Care este senul: „cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă” ?

Publicat: 09.10.2014

Care este sensul frazei: „cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă” (BC), într-o traducere literală: „cei din urmă, întâi; şi cei dintâi, în urmă” SCC.

Această frază apare de mai multe ori în Scripturi, repectiv în Matei 19:30; Matei 20:16; Marcu 10:31; Luca 13:30!

Ea are sensul că cei din urmă, ajung primii în Regatul lui Dumnezeu, iar cei ce sunt primii ajung la urmă.

În Matei 19:30 şi Marcu 10:31, Domnul spune această frază ca o concluzie la discuţia cu tânărul bogat (Matei 19:16-30) şi la reacţia lui Petru. care a zis: „Iată! Noi am lăsat toate şi ţi-am urmat; ce va fi atunci cu noi?” Răspunsul Domnul fiind: „adevărat vă zic, voi, cei urmându-Mi; la regenerare, când Fiul Omului are să şadă pe tronul gloriei Lui, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri; judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Şi oricine, care a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau ogoare, pentru Numele Meu; va primi de o sută de ori mai mult, şi va moşteni viaţă eternă. Dar mulţi dintâi, vor fi în urmă; şi din urmă, întâi.” (SCC).

Astfel concluzia discuţiei fiind: „Dar mulţi dintâi, vor fi în urmă; şi din urmă, întâi”, se referă la faptul că cei dintâi în lumea aceasta vor fi în urmă pentru plata divină, iar cei din urmă care sunt în lume, ca bogăţii, statut social, cei care au renunţat la toate, ca apostolii, vor fi cei întâi în Regatul[1] lui Dumnezeu!

În Matei 20:1-16, Domnul Isus în această ilustrare, compară Regatul cerurilor cu un Stăpân care este Dumnezeu, şi care rând pe rând, de cinci ori, la ore diferite, angajează lucrători cu plata de un dinar în via lui. Unii lucrători sunt angajaţi la prima oră, diminiaţa, alţii mai târziu, pe rând, dar toţi capătă aceiaşi plată! De ce? Deoarece plata este viaţa veşnică (Matei 19:27-29)!

Cei veniţi printre primii sunt credincioşii din vechime, începând cu Abel, Enoh, Noe, apoi: Avraam, Isac, Iacov, apoi: David, Ilie, Elisei, etc. Cei veniţi în ultimele ceasuri la ora nouă şi respectiv unsprăzece, reprezintă pe creştinii care L-au servit pe Dumnezeu în via Lui!

Când vine timpul socotelilor (judecata de la venirea Domnului), are loc o surpriză: primi care primesc plata sunt cei de la urmă! Ba mai mult, când vine rândul cel care au îndurat „greul zilei şi arşiţa”, a sfinţiilor dinainte de Cristos (Evrei 11:36-38), ce primesc plata la urmă, adică după mileniu (Apocalipsa 20:11-15), ei obsearvă că plata este aceiaşi: un dinar (viaţa veşnică). Şi unii ajung să murmure, însă Dumnezeu îi spune unuia din cei ce murmură: „prietene! Pe tine nu te nedreptăţesc. Nu cu un dinar te-ai învoit cu mine? Ia ce este al tău, şi mergi! Vreau dar să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu îmi este permis să fac ceea ce vreau cu cele ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?”

Dumnezeu cu toţi sclavii Săi din orice timp s-a tocmit cu aceiaşi plată: viaţa veşnică! Nu este nici un motiv să fim invidioşi pe anumite categorii care poate nu au îndurat „greul zilei şi arşiţa”, pentru că înţelegerea noastră cu Stăpânul este aceasta: viaţa eternă (Matei 25:46; Ioan 4:36).

Concluzia pildei, şi versetul cheie este: „Astfel vor fi cei din urmă, întâi; şi cei dintâi, în urmă”! Adică cei ce au servit la sfârşit (creştinii) vor fi primii la primirea plăţii! Iar cei dintâi (evreii credincioşi), vor fi cei din urmă la primirea plăţii!

Scopul pildei este pentru a arăta că nu este nici un motiv de îngâmfare pentru evrei!

