Ce se servește cu ocazia Cinei Domnului?

Publicat: 11.09.2015

În cadrul acestei celebrări se va oferi pâine şi rodul viţei după cum ne-a lăsat exemplu chiar Domnul Isus. Însă se ridică câteva probleme, şi anume:

Cina Domnului trebuie ţinută cu pâine dospită sau ne-dospită?

Ce este o pâine dospită: o pâine dospită este o pâine făcută din făină de cereale, apă şi elemente ce dospesc: maia, drojdie de panificație, sau alte elemente dospitoare.

Dospeala este o bucată mică de aluat, ce a fost lăsată de când s-a frâmântat pâinea data trecută, iar acest aluat dospit, este luat și pus în noua pâine pentru a creşte mai repede.

Aceast aluat dospit, numit în Banat: „aloţăl” poate înlocui drojdia.

Drojdia alimentară se obţine din sfeclă de zahăr, astfel dospeala se poate obţine cu ajutorul drojdiei, sau cu ajutorul unor reţete ce au în componenţă: făină, apă, zahăr, sau: făină, apă, frunze de vie lăsate la macerat, sau: făină, apă, spuma de pe must, sau turte din făină de mălai lăsată mai multe zile la uscat, sau doar un aluat mic din făină de secară cu apă, la care se adaugă treptat timp de şapte zile: făină de secară, rezultând: maiaua pentru pâine.

Dar ce este o pâine nedospită:

O pâine nedospită este făcută dintr-un aluat ce conţine: făină de cereale, apă, evantual sare şi ulei (comp. cu Levitic 2:4) pentru a nu fi tare, şi se coace fără a avea elemente dospitoare (maia, drojdire, aloţăl), şi ea nu se lasă la dospit.

Revenind la problema noastră, să analizăm argumentele celor ce folosesc pâinea dospită: ei spun că în Biblie, se foloseşte cuvântul ,,arton” = pâine şi nu se foloseşte cuvântul ,,azimos” = azimi sau pâine ne-dospită.

Răspunsul este că expresia: ,,arton”, are sensul de pâine dospită (cu drojdie), dar şi sensul de pâine ne-dospită (În Matei 12:4, Isus numeşte ,,arton” – pâinile pentru punerea înainte în ,,Sfânta” erau pâini ne-dospite – Exod 29:23; Levitic 2:11; Levitic 24:5-9).

Unii aduc ca argument relatarea cu pâinea şi vinul adus de Melhisedec la Avraam (Geneza 14:18). Însă termenul din ebraică pentru pâine poate avea sensul de pâine dospită dar şi cel de pâine ne-dospită. Este mai probabil ca Melhisedec să fi dat pâine nedospită, în perioada aceea nu exista: drojdie, posibilitatea de dospirea a pâinii era mai dificilă.

Însă nu prefigurările profetice sunt temelia unei credinţe; ci, textele directe.

Argumente că la Cina Domnului se serveşte: pâine ne-dospită:

1. Domnul Isus în aceea seară a ţinut paştele cu ucenicii Săi (Luca 22:15), ori cu ocazia paştelui se mânca: azimi, adică: pâine ne-dospită (Levitic 23:5-6).

2. Apoi nici nu exista posibilitatea să existe pâine dospită timp de 8 zile (14 nisan 21 nisan) în preioada: Paştelui, zilelor azimilor în casele evreilor, căci ei aveau porunca să scoată aluatul dospit din case (Exod 12:15-20).

3. Legea lui Moise a fost ştearsă doar a doua zi, după amiază atunci când a murit Domnul, deci în seara Cinei (în seara de dinainte), legea era în vigoare (Efeseni 2:14-16). Domnul a împlinit legea nu a încălcat-o (Galateni 4:4).

4. În Biblie, păcatul este simbolizat prin aluatul dospit (Matei 16:6,12), de aceea este bine să se ţină cu pâine ne-dospită, căci aceasta simbolizează trupul lui Cristos fără de păcat (Luca 22:15,19; comp. cu Exod 12:18-19).

