar pentru orbul din naştere i-a adus vederea fizică dar şi spirituală, căci el a început să creadă în Fiul Omului! – Ioan 9:36-38.