Cum este numit în Scripturi: serviciul creștin pentru Dumnezeu?

Cultele religioase au inventat o terminologie care nu este biblică, ei se bazează pe propria lor înțelepciune în organizare, nu pe înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu.

De pildă, programele lor sunt numite: „școala duminicală”, sau: “școală de sabat”, „Studiul Turnului de Veghe”, etc.

Serviciul creștin pentru Dumnezeu, indiferent că în adunare sau în afara ei prin predicarea evangheliei la cei din lume, este descris în Scripturi astfel:

SERVICIUL SACRU:

În Scripturi, pentru serviciul pentru Dumnezeu din adunare și din afara ei, este folosit un termen grecesc: “latreia”, care însemnă: „serviciu sacru” (Scripturile Calea Creștină).

Să vedem câteva exempla de serviciu sacru:

Astfel, Iesus i-a spus lui Satan: „pleacă, Satan! Pentru că a fost scris: la Iehova, Dumnezeul tău să te închini şi singur Lui să Îi faci serviciu sacru” – Matei 4:10, SCC, vezi și: Luca 4:10.

Domnul Iesus când a fost ispitit de Satan, a arătat că doar Iehova Dumnezeu merită închinarea de Dumnezeu și doar Lui trebuie să Îi facem serviciu sacru. Acest serviciu sacru include: rugăciuni, cântări, jertfe spirituale, a predica Evanghelia, etc.

Apostolul Pavel spune în Romani 1:9, SCC: “Pentru că martor al meu este Dumnezeu, căruia Îi îndeplinesc serviciu sacru cu spiritul meu, în Evanghelia Fiului Său”. Iată a predica Evanghelia din inimă (cu spiritul) însemnă a face serviciu sacru, pentru că atunci când le predicăm oamenilor, în acelați timp Îl servim pe Dumnezeu care ne-a poruncit să predicăm.

Un alt exemplu de serviciu sacru este jertfa spirituală pentru Dumnezeu! În Romani 12:1, SCC se spune: „Vă îndemn deci pe voi fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să prezentaţi corpurile voastre: sacrificiu viu, sfânt, bine-plăcut lui Dumnezeu; el este serviciul sacru al vostru: raţional”. După ce ne-am lepădat de noi înșine și am devenit sfinți, putem prezenta corpurile noastre ca un sacrificiu viu pentru Dumnezeu, și putem să-i servim aducându-i cu corpurile noastre o jertfă sau un serviciu sacru rațional, făcând lucrurile după gândirea lui Christos (1Crorinteni 2:16). Pentru că atunci corpul se va supune voii lui Dumnezeu (Romani 12:2), deorece din el am scos omul cel vechi, și astfel putem prezenta în fața lui Dumnezeu: corpurile noastre ca “sacrificiu viu, sfânt, bine-plăcut lui Dumnezeu”.

În contrast cu serviciu iudeilor de le templu care au fost lepădați de Dumnezeu pentru că L-au respins pe Fiul Său (Matei 21:42-45), Pavel inspirat de Spiritul Sfânt precizează: cine aduce un serviciu lui Dumnezeu și prin ce în Filipeni 3:3, SCC: „Pentru că noi suntem circumcizia, cei îndeplinind un serviciu sacru printr-un Spirit al lui Dumnezeu; şi lăudându-ne în Christos Iesus, şi neâncrezându-ne în carne”. Iată cine aduce un serviciu sacru! Creștinii care au circumcizia lui Christos, care nu se bizuiesc pe origini fizice, ci pe originea lor din Dumnezeu (Ioan 1:12-13), și care fac serviciu nu din ritual; ci, prin Spiritul lui Dumnezeu, și care se laudă cu Christos nu cu originea lor după carne.

Care trebuie să fie atitudinea noastră și poziția inimii noastre în serviciu sacru adus lui Dumnezeu?

În Evrei 12:28, SCC se precizează: „De aceea, primind un Regat de neclătinat; să avem har, prin care să facem serviciu sacru, bine-plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie şi reverenţă”. Serviciu sacru bine plăcut lui Dumnezeu este cel în care Îl servim pe Dumnezeu dintr-o inimă plină de evlavie (devoțiune, teamă, venerație, pioșenie), și reverență (respect profund).

Chiar în cer se face serviciu sacru, căci în Apocalipsa 22:3, SCC: „Şi orice blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea; şi sclavii Lui Îi vor aduce serviciu sacru Lui”.

SERVICIUL CUVÂNTULUI:

În Scripturi, pentru serviciul pentru Dumnezeu din adunare, este folosit un termen grecesc: “diakonia ton logoy” = “serviciul Cuvântului”.

