Budismul numară astazi între 300-400 milioane de budiști, care trăiesc mai ales în Asia de sud – est. Întemeitorul budismului, Buddha, se naște în India, la sfârșitul secolului al VI-lea î.Ch. În acea epocă, toți indienii practica hinduismul pe care Buddha se baza pentru a propovadui o noua credință. E vorba mai mult de o concepție despre viața, fara zei sau texte sacre și mai putin o religie.

Prințul Siddharta Gautama se naste prin anul 533 î.Ch. în orasul Kapilavastru din nordul Indiei.

Însa la varsta de 29 de ani, are patru întâlniri care îi răscolesc viața: se intâlnește cu un bătran, cu un om bolnav, cu un mort și cu un călugar care cercește pentru a se hrăni. El descoperă astfel: batranețea, durerea, moartea și sărăcia.

De fapt în spatele bătrâneți, bolii, morții și a sărăciei este spiritual morții care îl apropie pe om de moarte prin bătrânețe (Eclesiastul 12:1-7), prin boală (Iov 18:13), un om mort este stăpânit de ea până la înviere (Ioan 5:28-29), și un om sărac care cercește la fel este și el sub stăpânirea ei (comp. Iov 30:3 cu Psalmi 37:25).

Buddha în loc să iasă din stăpânire ei, el cade în plasa ei, când se hotărăste să plece pentru și el ca și călugării cerșitori.

Iată cum una din aceste forțe rele: sărăcia venită din ne-muncă, din a face din religie (a fi călugăr) un pretext pentru a nu munci îl stăpânește. Cum poate birui cele patru forte rele pe care le-a văzut dacă el a intrat sub stăpânirea uneia dintre ele?

Povestea vieții sala continua cu locuirea lui în preajma asceților hinduși, care îl învață să postească și să se concentreze pentru a medita. Studiaza apoi textele sacre ale hinduismului. Însă, negăsind raspuns la întrebările sale, se hotărăste să caute în el însuși calea care duce la la propria lui eliberare.

Cum putea un om căzut pe o cale a ascetismului a sărăciei pe care la început o vede rea, să găsească: adevărul și calea?

În continuare, legenda povesteste ca Bodhgaya este locul unde Buddha, asezat la poalele unui smochin, copacul care simbolizeaza cunoasterea (bodhi), a primit iluminarea în urma unei meditații prelungite. Devine astfel Buddha adica « Trezitul » sau « luminatul ». La Benares rosteste primul discurs, apoi împreuna cu discipilii săi cutreiera nordul Indiei pentru a-și propovadui doctrina. Dupa lungi ani de viata rătăcitoare, moare foarte bătran.

În contrast, noi știm că Iesus Fiul lui Dumnezeu, a fost crucificat dar a înviat a treia zi după cum a fost profețit și moartea nu mai are stăpânire asupra Lui, ba chiar El are cheile morții și ale locuinței morților (1 Corinteni 15:1-6; Romani 6:9-10; Apocalipsa 1:18).

Mesajul lui Buddha: în fața discipolilor săi la Benares, Buddha expune cele « patru Nobile Adevaruri », care constituie baza doctrinei sale. El afirmă: intâi că lumea este doar suferință (Primul principiu al lui Buddha).

Iată optica sa, gândirea sa era negativă, infuluențată puternic de spiritual morții, noi știm că chiar dacă în lume există: boală, bătrânețe, moarte, suferință, în viață și în lume există și: copilărie, bucurie, a da și a primi daruri (Faptele Apostolilor 20:35), dragostea în toate formele ei (1 Petru 4:8; 1 Ioan 4:8), priveliști minunate pe pământ, căsătoria (Eclesiastul 9:9), a realiza lucruri folositoare, etc. toate acestea sunt bucurii! În lume nu există doar suferință!

Dacă prima idee a lui Buddha este greșită atunci cad toate principiile lui !!!

Principiul doi al lui este că durerea omului provine din atașamentul său față de viață și din dorința sa, care nu poate fi niciodata satisfacuta, de a avea fericirea (al doilea principiu al lui Buddha).

Din nou vedem spiritul morții, care nu dorește să ne atașăm de viață și să avem nici măcar: dorințe normale, cumpătate potrivit cu ceea ce suntem noi ca oameni în corpuri de carne!

În bunătatea lui Dumnezeu, în timpul meditațiilor sale ca ascet, în care se hrănea foarte puțin, aproape de pragul morții era, a auzit un bătrân care trecea cu o barcă care îi explica elevului său cum să regleze un instrument cu coarde, și anume nici prea strânse să nu fie coardele, nici prea libere, numai așa instrumentul va da sunete plăcute!

Buddha trebuie să învețe de aici: că nici calea ascetică nu este calea înțelepciunii divine, nici calea libertinajului, sau a excesului, și astfel nu calea nimicirii dorințelor este calea spre adevărși cea înțeleaptă, ci calea de mijloc a separa dorințele normale, vitale de cele care duc la rău, la exces, care duc la boli și moarte sau a face rău semenilor.

El a dat principiul :“O coarda prea intinsa se rupe, o coarda prea slaba nu vibreaza asa cum trebuie.”  – Gautama Buddha, despre calea de mijloc, dar el nu a ținut cont cum trebuia de el, inventând al patrulea principiu al lui Buddha, adică din această experiență el nu a învățat ceea ce trebuia, ci fiind în extrema ascetismului a căzut mai tare susținând extrema morții !!!

