Cele 7 Chei ale dragostei

1. Dumnezeu este dragoste, El este un izvor de dragoste, astfel prima cheie a dragostei este să fim canale ale dragostei Lui, lăsându-ne purtați de dragostea Lui în viață.

Atunci când cineva se naște din nou, Dumnezeu toarnă dragostea Sa prin Spiritul Sfânt, după cum se spune în Romani 5:5, SCC: „Iar speranţa nu dezamăgeşte; pentru că, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spirit Sfânt, Cel dat nouă.” Apoi această dragoste și bunătatea pe care o înnoiește Dumnezeu în fiecare dimineață față de noi (Plangerile lui Ieremia 3:22-23), trebuie să o revărsăm spre frați și față de toți, așa cum se spune în 1Tesaloniceni 3:12, SCC: „Iar pe voi, Domnul să vă facă să sporiţi şi să vă îmbelşugaţi în dragoste unul către altul şi către toţi, după cum şi noi către voi”.

2. Să rămânem în dragostea Lui prin credința în El și prin păzirea poruncilor: în 1Ioan 4:16, SCC, se spune: „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu către noi. Dumnezeu este dragoste; şi cel rămânând în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu în el”. După ce am primit prin har dragostea Lui, noi o păstrăm și creștem în ea respectând poruncile lui Dumnezeu (1Ioan 3:24; 1Ioan 5:3). Prin credință și prin păzirea poruncilor vom rămâne și vom crește în dragostea lui Dumnezeu.

3. Să medităm cu inima și mintea la dragostea lui Dumnezeu și a lui Cristos, manifestată în diverse feluri față de noi, iar această cugetare fiind călăuziți de Spiritul Sfânt. Și apoi să cugetăm la cum să manifestăm dragostea față de frați și semeni.

În 2Tesaloniceni 3:5, SCC, se spune: “Iar Domnul să îndrepte inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Christos”. Iată Domnul ne poate îndemna spre a cugeta cu inima la dragostea lui Dumnezeu și la răbdarea lui Christos, răbdare venită tot din dragoste.

Pentru a ne umple cu toată plinătatea lui Dumnezeu care este dragostea lui Christos, avem nevoie să medităm ca prin reflecție să cunoaștem dragostea lui Christos, așa cum se spune în Efeseni 3:18-19, SCC: “să fiţi în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea, şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, cea întrecând cunoştinţa, ca să fiţi umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu”.

4. Să lăsăm ca adevărul și poruncile dragostei să ne pătrundă, curețe și să ne motiveze la dragoste, căci prin acest Cuvânt am fost născuți din nou sau renăscuți. În 1Petru 1:22, SCC, se spune: „Curăţite fiind sufletele voastre prin ascultarea adevărului, pentru o dragoste frăţească nefăţarnică; iubiţi-vă mult unul pe altul; voi fiind renăscuţi nu dintr-o sămânţă stricăcioasă, ci dintr-una nestricăcioasă; printr-un cuvânt al unui Dumnezeu viu şi rămânând.”

Cu cât ne vom lipi de bine, cu atât vom iubi fără ipocrizie așa cum se spune la Romani 12:9, SCC: “Dragostea să fie fără ipocrizie; urând răul, alipindu-vă binelui”.

5. Să ne dăm toată silința în a iubi. Dumnezeu îi poruncește omului să se îmbrace cu dragoste, să iubească. În 1Corinteni 14:1, SCC, se îndeamnă: „Urmăriţi dragostea; dar râvniţi cele spirituale, însă, mai mult ca să profeţiţi.” Din râvnă trebuie să urmărim dragostea, căci ea ne va duce spre Domnul și spre modul de viață pe care Îl dorește El.

În Coloseni 3:14, SCC, i se spune omului: “Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi dragostea, care este legătura perfectă a unităţii”. Iată, omul trebuie să își de-a silința să îmbrace haina dragostei sau toate acțiunile lui să fie învelite în dragoste, vorbirea lui, faptele lui.

6. Unitatea în gândire în simțire, ne duce la dragoste: în 1Petru 3:8, SCC, se îndeamnă: „În sfârşit, fiţi toţi cu acelaşi gând; simţind împreună, fiind iubitori de fraţi, înduioşaţi, smeriţi”. Atunci când suntem uniți în gând, în planuri, când simțim unii cu alții, se crează un cadru al dragostei, empatia crează o atmosferă a dragostei frațești, care ne duce la: iubire, înduioșare, smerenie, a căuta foloasele altuia nu doar a noastre.

7. Să nu faci lucrurile mecanic, ci din inimă, prin dragoste. Verifică-te că faci totul din inimă cu dragoste. Aceasta va duce la a primi și a da iubire. În 1Corinteni 16:14, SCC: suntem sfătuiți:

“Toate ale voastre să fie făcute prin dragoste”. Iar în Coloseni 3:23, SCC: “Ceea ce faceţi, lucraţi din suflet; ca Domnului, şi nu ca oamenilor”. Făcând totul din suflet nu de formă, se va dezvolta o inimă ce va iubi în mod natural și va iubi neprefăcut. Așa cum se precizează la 1Timotei 1:5, SCC: Iar “scopul poruncii este: dragoste dintr-o inimă curată şi dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută”.