În Fapte 6:4, SCC, găsim scris: „Iar noi vom stărui în rugăciune şi serviciul Cuvântului”. Apostolii aveau responsabilitatea să servească în rugăciune și cu Cuvântul lui Dumnezeu în adunare, aceasta era responsabilitatea lor principală.

SERVICIUL

Lucrarea lui Dumnezeu a fost numită pe scurt: „serviciul”.

Fapte 20:24: „Dar nici vorbă, eu nu îmi fac sufletul preţios, ca să sfârşesc alergarea mea şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Iesus, de a mărturisi: Evanghelia harului lui Dumnezeu”.

Fapte 21:19, SCC: „Şi salutându-i, a relatat pe rând cele ce a făcut Dumnezeu între naţiuni prin serviciul lui”.

Romani 11:13, SCC: „Pentru că, vă spun vouă, naţiunilor: În cât eu sunt deci apostol al naţiunilor, glorific serviciul meu”.

SERVICIU RELIGIOS PUBLIC ȘI SERVICIU DE PREOT:

În Romani 15:16, SCC, apostolul Pavel își descrie serviciul astfel: „pentru a fi eu un servitor religios al lui Christos Iesus pentru naţiuni, servind ca preot: Evanghelia lui Dumnezeu; pentru ca sacrificiul pentru naţiuni să se facă bine-primit, sfinţit prin Spirit Sfânt”.

Aici Pavel prin călăuzirea Spiritului se descrie pe sine ca fiind: un servitor religios al lui Christos Iesus pentru naţiuni, în greacă: letoyrgon = servitor religios public. Astfel el servea în public pe Christos predicând Evanghelia și făcând discipoli (Romani 1:1,9; Matei 28:19-20), în piețe, în sinagogi sau în locuri publice (Fapte 17:17).

Apoi el își descrie seviciul prin expresia: „servind ca preot”, în greacă: ierourgounta = servind preoțește sau servind ca preot. Astfel Pavel era un servitor religios public care servea ca preot pentru Christos Iesus, preot al noului legământ, și o jertfă spirituală a sa era: predicarea Evangheliei lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Această jertfă în calitate de preot era sfințită de Spiritul Sfânt.

Exemplul Său de slujire publică ca preot al lui Christos este demn de imitat de noi (1Corinteni 11:1).

SERVICIUL SPIRITULUI ȘI AL ÎNDREPTĂȚIRII:

Atunci când apostolul Pavel face un comparație între Vechiul și Noul Legământ, el vorbește de serviciul Noului Legământ în 2Corinteni 3:8, SCC: “cum nu va fi mai mult în glorie, serviciul Spiritului? Pentru că, dacă serviciul condamnării a fost o glorie, cu mult mai mult serviciul îndreptăţirii sporeşte în glorie”. Acest serviciu creștin este numit: „serviciul Spiritului”, pentru Spiritul Sfânt ne ajută să-L facem (1Petru 1:12) pentru Dumnezeu prin Domnul Iesus Christos (1Petru 4:10-11). Dar el îl mai numește prin inspirație divină și: serviciul îndreptăţirii, indicând prin aceasta, că o temă importantă a predicării Evangheliei este îndreptățirea prin credință (Romani 3:28-30).

SERVICIUL ÎMPĂCĂRII:

În predicarea Evangheliei și facerea de discipoli (Matei 24:14; Matei 28:19-20), lucrarea aceasta este descrisă în 2Corinteni 5:18, SCC: “Dar toate sunt din Dumnezeu, Cel împăcându-ne cu Sine prin Christos, şi dându-ne serviciul împăcării”. Aici Pavel numește această lucrare: „serviciul împăcării”, deoarece noi prin predicarea Evangheliei am fost împăcați cu Dumnezeu, și acum noi prin acest serviciu, îndemnăm oamenii la împăcarea cu Dumnezeu.

SERVICIUL CREDINȚEI:

Apostolul Pavel dirijat de Dumnezeu prin Christos și prin Spirit, descrie serviciul Filipenilor astfel în Filipeni 2:17, SCC: “Da chiar dacă sunt turnat peste jertfa şi serviciul credinţei voastre; mă bucur, şi mă bucur împreună cu voi toţi”. Lucrarea de predicare a Filipenilor, era o jertfă (Evrei 13:15) și un serviciu izvorât din credință (2Corinteni 4:13), astfel serviciul creștin de predicare a Cuvântului vieții (Filipeni 2:16) și de facere de discipoli (Fapte 14:21), poate fi numit: „serviciul credinţei”.

Concluzie: Toată această învățătură despre serviciul pentru Dumnezeu, capătă valoare deplină atunci când ajungem să Îi aducem un serviciu sacru zilnic lui Dumnezeu, un serviciu bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu, dar izvorât din credință, făcut prin călăuzirea Spiritului pentru Dumnezeu și pentru Domnul Iesus Christos.