Căci el susține că pentru a opri suferința și pentru a ajunge la împacare, omul trebuie să se elibereze de dorință și să o nimicească (al treilea principiu al lui Buddha).

Buddha nu face diferența dintre o dorință normală care este benefică vieții omului cum este a se odihni, a gândi, a respira, a mânca, a bea, etc. cu dorințele nelegitime de a se îmbuiba, a domina, a trăi în curvie, e lenevii, etc.

A ne nega dorințele omenești înseamnă a nega ceea ce suntem noi, adică : oameni și a nimici viața!

Această rătăcire a lui a continuat cu al patrulea principiu: nirvana!

Care nu este decât o stare a morții, fără dorințe, o stare în care neagă ceea ce suntem noi, este o contopire cu moartea, cu negația! Pe când noi am fost creați ca oameni care trăiesc pe un pământ fizic, în corpuri de carne, și care trebuie să învețe în viața aceasta, nu în mai multe vieți prin reincarnare: calea echilibrului, a cumpătării, prin care să Îl onorăm pre Creator, nu făcând din pântecele nostru un dumnezeu (Filipeni 3:19), dar nici cealaltă extremă  de nu ne bucura de mâncare de băutură consumată moderat (Eclesiastul 5:18; Eclesiastul 9:7), viață (Eclesiastul 8:15), soție (Proverbe 5:18), creație (Psalmi 19:1-9), etc.

Tocmai de a ne bucura de ele duce la mulțumire față de Creator, spiritual morții care este în spatele budismului distruge viața, fericirea, mulțumirea și adorarea față de Creator (Romani 1:18-25).

Prin urmare toate curentele lui sunt demonice și în ele se va vedea spiritul morții!

Neascultarea (păcatul) de Cuvântul lui Dumnezeu a dus la boală, bătrânețe și moarte (Romani 5:12), salvarea omului din păcat (sursa morții) și din moarte, nu o poate realiza singur, și nici prin negarea nevoilor lui de salvare!

Gândiți-vă, cum poate un om care este bătrân, bolnav, mort sau sărac să iasă din starea lui?

Poate scăpa de bătrânețe prin negare, prin a nega nevoia de tinerețe de a fi viguros în trup?

Sau nu are nevoie un om de a fi puternic și astfel folositor familiei lui și societății în care trăiește?

Dumnezeu promite întinerirea celor bătrâni atât în prezent ca și vulturii (Psalmi 103:5), cât și în Regatul Lui pentru a fi veșnici tineri pe baza răscumpărării divine (Iov 33:24-25), nu negarea acestei probleme!

Meditați cum poate cineva să scape de boală prin negare? Faptul că își neagă nevoie de sănătate, înseamnă a nega viața, și modul cum a m fost creați perfect sănătoși (Geneza 1:28-31; Deuteronom 32:4).

Dumnezeu promite vindecarea atât în prezent prin Fiul Său (Psalmi 103:3; Matei 8:16-17), cât și în viitor în Regatul Său etern care va lua locul acestei lumi neascultătoare (Apocalipsa 21:3-4).

Cugetați la un mort, poate cineva să scape d emoarte prin negare?

Din moarte se scapă prin puterea de înviere a lui Dumnezeu care înviază morții (Ioan 5:21; Faptele Apostolilor 26:8; 2 Corinteni 1:9).

Sau cineva sărac, oare dorința lui de a duce o viață demnă de o creatură, de a fi om, este problema lui pe care trebuie să și-o nege, sau sărcia este problema pe care trebuie să o rezolve?

Dumnezeu dă sfaturi parctice de a scăpa de sărăcie în prezent (Proverbe 6:6-11; Proverbe 28:19), iar în Regatul Său nu va exista sărăcie (Psalmi 72:13-16).

Un om care este într-o mlaştină (păcatul și efectele lui: suferința) în care se scufundă tot mai mult, să se poată salva singur ?!? Ori cât ar nega că el nu are nevoie de salvare din mlaștină, că dorințele lui normale, naturale pentru a trăi sunt greșite ca dorința de a fi salvat este greșită, singura soluție în opinia lui Buddha este negarea nevoi de salvare din mlaștină, a nega orice dorință spre mai bine spre fericire, binele la el fiind moartea sau nimicirea tuturor dorințelor, ce distructivă este această religie, nu salvatoare!

Pe când în creștinism, salvarea oamenilor din mlaștina neascultării, o realizează Dumnezeu prin Fiul Său (Romani 5:12-19), atât prin pedepsirea Fiului Său în locul nostru pe cruce (Isaia 53:3-6; 1 Petru 2:24), pe baza căreia ne dă iertarea pentru neascultarea din trecut și prezent și viitor (1 Ioan 1:9; 1 Ioan 2:1-2), cu scopul ca să ne schimbăm, să ne corectăm și un exemplu pentru a învața să distingem corect ceea ce este bine (dorințele bune) de ceea ce este greșit (dorințele rele) care trebuie eliminat din viața noastră (Tit 2:11-12; Mica 6:8).

Iubite cititor, dacă ai practicat această religie demonică a morții, căiește-te, distruge tot ce are legătură cu această religie falsă (comp. cu Faptele Apostolilor 19:18-20), imploră-L pe Dumnezeu care este viață (1 Ioan 5:20), să se îndure de tine (Faptele Apostolilor 3:19), și să Îți dezvăluie calea Lui (Matei 16:16-17), care este Fiul Său Iesus Christos (Ioan 14:6).