Ploaia timpurie şi târzie în poporul Domnului

,,Fiţi, deci, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.”

(Biblia Cornilescu – Iacob 5:7-8)

Trăim timpuri tot mai grele, trăim un timp în care parcă cerul tace, nu avem nici un semn sigur, nici un profet care să ne spună până când? (Psalm 74:9). Ce este de făcut?

Biblia ne spune în Iacob 5:7-8: ,,Fiţi, deci, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.” Aici Biblia ne încurajează să aşteptăm ,,ploaie timpurie şi târzie”. Ce însemnă aceasta? După cum aceste ploi în agricultură preced strângerea recoltei, tot aşa ploaia timpurie şi târzie de natură spirituală va aduce înviorare şi roade!

Înainte de a trece în revistă ploaia timpurie şi târzie la poporul lui Dumnezeu, aş dori să descriu pe scurt acest concept precum şi baza lui Biblică.

În ţara promisă, în Canaan, pentru ca pământul să dea roade din abundenţă era nevoie de două perioade de timp când cad ploi abundente, prima perioadă numită ploaia timpurie, era toamna în lunile octombrie – noiembrie (Exod 34:21; Levitic 26:5), după ce s-a semănat sămânţa cu scopul ca aceasta să germineze.

Iar primăvara era ploaia târzie în perioada martie – aprilie care ajuta plantele să-şi dea rodul (Ioel 2:21-26; Ieremia 5:24), de fapt, atunci era anotimpul secerişului timpuriu.

Ca aceste ploi să cadă, Israelul trebuia să asculte de Dumnezeul lor (Deuteronom 11:13-14), iar ploile erau semnul binecuvântării divine (Deuteronom 28:12).

Dar ce legătură au ploile cu adunarea creştină?

Discipolul Iacob ne dă un îndemn în Iacob 5:7-8, citat ca text de bază, în care compară pe credincios cu un plugar, iar după cum plugarul aşteaptă cu îndelungă răbdare roada scumpă a pământului, aşteptând ploaia timpurie şi cea târzie înainte de a obţine roada scumpă a pământului, tot aşa şi noi trebuie să aşteptăm prezenţa Domnului trecând prin ploaia timpurie şi târzie.

Însă ca şi în cazul agricultorului, roadele nu pot fi strânse decât la vremea lor, adică după ce au trecut perioadele de ploi, tot aşa creştinii nu pot fi glorificaţi în prezenţa Domnului decât aşteptând vremea potrivită precedată de cele două ploi (comp. cu Cantarea Cantarilor 2:11).

Dar ce semnifică din punct de vedere spiritual ploaia?

În Biblie, ploaia semnifică binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu (Deuteronom 11:14; Ezechiel 34:26-27; Psalm 133), semnifică învăţătura sănătoasă şi primirea Cuvântului viu care aduce prospeţime ca roua (Deuteronom 32:2; Iov 29:22-23; Isaia 55:10-11). Mai reprezintă primirea de puteri sporite (Psalm 68:9), primirea de har, bunăvoinţă şi viaţă (Proverbe 16:15; Proverbe 19:12), şi înseamnă venirea unui timp de trezire spirituală, şi de manifestare a prezenţei lui Dumnezeu (Osea 6:1-3).

Dar este şi un simbol pentru ploaia turnării de sus a Spiritului Sfânt (Ioel 2:23,28-29).

Acum după ce am trecut în revistă pe scurt semnificaţia spirituală a ploii, să vedem în continuare:

Cum se raportează creştinismul la ploaia spirituală timpurie şi târzie și cu se hrănește creștinul între cele două perioade de ploi spirituale?

Ploaia timpurie are loc după ce se pune sămânţa în pământ, astfel după ce Domnul a semănat sămânţa bună, a şi udat-o, turnând de sus Duhul Sfânt după înălţarea Lui la cer la Penticostă – Fapte 2:1-4. Aceasta este ploaia timpurie.

Mai târziu însă, cea mai mare parte a creștinismului s-a abătut de la credinţă şi a devenit la începutul sec. IV, dCh., o parte a lumii unindu-se cu statul şi introducând în biserică învăţături greşite, practici şi obiceiuri păgâne.

Pe parcursul secolelor, au existat oameni ai credinţei, precum şi adunarea lui Cristos pe care nici porţile locuinţei morţilor nu o vor birui (Matei 16:18).

Adunarea lui Cristos pe parcursul a aproape 2000 de ani a fost în cele mai multe cazuri grupuri mici de credincioşi, care au trăit în voia îngăduită a lui Dumnezeu, deorece ei nu au avut parte de ploaie spirituală, ci de rouă spirituală!

Așa cum în Israel între sezoanele ploaioase, roua era esențială pentru viață. Căci în Israel, pe parcursul sezonului cald și secetos este posibil să nu plouă câteva luni. Fără umiditatea asigurată de rouă, plantele s-ar fi ofilit și ar fi muri.

