După Marcu 16:8, există două închieiri, una lungă, care este o interpolare timpurie, şi una scurtă care este o interpolare târzie.
În cea lungă găsim anumite lucruri ce nu concordă cu spiritul şi adevărul Scripturilor, cum că: „vor lua în mâini şerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu-i va vătăma deloc”. Ceea ce ar denota că „credincioşii” vor ispiti pe Dumnezeu! Ceea ce este contrar învăţăturii lui Isus (Matei 4:7).
Unii carismaticii i-au în mână şerpi şi îi duc la locaşul lor de cult pentru a demonstra că sunt „credincioşi”, şi alte grupuri chiar în România am auzit de grupuri ce beau otravă pentru a demonstra credinţa lor.
Toată această „credinţă” însă este una falsă, bazată pe un cuvânt omenesc de factură demonică care duce pe oameni în rătăcire, care nu este decât zizania profeţită de Isus că se va strecura în sămânţa bună (Matei 13:25).
Adunarea lui Dumnezeu are datoria şi repsonsabilitatea, să apere Cuvântul inspirat, să-l păstreze nealterat şi să demaşte şi să scoată cuvintele strecurate pe furiş, acele erezii nimicitoare care Îl tăgăduiesc pe Stăpânul care i-a cumpărat (2 Petru 2:1).
Argumente din manuscrise că Marcu 16:9-20 este o interpolare:
În Noua Traducere românească 2007, acest pasaj este pus în paranteze (). La nota de subsol se precizează:
„Cele mai importante şi mai timpurii mss încheie Evanghelia cu v. 8; câteva mss greceşti, nu foarte importante (sec. VII-IX), conţin un epilog scurt al Evangheliei, înaintea celui lung (vs. 9-20): Ele le-au spus pe scurt celor din anturajul lui Petru tot ceea ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuşi a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă şi nepieritoare a mântuirii veşnice. Amin; o versiune latină veche (sec. II) conţine numai acest epilog scurt.
V.9 Versetele 9-20: Cele mai multe mss conţin acest epilog lung, care nu apare însă în cele mai importante şi mai timpurii mss. Acest lucru, împreună cu faptul că vocabularul şi stilul acestuia sunt diferite de restul evangheliei, a dus la concluzia că materialul a fost compus în prima jumătate a sec. II (deoarece el este citat de Irineu şi Tatian, sec. II), probabil ca un rezumat al materialului referitor la apariţiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 şi In. 20. Cel mai probabil, epilogul original al Evangheliei s-a pierdut”.
În Noul Testament catolic, tradus de Emil Pascal, ed II, Paris 1992, spune la nota de subsol: „9 Versetele 9-20 ridică o problemă importantă. Textul nu apare ca o continuare a v.8,...Izbitor este şi faptul că nu se vorbeşte de apariţiile lui Isus în Galilea, ceea ce nu concordă cu promisiunea făcutăă de Isus în Mc 14,28 şi 16,7. Pe lângă toate acestea textul lipseşte în unele manuscrise de însemnătate primordială”.
Putem preciza că manuscrisele care omit versetele 9-20, sunt următoarele: אּ ( SINAITICUS – sec. IV d.C.), B (VATICANUS – secolul 4 d.C.), 304 (anul=?); Cop_sa_ms (COPTIC SAHIDIC – secolul 4 d.C.); Arm_mss (ARMEAN – secolul 5 d.C.); Geo 1 (GEORGIAN 1 - o revizuire a traducerii georgiene secolul 9 d.C.); Geo A (GEORGIAN A – secolul 10 d.C.).
Există un manuscris Palimpsest (manuscrisele Palimpsest, sunt acele manuscrise de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text) din sec. II – III d.C., în limba siriacă, unde Marcu 16:8, apare la mijlocul coloanei din stânga, se găseşte apoi o linie formată din mici cerculeţe, urmată de un mic spaţiu şi chiar sub el începe Evanghelia după Luca.
Deci este clar că nici închierea scurtă nici cea lungă, nu face parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu!