Ce înseamnă a binecuvânta gloria lui Iehova?

Ezechiel 3:12, GBV 2001: “Şi Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea sunetul unui mare tunet, zicând: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“ Şi am auzit vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor de lângă ele şi vuiet de mare tunet. Şi Duhul m-a ridicat şi m-a luat; şi am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu, şi mâna Domnului era tare peste mine. Atunci am venit la cei din captivitate din Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar; şi am stat unde stăteau ei; şi am stat acolo uimit, în mijlocul lor, şapte zile”.

Observăm din acest context, cum după ce Ezechiel a predicat casei lui Israel (Ezechiel 3:1-9), este dus (mutat) la evreii din Tel-Abib care erau în captivitate, dar înainte de a fi mutat aude un sunet mare de tunet care spune: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“.

În contrast cu Israelul care și-a pierdut gloria, deoarece au păcătuit și Dumnezeu a permis ca babilonieni să distrugă templul, locul unde se cobora gloria lui Iehova, templul din cer nu și-a pierdut gloria, ba chiar aceea glorie este binecuvântată de un glas ceresc ca de tunet!

Se ridică câteva întrebări izvorâte din această relatare:

1) Cine a binecuvântat gloria lui Iehova? 2) Ce este gloria lui Dumnezeu? 3) Ce înseamnă a binecuvânta gloria lui Dumnezeu?

Să vedem în continuare, răspunsul pe rând la aceste întrebări:

1) Cine a binecuvântat gloria lui Iehova?

Textul ne spune că înapoia profetului Ezechiel a auzit: “sunetul unui mare tunet, zicând: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“.

În context, în capitolul 1, se descrie: carul ceresc al lui Iehova, în capitolul 2, se descrie: trimiterea lui Ezechiel ca profet la casa lui Israel cu mesajul divin. Iar în capitolul 3, textul ne precizează că: “vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor de lângă ele şi vuiet de mare tunet” (vezi și Ezechiel 1:24). Iată sursa sunetului (glasului) de mare tunet, care a zis: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“.

Acest glas provenea de la Spiritul care conducea făpturile vii (heruvimii) și roțile carului, acest Spirit a exprimat puterea făpturilor cerești prin glas de tunet (Iov 26:14), dar rostind cu putere: cuvinte ale vieții: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“. Aceste cuvinte ale vieții suplineau (adăugau ceva ce lipsea) realitatea distrugerii locașului pământesc a lui Dumnezeu.

De unde știm că Spiritul Sfânt, mai exact Spiritul de viață a rostit aceste cuvinte?

Cel care a condus făpturile vii (heruvimii) și roțile carului, a făcut ca aripile heruvimilor să se atingă și roțile să producă vuiet de mare tunet, deorece Dumnezeu era mâniat pe poporul Său.

Astfel tot cel care a condus heruvimii și roțile carului și a produs acel vuiet, a vorbit apoi cu aceiași tonalitate puternică.

În Ezechiel 1:20-21, GBV 2001, traduce astfel: „Oriunde trebuia duhul să meargă, ele mergeau încotro trebuia duhul să meargă; şi roţile se înălţau odată cu ele, pentru că duhul făpturilor vii era în roţi. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea; şi când stăteau acelea, stăteau şi acestea; şi când acelea se înălţau de la pământ, roţile se înălţau odată cu ele, pentru că duhul făpturilor vii era în roţi”.

Oare se referă textul la spiritul făpturilor vii, sau la Spiritul Sfânt, mai exact la Spiritul de viață în acesta pasaj?

Textul pare să se contrazică, acum Duhul Sfânt le călăuzea pe roți sau duhul făpturilor vii?

Singura precizare despre ce duh este vorba, este în v.21, când se spune: „duhul făpturilor vii”, însă o verificare a textului ebraic, indică că expresia: „ruah chai” are ca sens fie Spirit de viaţă, fie vieţuitoare, făptură vie, căci „chai” înseamnă: viaţă, vieţuitoare, adică creatură vie (chai = vieţuitoare, Ezechiel 1:5).

Aceiaşi expresie: „ruah chai”, apare şi în Geneza 7:15,22, unde traducători au tadus-o cu „Duh de viaţă”. De ce să nu aibă şi în Ezechiel acest sens? Şi astfel Duhul sau Spiritul care cârmuia făpturile vii şi roţile, nu era altul decât: Spiritul de viaţă, adică un Spirit ce provine din Spiritul Sfânt, și care are rolul de a da viață, a menține viața, chiar prin conducerea făpturilor cerești!

Este interesant că GBV 2001, recunoaște la n.s. o astfel de posibilitate la v.20, când spune: „Sau duhul de viaţă”.

Spiritul de viață a considerat necesar să înalțe gloria lui Dumnezeu, și chiar cea care locuia în templul ceresc, deorece, templul pământesc era distrus, gloria lui Dumnezeu din templul pământesc a părăsit Israelul! Și pentru a da viață, încurajare, că gloria divină nu a dispărut, ci ea a revenit în templul din cer, care continuă să susțină gloria lui Dumnezeu, Aleluia!

Să vedem în continuare:

2) Ce este gloria lui Dumnezeu?

În contextul acestui text (Ezechiel 3:23), dar și în majoritatea textelor din cartea Ezechiel (Ezechiel 8:4; Ezechiel 9:3; Ezechiel 10:4,18-19; Ezechiel 11:22-23; Ezechiel 39:21; Ezechiel 43:2,4), gloria lui Dumnezeu este prezența Lui dintr-un loc fizic, fie templul, fie cetatea Ierusalim, fie carul Lui, etc., o prezență care Îl exprimă pe El, înfățișarea Lui, strălucirea Lui.

3) Ce înseamnă a binecuvânta gloria lui Dumnezeu?

A binecuvânta gloria lui Iehova, însemnă a-L binecuvânta pe Iehova Dumnezeu, pentru că gloria nu este o altă persoană distinctă de El, ci însuși prezența Sa manifestată în unele locuri.

Vedem în Psalm 21:13, SCC, același principiu: “Fii înălţat, Iehova, în puterea Ta! Noi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta”. Deci a lăuda puterea lui Iehova, însemnă a înălța pe Iehova în puterea Lui, adică ca Dumnezeu să fie înălțat (glorificat) doarită puterii Lui sau a faptelor Lui de putere!

La fel, în Efeseni 1:12, SCC: „ca să fim spre o laudă a gloriei Sale, noi cei sperând dinainte în Christos”. Astfel creștinii, datorită faptului că și-au pus încrederea în Christos, sunt o laudă a gloriei lui Iesus, adică o laudă a Lui, în ziua când vom ajunge în cer.

Iubite cititor, poate nu ai un templu fizic unde să te închini, sau poate nu este nici o adunare în localitatea ta, dar nimic nu te împiedică să crezi în Dumnezeu, în realitățile cerești, în templul ceresc și în frații din cer, descriși în Scripturi!

Astfel să spunem și noi împreună cu Spiritul de viață: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“.