În mod asemănător, creștinii au nevoie de rouă (Deuteronom 32:2), de a se hrăni și adăpa cu rouă în perioada de timp dintre cele două ploi spirituale: timpurie și târzie!

Cu siguranță că hrănirea și adăparea prin ploaie este mult mai abundentă și puternică decât cea prin rouă, astfel creștinismul hrănit prin rouă a fost un creștinism doar al îngăduinței divine, nu al perfecțiunii, nici ca doctrină, nici ca putere, etc.

Creștinismul hrănit cu ploaia spirituală a Spiritului Sfânt este un creștinism puternic (Fapte 1:8), un creștinism, aproape de perfecțiune, sau chiar o umblare în perfecțiune, în Spiritul (Matei 5:48; Galateni 5:18), aveau umplerea cu Spiritul (Fapte 2:4; Fapte 4:31), daruri puternice (Galateni 3:5; 1Tesaloniceni 1:5), lucrători conduși de Dumnezeu la un nivel înalt (Romani 15:18-19; Apocalipsa 21:14).

Însă Biblia ne arată că la venirea Domnului adunarea va fi într-o stare de biruinţă, de perfecțiune (Efeseni 5:26-27), nu doar de îngăduinţă. Vedem acest lucru prin trei din cele şapte adunări la care Domnul le scrie scrisori prin apostolul Ioan. Toate adunările creștine, care au promisiunea revenirii Lui, sunt biruitoare! Pentru că Domnul le promite următoarele:

Biserica din Tiatira: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag din fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu” (Apocalipsa 2:25).

Iată, celor ce vor birui ca Domnul, vor primi puterea de a cârmui peste neamuri!

O prmisiunea asemănătoare este făcută şi Bisericii din Sardes (Apocalipsa 3:3-5).

Biserica din Filadelfia: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou” (Apocalipsa 3:10-12). Iată la revenirea Domnului vor fi creştini care vor păzi Cuvântul Domnului, care au mărturia lui Cristos şi păzesc poruncile lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:17), care vor biruitori ai Fiarei (Apocalipsa 15:2).

Aceştia nu vor merge pe o cale îngăduită, nici în doctrină, nici în putere, nici în răbdare, ei vor fi ca Domnul! Ei vor birui lumea şi pe satan, ei vor fi perfecți, după cum Tatăl este perfect (Matei 5:48)! Satan nu va avea nimic în ei, ei nu vor iubi lumea nici lucrurile din lume, dragostea Tatălui va fi în ei (1Ioan 2:13-17).

Ploaia târzie are loc înainte de recoltă, astfel acest tip de creştini perfecți pe care Domnul îi va ridica la timpul potrivit pentru a face faţă încercărilor din necazul cel mare, şi care nu vor tăgădui Numele Lui chiar în faţa morţii, şi din care unii Domnul îi va alege ca martirii şi vor primii darul şi chemarea ca să pecetluiască mărturia lor cu însuşi sacrificiul vieţii lor (Apocalipsa 6:9; Apocalipsa 20:4).

Dacă Dumnezeu în vremurile trecute a îngăduit ca fiecare să trăiască potrivit cunoştinţei lor, dar cu toate acestea nu a încetat să de-a mărturie despre adevăr prin diverse moduri, acum El porunceşte tuturor oamenilor să se căiască că a hotărât o zi în care va judeca tot pământul locuit prin Domnul Isus Cristos, după evanghelia adevărului, iar toţi care acum nu vor să asculte de evanghelie vor cădea, pentru că nu mai este timp de îngăduinţă, Dumnezeu nu mai permite un creştinism parţial, cu doctrine parţial corecte, cu o dragoste parţială, cu o sfinţenie incompletă ş.a.m.d.

Timpul ploii târzii se apropie, ea va avea loc în începutul durerilor, mai exact, după galopul călărețului de culoare roșie, care va aduce războaie cu arme nucleare, căci i s-a dat o sabie mare (Apocalipsa 6:4), ceea ce va constitui un semn vizibil și va duce după război la trezirea fecioarele adormite (Matei 25:1-13).

Dar pentru a înţelege mai bine ploaia timpurie şi târzie în creştinism studiaţi cu atenţie următorul tabel:

Ploaia spirituală în adunarea universală a Corpului lui Cristos

Dacă pentru adunarea creștină ploaia târzie are loc în perioada numită de Domnul: „începutul durerilor” (Matei 24:8), după războaie (Matei 24:7), prin care îi pregăteşte pentru necazul cel mare.

Pentru Israel, ploaia târzie are loc în ziua venirii Domnului, când El va turna peste ei un Spirit de îndurare şi rugăciune, şi astfel se vor căi de necredinţa lor (Zaharia 12:10).

Ploaia spirituală în Israel

Să ne rugăm lui Dumnezeu, așa cum avem îndemnul profetic: ,,Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară (GBV 1989 n.s.: sau târzie)”! - Zaharia 10:1.