5. Un argument substanţial în această privinţă este cel din 1Corinteni 5:7-8, care redat după o traducere literală spune aşa: „Renunţaţi deci la drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, precum sunteţi fără drojdie, pentru că şi Christos, Paştele nostru a fost sacrificat. De aceea să sărbătorim nu cu o plămădeală veche, nici cu o plămădeală a răutăţii şi a vicleniei; ci, cu azimi ale sincerităţi şi ale adevărului.” - SCC. În acest pasaj Pavel, îi îndeamnă pe corinteni să înlăture aluatul vechi, adică păcatul din adunare şi pe acel om adulter (vezi: contextul), motivul este deoarece sfinţii din oraşul Corint sunt persoane fără drojdie, adică ne-corupte, fără păcat, curăţiţi de păcat, după cum este şi Cristos paştele nostru. Astfel el îi îndeamnă să i-a parte la sărbătoarea Cinei Domnului, nu cu o plămădeală veche, adică cu o viaţă coruptă; ci, cu azimi ale sincerităţii şi adevărului. Cu siguranţă că dacă creştinii din punct de vedere spiritual sunt azime ale adevărului, adică fără plămădeală (corupţie, păcat), nu se poate ca atunci când ei i-au parte la săbătoarea Cinei Domnului, pâinea lor să aibă drojdie!

Trebuie ţinută cu must sau cu vin?

Biblia ne spune că Isus le-a dat o cupă ce conţinea rodul viţei, fără a preciza direct, dacă conţinutul ei era vin sau must (Matei 26:29; Marcu 14:25; Luca 22:18).

Unii susţin: mustul ne-fermentat, aducând ca argument faptul că Isus nu a putut încuraja la consumarea alcoolului, şi că fermentul (drojdia) vinului reprezintă păcatul.

Răspunsul pentru aceste obiecții:

1) În iudaism dar şi în adunarea creştină, era permisă consumarea moderată a băuturilor alcoolice (Deuteronom 14:25-26; Psalm 104:14,15; Ecleziast 9:7; Matei 11:19; 1Timotei 3:3,8; Tit 2:3). Doar excesul de vin este condamnat: Proverbe 20:1; Proverbe 23:29-35; comp. Osea 4:11 cu Osea 4:18; Osea 5:7, beţia era condamnată de Dumnezeu (1Corinteni 6:10).

2) Drojdia din vin nu este amestecat cu vinul, ea se depunde pe fundul sticlelor sau a butoaielor. Fermentarea mustului nu este prezentată în Biblie ca fiind un simbol al păcatului ca și dospeala din pâine.

Alte argumente solide că a fost vin roșu:

1) Un alt argument este că evreii cu câteva sute de ani înainte de Isus, au introdus practica consumării vinului cu ocazia paştelui, obicei folosit de Isus la cină. Din Scripturile Creştine reiese trei pahare cu vin: primul (Luca 22:15-18); al doilea folosit la a înmuia bucăţica de pâine în el (Ioan 13:26); şi al treilea pentru a introduce: legământul cel nou (Luca 22:20).

2) Trebuie precizat că termenul ebraic pentru vin este „iain”, în Biblie el este asociat cu acţiuni de închinare, jertfe, iar sucul de struguri ne-fermentat (mustul) în ebraică: „miz-anavim” sau „tiroş”, acesta nu apare nicăieri în acţiuni de închinare. Deoarece de Paşte se bea vin fermentat, Isus nu a putut să bea decât vin nu must, deoarece doar vinul era asociat cu închinarea şi cu serviciul sacru (Exod 29:40; Levitic 23:13; Numeri 15:7,10; Numeri 28:14). Jertfele din vechiul legământ erau aduse cu vin (Numeri 28:6-7).

3) Apoi sângele strugurelui este vinul (Deuteronom 32:14).

4) Din Scripturile Creştine, reiese limpede că primii creştini au folosit vinul la cina Domnului, căci unii din păcate sau şi îmbătat (1Corinteni 11:21), ceea ce indică consumarea vinului la Cină şi nu a unui suc fără alcool de struguri (mustului), acesta reprezentând sângele ispăşitor vărsat pentru noi (Matei 27:27-29).

În concluzie, la cina Domnului se serveşte pâine ne-dospită care este corpul fără de păcat al lui Isus jertfit pentru noi şi rodul viţei (vin roşu) care reprezintă sângele vărsat al lui Isus prin care s-a instituit Noul Legământ.