În Luca 13:30, în context (v.24-30) este discuţia dintre Isus şi un om care l-a întrebat: „Doamne! Oare puţini sunt cei salvaţi?” Iar răspunsul Lui a fost: „Luptaţi-vă să intraţi prin uşa strâmtă; pentru că vă zic: mulţi vor căuta să intre, dar nu vor fi în stare, după ce stăpânul casei are să se ridice şi să încuie uşa; iar voi să începeţi să staţi afară şi să bateţi uşa, zicând: Doamne! Doamne! Deschide-ne! Iar răspunzând, vă va zice: nu ştiu de unde sunteţi! Atunci veţi începe să ziceţi: am mâncat înaintea Ta, şi am băut; iar Tu ne-ai învăţat pe străzile noastre. Dar El va spune, zicându-vă: nu vă ştiu de unde sunteţi! Depărtaţi-vă de la Mine; toţi lucrători ai nedreptăţii! Acolo va plânsul şi scrâşnirea dinţilor; când aveţi să vedeţi pe Abraam, şi pe Isac, şi pe Iacob, şi pe toţi profeţii în Regatul Zeului; iar pe voi, aruncaţi afară. Şi vor sosi de la răsărit şi apus, şi de la miazănoapte şi miazăzi; şi vor fi aşezaţi la masă în Regatul Zeului[2]. Şi iată! Sunt unii din urmă, care vor fi întâi; şi sunt unii dintâi, care vor fi în urmă.” (SCC).

Domnul îi îndeamnă să lupte pentru a putea intra pe uşa cea strâmtă! Nu era suficient că ei erau iudei, din poporul lui Dumnezeu, urmaşi a lui Avraam, Isac şi Iacob, era necesar lupta, sacrificu în ascultarea faţă de El!

Da, ei au fost învăţaţi de Domnul pe străzi sau prin case, dar dacă ei nu făceau ceea ce Domnul i-a învăţat era inutil, ei nu puteau intra cu El la masă în Regatul cerurilor! Ba mai mult, Domnul nu-i va recunoaşte ca discipoli şi prieteni ai Lui!

Astfel în timp ce mulţi din Israel care aveau legea divină, şi a avut harul să audă Cuvintele Domnului Isus, vor rămîne afară, alţi dintre neamuri, veniţi „de la răsărit şi apus, şi de la miazănoapte şi miazăzi”, ei vor fi aşezaţi la masă în Regatul lui Dumnezeu, iar evreii primii care au auzit Cuvântul lui Isus vor fi aruncaţi afară!

Astfel sensul frazei de aici este: „unii din urmă (neamurile), care vor fi întâi; şi sunt unii dintâi (evreii), care vor fi în urmă.”

Concluzie: dacă în Matei 19:30 şi Marcu 10:31, cei dintâi sunt bogaţi, iar cei din urmă: săracii, cei din urmă (săracii) vor ajunge cei dintâi în Regatul lui Dumnezeu.

Iar în Matei 20:1-16; şi Luca 13:30, cei dintâi sunt evreii, iar cei din urmă neamurile, cei din urmă (neamurile) vor ajunge cei dintâi în Regatul lui Dumnezeu, iar evreii care au fost dintâi, vor fi cei din urmă în Regatul lui Dumnezeu!

Căci înaintea lui Dumnezeu nu are valoare atât de mare dacă eşti venit la El: dintâi, sau la urmă, ceea ce El preţuieşte este ascultarea şi nu originea ta, sau situaţia ta socială!


[1] Regat [Βασιλεια]: Deşi în cele mai multe traduceri ale Bibliei, cuvântul grecesc „Basileia” este tradus prin cuvântul: „Împărăţie”, totuşi traducerea mai exactă a acestui cuvânt este: „Regat”; el derivând din cuvântul „Basileus” = Rege. Cuvântul împărăţie se aplică unui stat colonial (imperiu) ţinând sub stăpânire (supunând) teritorii şi regate cucerite prin războaie, silnicie şi cotropire violente, ceea ce nu poate fi aplicat referitor la „Regatul Zeului”, care este format din cei supuşi Lui din toate naţiunile şi din toate timpurile prin voinţa lor liberă, şi nu prin constrângere, umilire şi jefuire.

[2] Zeu [greacă: θεοσ] – este traducerea mai exactă decât ,,Dumnezeu” (Domnul –Zeu), căci în toate limbile ,,Theos” este tradus cu ,,Zeu”, numai în limba română s-a adăugat ,,Dumne”(Domnul), la Zeu.